Arhive etichetă: ospat

Ospăţ de pomană – Povestiri despre Vlad Tepeş

Se scurseră aproape patru ani sub domnia lui Vlad Ţepeş Voievod şi treburile ţării intraseră pe făgaşul bun: mai puţine hoţii, drumurile mai sigure, dările încasate la timp, ogoarele lucrate de la un capăt la celălalt. Uliţele târgurilor erau mai curate, iar oamenii nu mai căutau din te-miri-ce pricină şi ocară, că le era frică să nu ajungă sfada la urechile domnitorului. Însă, în zi de sărbătoare se iveau ca din pământ tot felul de cerşetori care se ţineau ca scaiul după gospodarul cinstit, până când acesta le zvârlea un bănuţ. Mulţi dintre cerşetori erau şchiopi sau ciungi, dar şi mai mulţi se prefăceau schilozi sau că suferă de vreo meteahnă care le sucise mâna, ori degetele, sau gâtul; neputincioşi din cei mai urâţi la vedere se târau pe lângă pragul bisericilor cerând de pomană…

Continuă citirea →

Ospeţele în Roma antică

Masa principală a unui roman era cina. Dimineaţa, romanii luau o mică gustare: pâine, brânză, măsline sau miere; iar la prânz, mâncare rece, de obicei rămasă din seara precedentă. În casele celor bogaţi bucătarii erau recrutaţi dintre sclavi. Fastul excesiv, de prost gust, de la mesele îmbogăţiţilor este ilustrat de cina dată de Trimalchio, descrisă de Petronius în Satiricon; Dar, în general vorbind, asemenea excese erau excepţii. În straturile sociale medii şi superioare cina cu invitaţi era o plăcută ocazie de întâlnire, de conversaţie, de destindere, de petrecere.

Continuă citirea →