Arhive etichetă: opere

Viața lui Moliere (II) Opere nemuritoare

moliereÎn timpul celor 14 ani care urmară instalării sale la Paris și până în ceasul morții, în 1673, Moliere a produs fără încetare. Pentru rege, pentru Curte și pentru serbările de comandă, pentru plăcerea marelui public și pentru interesele trupei sale, pentru propria glorie și grava posteritate.

Moliere, cel mai creator și mai inventiv dintre genii este poate acela care a imitat cel mai mult, și de pretutindeni. El trăi la început, în prima sa manieră, pe seama farsei tradiționale italienești și galice; începând cu Prețioasele și cu Școala soților deveni el însuși; de atunci își stăpâni și domină imitațiile și, fără să le modereze astfel prea mult, le adăugă în permanență un fond de observație originală. Fluviul continuă să ducă la vale bușteni adunați de pretutindeni, dar cu o viitură tot mai întinsă și mai puternică.

Atacat de bigoți, invidiat de scriitori, căutat de cei mari, valet-de-cameră al regelui și ajutorul său nelipsit pentru toate sărbătorile, Moliere, tulburat pe deasupra de pasiunile și de necazurile casnice, devorat de gelozie conjugală, adeseori bolnav de aprinderi la plămâni și de tuse, director de trupă și actor neobosit deși pus la regim și hrănit cu lapte, își îndeplinește toate sarcinile, timp de 15 ani, iar geniul său este prezent și răspunde fiecărei necesități survenite, păstrându-și și ceasurile de inspirație proprie și de inițiativă. Între datoria plătită la repezeală, cu divertismente de la Versailles sau de la Chambord și între cordialele preîntâmpinări aduse râsului zgomotos al burgheziei, Moliere găsește timp pentru opere gândite și mai cu seamă nemuritoare.

Continuă citirea →

Biografia lui Jorge Luis Borges (III)

borges1959 Borges orbeşte aproape complet. Scrie scurte poeme. Încep să apară tot mai multe traduceri din opera lui, în cele mai diverse limbi.

1960 În seria de opere complete, apar volumele 8 şi 9, care cuprind Alte investigări şi respectiv, El Hacedor (Creatorul). Publică, în colaborare cu Bioy Casares, volumul El libro del cielo y del infierno (Cartea cerului şi a infernului).

1961 Scrie mai multe prefeţe, dintre care cea mai cunoscută este prefaţa la o traducere din Gibbon. Ţine o serie de conferinţe, pe care refuză să le înregistreze. Publică Antologia personal (Antologie personală), amplă culegere de poezii, povestiri şi eseuri. Primeşte, ex aequo cu Samuel Beckett, Premiul Internaţional al Editorilor de la Formentor (Mallorca). Guvernul italian, cu ocazia vizitei la Buenos Aires a preşedintelui Gronchi, îi acordă titlul de Comandor. Face o călătorie în Statele Unite ale Americii, la invitaţia Universităţii din Texas, unde ţine câteva prelegeri de curs. Turneu de conferinţe la principalele Universităţi nord-americane.

1962 În februarie revine din periplul nord-american. Recepţie solemnă la Academia Argentiniană de Litere, unde poetul Arturo Capdevila îl proclamă „Mare Senior al Literaturii, Mare Senior al Libertăţii“. La propunerea lui André Malraux, guvernul generalului De Gaulle îi decernează cravata de Comandor al Ordinului Literelor şi Artelor.

1963 Face o călătorie în Europa. Ţine conferinţe la Madrid, Paris, Geneva. Londra, Oxford, Cambridge, Edinburgh, unde regăseşte oameni şi locuri din adolescenţă. Întors la Buenos Aires, îşi reia activităţile permanente (director ai Bibliotecii Naţionale şi profesor la Facultatea de Litere) şi continuă să ţină conferinţe pe teme literare.
Continuă citirea →

Biografia lui Jorge Luis Borges (II)

Borges1931 Victoria Ocampo fundează revista Sur (Sud). Borges face parte din comitetul de redacţie şi de-a lungul anilor va publica în paginile ei numeroase poeme şi ficţiuni.

1932 Apare volumul de eseuri intitulat Discusión (Discuţie), cel dintâi pe care nu-l va renega mai târziu.

1933 Devine responsabil al suplimentului săptămânal al cotidianului Critica. Revista Megáfono îi consacră un grupaj de articole. Drieu la Rochelle, în vizită la redacţia revistei Sud, îl cunoaşte şi îl preţuieşte pentru inteligenţa lui ascuţită, apreciată drept „nici sceptică, nici fanatică“.

1935 Publică volumul de povestiri Historia universal de la infamia (Istoria universală a infamiei), pe care îl consideră adevăratul debut în genul care îi va aduce consacrarea: naraţiunea fantastică. „În această carte n-am vrut să repet ce făcuse Marcel Schwob în ale sale Vieţi imaginare. El inventase biografiile unor oameni care existaseră cu adevărat, dar despre care nu se ştia decât foarte puţin. Pe câtă vreme cu citeam viaţa unui personaj cunoscut şi o deformam şi o falsificam deliberat după placul fanteziei“.

Continuă citirea →

O fabulă povestită de Dostoievski

Dostoievski„Nu poţi să te apuci să discuţi chiar cu oricine. Am să vă povestesc o fabulă.

Odată un porc s-a certat cu un leu şi l-a provocat la duel. După ce s-a întors acasă s-a mai gândit puţin şi l-a apucat frica. S-a adunat toată turma, s-au gândit ce s-au gândit şi au hotărât aşa:

— Uite, porcule, avem o groapă… pe aici prin apropiere, du-te de te tăvăleşte bine în groapa aia şi apoi prezintă-te la duel.

Porcul a procedat întocmai. A venit leul, l-a mirosit, s-a strâmbat şi a plecat. Mult timp după asta s-a lăudat porcul că leului i s-a făcut frică şi că a fugit de pe câmpul de bătaie.

Continuă citirea →

Machiavelli: Principele – Marile opere ale filosofiei moderne

1. Tema  Prin forma sa, Principele se înscrie în genul scrierilor tradiţionale: „oglinzile prinţilor”, tratate menite să desăvârşească educaţia suveranului dându-i sfaturi despre cinste şi realism, în general ilustrate cu exemple împrumutate din istoria antică şi contemporană. Dedicându-şi opera lui Lorenzo de Medici, Machiavelli (pe vremea aceea ţinut departe de viaţa politică) spera să reintre în graţiile noului suveran al Florenţei: opera sa este deci aceea a unui curtean. Dar scopul lui Machiavelli este mai ambiţios: acela de a-l convinge pe suveran atât să instaureze ordinea în cetatea pe care tocmai o cucerise, cât şi să aducă pacea şi unitatea (prin cucerire) întregii Italii dezmembrată în acea vreme de invaziile străinilor şi de disputele interne. Principele ne apare astăzi ca un tratat de teorie politică; el este totodată atât pamflet, cât şi un text combativ.

Continuă citirea →

198 de ani de la naşterea lui Giuseppe Verdi

Astăzi, 10 octombrie, se împlinesc 198 de ani de la naşterea lui Giuseppe Verdi (1813-1901)compozitor italian, vestit mai ales pentru creaţiile sale în muzica de operă: Nabucco, Ernani, Rigoletto, Aida, Forţa destinului etc.