Tag Archives: Panait Istrati

Nikos Kazantzakis despre prietenul său, Panait Istrati (II) Izbucnirea unui geniu

istrati-si-kazantzakisÎn urmă cu doi ani îi scrisese lui Romain Rolland o scrisoare de 20 de pagini în care îi povestise viața lui, amarul vieții lui, cum jinduia după o vorbă bună, cât de mult dorea să strângă mâna unui adevărat prieten.

Aceasta a fost dorința cea mai mare a lui Istrati: să găsească un prieten. În viața și în opera lui Istrati, prietenia joacă rolul principal; el o situează mai presus de dragostea pentru femeie, mai presus decât bogăția, decât succesul. Să se devoteze unui prieten, să găsească un prieten care să i se devoteze, nedespărțiți să încerce împreună marea aventură a vieții. Adeseori a căzut în dulcea capcană a prieteniei, dar prietenii l-au trădat și Panait a rămas nespus de singur și pustiu printre oameni.

Continue reading →

Nikos Kazantzakis despre prietenul său, Panait Istrati (I)

nikos kazantzakis panait istrati„Nu-l văzusem niciodată.  Citisem însă povestirile lui înțesate de strigăte înflăcărate, sângeroase, omenești, îi cunoșteam viața eroică, plină de peripeții.

Gheorghios Valsamis, contrabandist din Kefalonia, fire neliniștită, se expunea veșnic pericolului, fără teamă, pradă acelui vagabondaj ce nu-și află niciunde liniștea; o cunoaște la Brăila pe Joița Istrati, o frumoasă româncă sănătoasă, echilibrată, și îi face un copil, pe care, bineînțeles, l-a botezat Gherasimos. Mai târziu, i-a mai adăugat un nume, Panaitaki, Panait.

Continue reading →

Amintiri despre Panait Istrati

Panait Istrati portret

Povesteşte Victor Eftimiu: „Într-o bună zi, Panait Istrati, calfa de zugrav din Brăila, fiul bietei spălătorese pe care o evocă atât de pios în scrierile sale, a plecat în lume. A călătorit prin Turcia, prin insulele greceşti, în Egipt. Pe urmă iată-l fotograf ambulant la Nisa. Povestea o cunoaşteţi toţi…

Într-o zi, sătul de viaţă, şi-a tăiat beregata. Din spital i-a scris lui Romain Rolland, căruia îi trimitea şi primele încercări literare. Pacifistul, umanitaristul de la Geneva a fost prins de la întâile pagini ale lui Panait Istrati. Găsise un scriitor autentic, un inspirat a cărui pană vibra muiată în sânge, în mocirlă şi în azur. Vieţi umilite, suspine înăbuşite, scrâşnet de dinţi şi dor de mai bine treceau în foile acelui vagabond sud-oriental, amintindu-i pe celălalt vântură-lume, paladinul stepelor ruseşti, pe Maxim Gorki. Un Gorki balcanic – iată ce era Panait Istrati al nostru. Toţi iluminaţii pământului l-au citit, toţi nemulţumiţii, toţi cei ce visau ceva mai bun, mai omenesc. L-au citit şi esteţii revistelor din metropole şi snobii saloanelor şi toţi au fost vrăjiţi de darul povestitorului. Nici un artificiu literar. Numai peisaje văzute, numai viaţă trăită, simplitate. Putere de a evoca oameni şi fapte scăldate în lumină. O paletă scânteietoare. O magie a cuvântului, pe care prea puţini – chiar dintre cei mai mari – au stăpânit-o.

Continue reading →

Din cauza imprudenţei lui Ionel Brătianu

Panait Istrati povesteşte în cartea „Cum am devenit scriitor” un episod interesant şi amuzant din viaţa sa tumultoasă.

Continue reading →

Panait Istrati, de două ori repetent!

„Am fost un copil rău şi un şcolar mediocru. Crescut până la şapte ani între unchii Anghel şi Dumitru, la Baldovineşti, brusca mea strămutare dintr-o libertate deplină, între pereţii ostili ai unei şcoli, mi s-a părut un act de duşmănie nemaipomenită.

Pe vremea mea, profesorul de şcoală primară îşi ducea elevii de la clasa întâia până la a patra, lăsând în seama profesorului următor pe cei căzuţi la examenul de sfârşit de an. Dat la şcoală la şapte ani, avui nenorocul să încap pe mâinile unui bărbat care ne snopea în bătăi, pe degeaba. Urmarea: jumătate din clasă fugea de la şcoală. Ne duceam în baltă, sau iarna ne jucam cu săniuţa. Din anul întâi n-am mers la şcoală decât vreo trei luni şi, natural, am rămas repetent.

Continue reading →

Dragoste de mamă

Rareori două inimi omeneşti s-au putut iubi, contopindu-se ca în dragostea lui Panait Istrati şi a mamei sale, Joiţa. Chipul ei răsare drăgăstos, gata oricând de nemăsurate sacrificii, mamă trudită, spetită de lupta pentru pâine, înfrântând cu cerbicie vrăjmăşia soartei şi „gura mahalalei”.

Continue reading →