Arhive etichetă: Ovidiu

Trei versuri

poetPrietenii l-au rugat pe poetul Ovidiu să scoată din cărţile sale trei versuri pe care le vor indica ei. El a fost de acord, cu condiţia să păstreze trei pe care le va indica el. Versurile pe care ei le-au indicat spre a fi excluse şi cele pe care Ovidiu le-a vrut păstrate s-au dovedit a fi aceleaşi. 🙂

Continuă citirea →

De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis? (ultima parte)

Ovidius

Caracterul intenţionat neprecis şi ambiguu al puţinelor ştiri pe care le dă Ovidiu despre adevărata cauză a exilului, coroborate cu lipsa oricărei mărturii contemporane, a deschis de-a lungul veacurilor un vast câmp pentru tot felul de ipoteze şi conjecturi, unele mai ingenioase decât altele. Din reticenţele poetului, din frazele, expresiile şi aluziile vagi, uneori obscure chiar, cercetătorii au încercat să desprindă orice indiciu menit să arunce o cât de slabă rază de lumină care să-i ajute să dezlege această enigmă.

În străduinţa lor neobosită de a identifica vina poetului, deci cauza reală a exilului, biografii, comentatorii, filologii, istoricii şi istoricii literari au supus textele Tristelor şi Ponticelor unor cercetări amănunţite, încercând să stabilească legături, reale sau imaginare, între diferitele pasaje, versuri sau termeni, lunecând adeseori spre interpretări arbitrare. În sprijinul textului au fost aduse de multe ori, pentru a confirma sau infirma o anumită ipoteză, şi alte izvoare referitoare la unele evenimente ale epocii. De aici puzderia de ipoteze formulate în cursul timpului şi publicate în lucrări care, strânse la un loc, ar putea constitui o întreagă bibliotecă.

Continuă citirea →

De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis? (prima parte)

Publius Ovidius Naso

Anul 8 al erei noastre reprezintă un moment crucial din viaţa lui Publius Ovidius Naso. El marchează, pe de o parte, ultima etapă dintr-un drum lung, dar strălucit, pe care l-a parcurs poetul timp de trei decenii pentru a atinge apogeul gloriei sale literare, iar pe de alta, prăbuşirea fulgerătoare şi începutul unui noian de suferinţe fizice şi morale cărora numai moartea avea să le pună capăt.

Într-adevăr, spre sfârşitul acestui an, în luna decembrie, Ovidiu este smuls din mijlocul familiei, al prietenilor şi admiratorilor şi silit să plece în surghiun la Tomis (Constanţa de azi), pe coasta de apus a Mării Negre. Pedeapsa dată poetului nu era nici urmarea unei condamnări din partea vreunei instanţe judecătoreşti, nici a unei dezbateri publice din senat. Se pare că împăratul Augustus – căci de la el venea această pedeapsă – avea tot interesul ca discreţia cea mai riguroasă să domnească în jurul unei măsuri atât de drastice luate împotriva lui Ovidiu. De aceea, el a preferat să-l pedepsească – cum spune poetul – după o scurtă întrevedere între patru ochi, printr-un laconic edict, cu exilul. Este adevărat că i-a fost aplicată forma cea mai uşoară de exil – relegarea -, poetul păstrându-şi drepturile cetăţeneşti şi averea; dar pentru el pedeapsa era, totuşi, foarte grea, căci, prin fixarea locului unde trebuia să plece, poetul se vedea izgonit tocmai la extremitatea nord-estică a imperiului, într-un teritoriu unde stăpânirea romană nu era încă pe deplin consolidată.

Continuă citirea →

Surghiun la Pontul Euxin

Ovidiu, poetul exilat la Tomis

În anul 8 d.Hr., un edict de surghiun (relegatio) semnat de împăratul Augustus schimbă traseul destinului favorizat al poetului roman Publius Ovidius Naso (43 î.Hr.-17 d.Hr.) cu unul sub semnul major al nefericirii. Autor al unor cărţi de succes („Amores” – cântăreţ al iubirii, „Ars amatoria” – poem erotic, „Heroides” – scrisorile eroinelor legendare şi al „Metamorfozelor” – poeme mitologice), Ovidiu atribuie dizgraţia imperială invidiei unor intriganţi pentru talentul său şi unei greşeli enigmatice, niciodată enunţate: „Pe mine poezia m-a osândit de tot,/ Şi un păcat pe care a-l arăta nu pot.” (Ovidiu, Tristele, II, Elegia unică).

Continuă citirea →

Corinna – Amanta poetului Ovidiu

Una dintre cele mai enigmatice şi senzaţionale amante a fost Corinna, pe care poetul Ovidiu a celebrat-o şi imortalizat-o în seria sa de poeme Amores, deşi nu i-a divulgat niciodată identitatea reală. Corinna şi Ovidiu şi-au trăit tumultuoasa poveste de dragoste într-o Romă a cărei decadenţă era mereu vizată de legislaţia imperială de reformare a moravurilor, o legislaţie pe care hedoniştii romani o încălcau în permanenţă.

Continuă citirea →

Astronomie si mitologie

Originile străvechi ale astro­nomiei, practicată de babilonieni şi de egipteni şi adusă la un nivel deosebit de evoluat de către greci, se confundă cu cele ale Astrologiei, de care a fost strîns legată în lumea antică. Problemele ce par să fi stat la baza primelor speculaţii sînt observarea mişcării aparente a Soarelui, a Lunii şi a stelelor, originea lumii, forma şi poziţia Pămîntului în univers. Bazîndu-se pe solide noţiuni de geometrie şi pe încli­naţia spre speculaţia filosofică, recurgînd, de asemenea, la observaţiile babilonieni­lor, grecii au obţinut rezultate teoretice remarcabile. Dar, în paralel cu cercetarea ştiinţifică, s-a dezvoltat şi o literatură, cu precădere poetică, ce tinde să vadă în astre şi mişcările acestora eroi, zeităţi şi perso­naje legendare, să interpreteze într-o formă mitologică şi religioasă problema originii lumii şi să găsească explicaţii poetice şi legendare la întrebările privind forma şi poziţia Pămîntului.

Continuă citirea →