Arhive etichetă: Minotaur

Regatul regelui Minos. Labirintul Minotaurului

palat cnossosLegenda spune că Minos i-a cerut inventatorului şi constructorului Dedal să facă o casă cu coridoare şi trepte ascunse. Dedal a fãcut o minune, o grădină înşelătoare din piatră – un labirint, din care nimeni nu mai putea ieşi, după ce intra. Mai târziu, regele Cretei a vrut să ştie dacă domnia lui în Creta este în siguranţă. L-a implorat pe Poseidon să îi dea un taur drept semn că domnia lui se bucură de bunăvoinţa zeilor. Minos a promis să sacrifice animalul ca ofrandă adusă zeilor. Din adâncul mării Poseidon i-a trimis un superb taur alb. Văzându-l, Minos a devenit avar şi a dus animalul, în secret, în turma lui.

Zeii nu s-au lăsat înşelaţi, deci Poseidon a pregătit o răzbunare cumplită. Cu ajutorul Afroditei, a făcut ca soţia lui Minos, regina Pasifae, fiica lui Helios, să se îndrăgostească de taur. Animalul nu a fost încântat de apropierea reginei şi a fugit de ea. Dedal a găsit iarăşi o soluţie genială. A construit o vacă din lemn, pe care a îmbrăcat-o într-o piele de animal. Pasifae s-a ascuns în ea şi l-a păcălit pe taur. Curând regina avea să nască un monstru: un băiat cu cap de taur. Noul născut nu a putut fi ascuns de regele Minos, care l-a luat pe bastard, l-a botezat Minotaur şi l-a ascuns în labirint, iar pe Dedal l-a aruncat în închisoare.

Continuă citirea →

Cine a fost Minos?

minosMinos. Fiul lui Zeus şi al Europei şi fratele lui Radamante şi al lui Sarpedon; a fost regele Cretei, iar după moarte – regele lumii infernale.

Tradiţia privitoare la el nu este univocă, inclusiv pentru că povesteşte despre diferite dinastii de suverani cu acest nume care au domnit în Creta. Prin urmare, nu este sigur dacă trebuie să vorbim despre mai multe personaje, care uneori se confundă unul cu altul, sau, mai simplu, despre unul singur, căruia i se atribuiau însă mai multe origini.

În unele izvoare, un Minos, fiul lui Licastos, trecea drept nepotul său. Şi acest Minos era regele Cretei şi legislator. Lui îi atribuie Diodor din Sicilia, încercând să opereze o distincţie netă între acest al doilea Minos şi fiul lui Zeus, bine cunoscutele fapte pe care alţi scriitori le asociau cu fiul lui Zeus şi în special pe Pasifae – soţia lui şi fiica lui Helios, Soarele – cu care i-a avut pe Androgeu, Ariadna şi Fedra.

Minotaurul

Ca să-l răzbune pe Androgeu şi nedreptatea suferită de acesta la Atena, a pornit război împotriva atenienilor, iar după ce a obţinut victoria le-a impus un tribut greu: ei trebuiau să trimită în Creta în fiecare an (sau, potrivit altor versiuni, din nouă în nouă ani) şapte băieţi şi şapte fete de familie nobilă, care erau oferiţi Minotaurului ca să-i devoreze. Minotaurul era un monstru jumătate om şi jumătate taur, născut din unirea Pasifaei cu taurul alb din Creta; el era ţinut prizonier în labirintul construit de Dedal, care făurise şi vaca în interiorul căreia se ascunsese Pasifae ca să atragă taurul. Monstrul a fost ucis de Tezeu; acesta a fost ajutat de Ariadna, fiica lui Minos, care se îndrăgostise de el.

Continuă citirea →

Cnosos. Scurtă istorie

Cnosos - palat

Cnosos. Străveche cetate din insula Creta, fiind, pe cât se pare, cel mai important centru al acesteia. Aici domnea miticul rege Minos, căruia i s-a atribuit palatul scos la iveală de săpăturile arheologice. Potrivit uneia dintre numeroasele interpretări posibile, la Cnosos se afla labirintul cretan, pe care unii l-au identificat cu palatul său, având un plan foarte complex.

Majoritatea miturilor cretane referitoare la Minos, la Minotaur şi la Tezeu ar trebui deci localizate aici.

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Cine a fost Ariadna?

firul Ariadnei

Ariadna. Fiica lui Minos, regele Cretei, şi a soţiei acestuia Pasifae, care, la rândul ei, descindea din zeul Soarelui, Helios. Numele său, la origine Ariagne, înseamnă „pură”, „sfântă”, iar celălalt nume cu care este desemnată uneori, Aridela, înseamnă „cea luminoasă”. Opusul său este Fedra, „cea strălucitoare”, sora ei. Era şi sora Minotaurului, monstrul cretan jumătate om şi jumătate taur, şi tovarăşa lui Dionysos şi a lui Tezeu.

De-a lungul timpului, în figura ei s-au stratificat felurite componente, legate pe de o parte de lumea divină, iar pe de altă parte de lumea omenească, toate contribuind la conturarea unui tablou deosebit de variat – şi nu întotdeauna univoc – al povestirii mitice care o are ca protagonistă. Pe de o parte, tradiţia o prezintă într-o lumină pozitivă: ea l-a ajutat pe Tezeu să scape cetatea Atena de Minotaur şi de apăsătorul tribut în vieţi omeneşti pe care trebuia să i-l asigure monstrului. Acelaşi filon pozitiv o prezintă şi ca victimă a lui Tezeu, care, după ce i-a făgăduit că o ia de soţie, a părăsit-o într-o noapte pe insula Dia (Naxos ?). Pe de altă parte, Ariadna este prezentată ca fiind nelegiuită şi vinovată, întrucât îl ajută pe un străin să-l ucidă pe propriul ei frate şi pentru că îşi părăseşte soţul divin, pe Dionysos, din iubire pentru Tezeu.

Continuă citirea →

Cine a fost Tezeu?

Tezeu - Theseus

Tezeu. Cel mai important erou al mitologiei atice. Era fiul lui Egeu, regele Atenei, şi al Etrei, la rândul ei fiica lui Piteu, regele Trezenei. Tatăl său divin era considerat Poseidon.

Legenda spune că Tezeu a fost conceput la Trezena, în timpul vizitei lui Egeu la regele Piteu; înainte de a părăsi cetatea şi pe fiica regelui, care îi fusese soţie pentru o noapte, Egeu i-a încredinţat acesteia sabia şi sandalele sale, ascunzându-le sub un  bolovan imens. Dacă fiul născut din unirea lor va fi devenit atât de puternic încât să ridice bolovanul şi să ia sabia şi sandalele, trebuia să se ducă la Atena cu ele, în acest fel Egeu putându-şi recunoaşte fiul.

Continuă citirea →

Captivitatea în mitologie

Recurentă în numeroase legende şi mituri de pretutindeni, şi în lumea clasică imaginea prizonierului, a capturării şi întemniţării sale prilejuieşte o multitudine de dezvoltări literare. Iar aceasta încă de la origini: prima operă pe care literatura clasică ne-a lăsat-o, Iliada, începe cu descrierea unui tată – Chrises, preotul lui Apollo – care se duce în tabăra grecilor ca să-şi răscumpere fiica, luată prizonieră de greci şi oferită lui Agamemnon ca pradă de război.

Continuă citirea →

Legenda lui Minos şi a labirintului Minotaurului

Poeţi şi istorici ai antichităţii, de la Homer încoace, au afirmat întotdeauna că cea dintâi civilizaţie greacă a luat naştere nu la Micene, adică pe continent, ci în insula Creta, şi că ea a ajuns la deplina sa înflorire în vremea regelui Minos, cu douăspreceze sau treisprezece secole înainte de Christos. Se povesteşte că acest Minos a avut numeroase neveste care au încercat zadarnic să-i dea un moştenitor: din pântecul lor nu se năşteau decât şerpi şi scorpioni.

Continuă citirea →

Minotaurul

Înainte de a se sui pe tronul Cretei, Minos s-a luptat cu fraţii săi pentru dreptul la domnie. Minos s-a rugat de Poseidon să-i trimita un taur alb ca zăpada, semn că zeii sunt de acord ca el să domnească. El a promis că va aduce taurul drept ofrandă şi ca simbol al supunerii.

Din apele mării a răsărit un frumos taur alb, dar când Minos l-a văzut, nu s-a mai îndurat să se lipsească de el, închipuindu-şi că Poseidon nu-şi va aminti de făgăduială; şi-a sacrificat în schimb cel mai frumos exemplar din cireada lui.

Când Poseidon a aflat de păcăleală, el a făcut ca Parsifae, soţia lui Minos, să se îndrăgostească de taur. Rezultatul împerecherii dintre ei a fost monstrul numit Minotaur. Creatura avea cap şi coadă de taur şi corp de om. El a provocat atâta groază şi prăpăd în Creta, încât Minos l-a chemat pe Dedal şi i-a poruncit arhitectului să-i construiască un labirint uriaş, din care să fie imposibil de ieşit.  Minotaurul a fost capturat şi închis în labirint.

Timp de nouă ani, şapte tineri şi şapte fecioare au fost aduse ca tribut al oraşului Atena. Aceşti tineri erau închişi în labirint, servind drept festin pentru Minotaur.

Când eroul grec Tezeu a auzit despre Minotaur şi sacrificiile care i se aduceau, a vrut să pună capăt acestui masacru. Aşa că s-a prezentat de bună voie să fie trimis în Creta, în rândul victimelor. După ce a sosit în Creta, el a cunoscut-o pe Ariadna, fiica lui Minos, care s-a îndrăgostit de el. Ea i-a promis că-l va ajuta să scape de Minotaur; i-a dat un ghem de aţă pe care l-a fixat de un stâlp la intrarea în labirint. Apoi, pe măsură ce a înaintat către Minotaur, a lăsat să se desfăşoare firul din ghem. Întâlnind Minotaurul, Tezeu se luptă cu el şi reuşeşte să-l ucidă, întorcându-se apoi pe drumul pe care desfăşurase firul.

Aşa e reuşit eroul Tezeu să ucidă Minotaurul şi să iasă din labirint.

Tezeu şi Minotaurul – legendele Greciei antice

La Atena era jale. Femeile plîngeau în hohot lîngă palatul lui Egeu. Iară bărbaţii, cu mîhnire, cătau spre ele şi tăceau.

Ce s-a-ntîmplat ?… De ce-i atîta tristeţe în oraş ? l-a-ntrebat Tezeu pe tatăl adoptiv, Egeu.

Şi regele, plin de durere, i-a povestit că mai de mult venise la Atena fiul regelui Minos de la Creta — ca să ia parte la nişte concursuri. Şi la concursurile acelea, fiul lui Minos, luptînd straşnic, i-a biruit pe toţi flăcăii care s-au întrecut cu el la jocurile din Atena.

Atunci, beat de succes, fiul regelui Minos a jurat tare către prieteni că este gata să doboare şi taurul din Maraton. Taurul alb al lui Poseidon, răpus acum de tine ! a spus bătrînul rege lui Tezeu. Numai că planul său, făcut cu uşurinţă, a dat îndată greş…

Continuă citirea →