Arhive etichetă: monstri

Leul Babilonului

nabucodonosor IINabucodonosor al II-lea (cca 630–562 î.Hr.)

Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie… Şi a poruncit  celor mai puternici oameni din oştirea lui să lege pe Şadrac,  Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător. (Daniel 3:19-20)

Nabucodonosor a fost Leul Babilonului şi Pierzătorul Popoarelor. Conducător al  Regatului Noului Babilon din 605 până în 562 î.Hr., el a fost întruchiparea regelui- războinic. Biblia spune că Nabucodonosor era instrumentul răzbunării lui Dumnezeu împotriva poporului rătăcitor al Iudeii – destin pe care se pare că el l-a acceptat bucuros. Aceeaşi relatare biblică spune că, mai târziu, Dumnezeu a vrut să îl pedepsească pe Nabucodonosor pentru trufia lui, făcându-l să se poarte ca un  nebun timp de şapte ani.

Continuă citirea →

Scila şi Caribda

Scila si Caribda - monstri din mitologie

Scila şi Caribda   Numele celor două stânci situate între Italia peninsulară şi Sicilia, de o parte şi de alta a strâmtorii Messina, cunoscute încă din Antichitate pentru pericolul pe care îl reprezentau pentru navigaţie şi considerate sălaşul a doi monştri teribili ce le purtau numele.

Pe stânca de lângă Reggio Calabria, într-o peşteră, trăia Scila, fiica nimfei Crateis: era un monstru înspăimântător, cu douăsprezece picioare şi şase gâturi lungi terminate cu tot atâtea capete ; în fiecare din cele şase guri avea câte trei rânduri de dinţi ascuţiţi şi lătra ca un câine, iar mijlocul îi era încins cu un brâu făcut din ţeste de câini. Era socotită invincibilă şi nemuritoare, singura şansă de a scăpa de ea fiind implorarea mamei sale, Crateis.

Pe stânca opusă, cea de pe coasta siciliană, mult mai apropiată de nivelul mării, trăia Caribda; aceasta îşi petrecea vremea sub un smochin înalt, înghiţind de trei ori pe zi apa din strâmtoare şi vărsând-o apoi în mare. Şi „divina Caribda”, cum o numeşte Homer, era un personaj monstruos, dar ea rămânea invizibilă, iar marinarii nu puteau vedea decât smochinul care-i făcea umbră. Homer povesteşte că Ulise, navigând prin strâmtoare, s-a ferit cu mare grijă de această stâncă; dar n-a reuşit să o evite pe cea a Scilei, care i-a răpit şase oameni şi i-a devorat (Odiseea).

Continuă citirea →