Arhive etichetă: Minos

Regatul regelui Minos. Labirintul Minotaurului

palat cnossosLegenda spune că Minos i-a cerut inventatorului şi constructorului Dedal să facă o casă cu coridoare şi trepte ascunse. Dedal a fãcut o minune, o grădină înşelătoare din piatră – un labirint, din care nimeni nu mai putea ieşi, după ce intra. Mai târziu, regele Cretei a vrut să ştie dacă domnia lui în Creta este în siguranţă. L-a implorat pe Poseidon să îi dea un taur drept semn că domnia lui se bucură de bunăvoinţa zeilor. Minos a promis să sacrifice animalul ca ofrandă adusă zeilor. Din adâncul mării Poseidon i-a trimis un superb taur alb. Văzându-l, Minos a devenit avar şi a dus animalul, în secret, în turma lui.

Zeii nu s-au lăsat înşelaţi, deci Poseidon a pregătit o răzbunare cumplită. Cu ajutorul Afroditei, a făcut ca soţia lui Minos, regina Pasifae, fiica lui Helios, să se îndrăgostească de taur. Animalul nu a fost încântat de apropierea reginei şi a fugit de ea. Dedal a găsit iarăşi o soluţie genială. A construit o vacă din lemn, pe care a îmbrăcat-o într-o piele de animal. Pasifae s-a ascuns în ea şi l-a păcălit pe taur. Curând regina avea să nască un monstru: un băiat cu cap de taur. Noul născut nu a putut fi ascuns de regele Minos, care l-a luat pe bastard, l-a botezat Minotaur şi l-a ascuns în labirint, iar pe Dedal l-a aruncat în închisoare.

Continuă citirea →

Creta – Paradisul pierdut

cretaCreta a rămas până astăzi o insulă a misterelor. Înflorirea ei a fost înconjurată de-a lungul mileniilor de legendele zeilor şi ale eroilor. Şi totuşi grecii şi romanii nu au uitat niciodată grandoarea acestei insule, aflată la întretăierea Europei, Asiei şi Africii. Regatul minoic, botezat ulterior astfel după legendarul rege Minos, a devenit izvorul mitologiei greco-romane. Aici s-ar fi născut părintele zeilor – Zeus. Rhea, mama lui, a trebuit să îl ascundă de tatăl său Cronos, care era mâncător de copii, într-o peşteră a muntelui Dicte. Când a crescut, întrupat într-un taur impozant, a ademenit-o pe prinţesa Europa, a răpit-o şi a dus-o peste mare în Creta. Împreunându-se cu ea, a dat naştere dinastiei cretane. Fiii lui, semizei, s-au numit Minos, Rhadamanthys şi Sarpedon. Minos a ajuns pe tronul regal.

Continuă citirea →

Cine a fost Minos?

minosMinos. Fiul lui Zeus şi al Europei şi fratele lui Radamante şi al lui Sarpedon; a fost regele Cretei, iar după moarte – regele lumii infernale.

Tradiţia privitoare la el nu este univocă, inclusiv pentru că povesteşte despre diferite dinastii de suverani cu acest nume care au domnit în Creta. Prin urmare, nu este sigur dacă trebuie să vorbim despre mai multe personaje, care uneori se confundă unul cu altul, sau, mai simplu, despre unul singur, căruia i se atribuiau însă mai multe origini.

În unele izvoare, un Minos, fiul lui Licastos, trecea drept nepotul său. Şi acest Minos era regele Cretei şi legislator. Lui îi atribuie Diodor din Sicilia, încercând să opereze o distincţie netă între acest al doilea Minos şi fiul lui Zeus, bine cunoscutele fapte pe care alţi scriitori le asociau cu fiul lui Zeus şi în special pe Pasifae – soţia lui şi fiica lui Helios, Soarele – cu care i-a avut pe Androgeu, Ariadna şi Fedra.

Minotaurul

Ca să-l răzbune pe Androgeu şi nedreptatea suferită de acesta la Atena, a pornit război împotriva atenienilor, iar după ce a obţinut victoria le-a impus un tribut greu: ei trebuiau să trimită în Creta în fiecare an (sau, potrivit altor versiuni, din nouă în nouă ani) şapte băieţi şi şapte fete de familie nobilă, care erau oferiţi Minotaurului ca să-i devoreze. Minotaurul era un monstru jumătate om şi jumătate taur, născut din unirea Pasifaei cu taurul alb din Creta; el era ţinut prizonier în labirintul construit de Dedal, care făurise şi vaca în interiorul căreia se ascunsese Pasifae ca să atragă taurul. Monstrul a fost ucis de Tezeu; acesta a fost ajutat de Ariadna, fiica lui Minos, care se îndrăgostise de el.

Continuă citirea →

Cnosos. Scurtă istorie

Cnosos - palat

Cnosos. Străveche cetate din insula Creta, fiind, pe cât se pare, cel mai important centru al acesteia. Aici domnea miticul rege Minos, căruia i s-a atribuit palatul scos la iveală de săpăturile arheologice. Potrivit uneia dintre numeroasele interpretări posibile, la Cnosos se afla labirintul cretan, pe care unii l-au identificat cu palatul său, având un plan foarte complex.

Majoritatea miturilor cretane referitoare la Minos, la Minotaur şi la Tezeu ar trebui deci localizate aici.

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Creta minoică

Grecii au dat naştere primei civilizaţii europene care a influenţat considerabil dezvoltarea lumii. Cele dintâi manifestări ale acesteia au fost culturile minoică şi miceniană. Cultura minoică de pe insula Creta era caracterizată de oraşe construite în jurul unor palate, căi comerciale complexe şi o artă sofisticată, în vreme ce civilizaţia miceniană războinică de pe continent avea o arhitectură dominată de cetăţi şi structuri defensive. Mitul războiului troian, aparţinând perioadei miceniene, ilustrează foarte bine imaginea apărătorilor îndârjiţi ai onoarei şi libertăţii proprii, pe care o prezentau grecii despre ei înşişi.

Continuă citirea →

Legenda lui Minos şi a labirintului Minotaurului

Poeţi şi istorici ai antichităţii, de la Homer încoace, au afirmat întotdeauna că cea dintâi civilizaţie greacă a luat naştere nu la Micene, adică pe continent, ci în insula Creta, şi că ea a ajuns la deplina sa înflorire în vremea regelui Minos, cu douăspreceze sau treisprezece secole înainte de Christos. Se povesteşte că acest Minos a avut numeroase neveste care au încercat zadarnic să-i dea un moştenitor: din pântecul lor nu se năşteau decât şerpi şi scorpioni.

Continuă citirea →

Minotaurul

Înainte de a se sui pe tronul Cretei, Minos s-a luptat cu fraţii săi pentru dreptul la domnie. Minos s-a rugat de Poseidon să-i trimita un taur alb ca zăpada, semn că zeii sunt de acord ca el să domnească. El a promis că va aduce taurul drept ofrandă şi ca simbol al supunerii.

Din apele mării a răsărit un frumos taur alb, dar când Minos l-a văzut, nu s-a mai îndurat să se lipsească de el, închipuindu-şi că Poseidon nu-şi va aminti de făgăduială; şi-a sacrificat în schimb cel mai frumos exemplar din cireada lui.

Când Poseidon a aflat de păcăleală, el a făcut ca Parsifae, soţia lui Minos, să se îndrăgostească de taur. Rezultatul împerecherii dintre ei a fost monstrul numit Minotaur. Creatura avea cap şi coadă de taur şi corp de om. El a provocat atâta groază şi prăpăd în Creta, încât Minos l-a chemat pe Dedal şi i-a poruncit arhitectului să-i construiască un labirint uriaş, din care să fie imposibil de ieşit.  Minotaurul a fost capturat şi închis în labirint.

Timp de nouă ani, şapte tineri şi şapte fecioare au fost aduse ca tribut al oraşului Atena. Aceşti tineri erau închişi în labirint, servind drept festin pentru Minotaur.

Când eroul grec Tezeu a auzit despre Minotaur şi sacrificiile care i se aduceau, a vrut să pună capăt acestui masacru. Aşa că s-a prezentat de bună voie să fie trimis în Creta, în rândul victimelor. După ce a sosit în Creta, el a cunoscut-o pe Ariadna, fiica lui Minos, care s-a îndrăgostit de el. Ea i-a promis că-l va ajuta să scape de Minotaur; i-a dat un ghem de aţă pe care l-a fixat de un stâlp la intrarea în labirint. Apoi, pe măsură ce a înaintat către Minotaur, a lăsat să se desfăşoare firul din ghem. Întâlnind Minotaurul, Tezeu se luptă cu el şi reuşeşte să-l ucidă, întorcându-se apoi pe drumul pe care desfăşurase firul.

Aşa e reuşit eroul Tezeu să ucidă Minotaurul şi să iasă din labirint.

Baia lui Cocalos

Cocalos – regele Siciliei, unde s-a refugiat Dedal de teama răzbunării lui Minos. Aici marele meşter cretan realizează mai multe lucrări de arhitectură, printre care şi o baie subpământeană, într-o peşteră, valorificând aburii din adâncuri cu efecte tămăduitoare.

Dar Minos, după asidue căutări, ajunge la Cocalos şi printr-un vicleşug (se face că ar vrea să treacă un fir de mătase prin labirintul cochiliei unui melc – când Cocalos îi spune a doua zi să lege firul de o furnică) îşi dă seama că numai mintea lui Dedal ar fi putut născoci aşa ceva. Minos îl ameninţă pe Cocalos cu război dacă nu i-l predă pe fugar. Regele îi promite acest lucru a doua zi în cadrul unui ospăţ. La sfatul lui Dedal, Cocalos îl invită să constate personal efectele băii sale miraculoase. Fiicele lui Cocalos lasă ca aburii fierbinţi să-l sufoce pe Minos. (După alţii, Dedal ar fi prăvălit un cazan cu smoală fierbinte peste asupritorul său).

Leşul regelui l-a predat cretanilor, spunându-le că ar fi murit deoarece a alunecat într-o baie cu apă fierbinte, după cum este relatat în Biblioteca istorică de Diodor din Sicilia.

Expresia Baia lui Cocalos este folosită cu sensul de capcană diabolică, fără şansă de scăpare.

Civilizatia cretana

Cea mai timpurie civilizaţie europeană de nivel înalt, civilizaţia cretană, a luat naştere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. După declinul civilizaţiei cretane, locul în acest spaţiu i-a fost luat de cultura miceniană, elenofonă, „bogată în aur”.

Insula Creta este situată în extremitatea sudică Mării Egee împânzite de insule, între Grecia şi Asia Mică. Este posibil ca civilizaţia cretană să fi fost rezultatul unei dezvoltări interne, dar este mult mai probabil să fi fost stimulată de legăturile comerciale şi culturale cu Asia Mică şi în măsură mai mică cu Egiptul.

Creta avea în jurul anului 1950 î.e.n. palate splendide, oraşe mari şi prospere, acestea fiind probabil rezultatul atât al producţiei pe scară mare a uleiului de măsline şi a vinurilor, cât şi urmare a comerţului practicat intens în zona de răsărit a Mării Mediterane. Grecii au păstrat în secole ulterioare memoria grandorii cretane, dar istoria acestei civilizaţii este învăluită în legendă. Conform celei mai cunoscute dintre ele, oraşul elen Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri şi fecioare, aceştia fiind sacrificaţi Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia şi reuşeşte să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos, este folosit în expresia „civilizaţia minoică„, sinonim pentru „civilizaţia cretană”.

Continuă citirea →

Tezeu şi Minotaurul – legendele Greciei antice

La Atena era jale. Femeile plîngeau în hohot lîngă palatul lui Egeu. Iară bărbaţii, cu mîhnire, cătau spre ele şi tăceau.

Ce s-a-ntîmplat ?… De ce-i atîta tristeţe în oraş ? l-a-ntrebat Tezeu pe tatăl adoptiv, Egeu.

Şi regele, plin de durere, i-a povestit că mai de mult venise la Atena fiul regelui Minos de la Creta — ca să ia parte la nişte concursuri. Şi la concursurile acelea, fiul lui Minos, luptînd straşnic, i-a biruit pe toţi flăcăii care s-au întrecut cu el la jocurile din Atena.

Atunci, beat de succes, fiul regelui Minos a jurat tare către prieteni că este gata să doboare şi taurul din Maraton. Taurul alb al lui Poseidon, răpus acum de tine ! a spus bătrînul rege lui Tezeu. Numai că planul său, făcut cu uşurinţă, a dat îndată greş…

Continuă citirea →

Legenda Minotaurului

Potrivit legendei, Minotaurul era pe jumatate om si pe jumatate taur, si traia intr-un labirint urias, aflat dedesubtul palatului din Cnossos.

Un tanar print grec, numit Tezeu, s-a pregatit sa il ucida pe Minotaur. Fiica regelui Minos i-a dat lui Tezeu o sabie magica si un ghem de sfoara. Pe masura ce se adancea in labirint, Tezeu desfasura sfoara, lasand-o ca urma. Cu sabia magica l-a ucis pe Minotaur, apoi, urmand sfoara desfasurata, s-a intors in lumea de afara.

O prezentare mai detaliata aici