Arhive etichetă: miguel de cervantes

Miguel de Cervantes – Don Quijote. Repovestire pentru copii. Capitolele V-VI

Don Quijote

CAPITOLUL  V

UNDE  URMĂRIŢI  ŞI  ALTE  ÎNTÂMPLĂRI  FĂRĂ NOROC  ALE  EROULUI  NOSTRU

Ce  mai  putea  face  Don Quijote în  halul  în care  se  găsea,  întins  la  pământ şi cu spinarea  tărbăcită  de lovituri?  De  ridicat  singur  nu  se  putea ridica.  Pentru  ca  să-şi găsească  mângâierea, se apucă  să  depene în gând  din  cărţile  pe  care le  citise  odinioară.  Îi  veni  astfel  în  minte  istoria Marchizului  de  Mantua  şi cuvintele  pe  care  Cavalerul  Pădurii le  rostise  undeva  în  paginile  cărţii:  „- Nobile  marchiz  de  Mantua,  unchi  şi stăpân al  vieţii  mele!”  începu  el  să  recite  cu glas  tare,  ca şi cum  s-ar  fi  adresat  aievea  personajului  din  povestire.

Tocmai  atunci trecea  pe  acolo  un  ţăran din La  Mancha,  un  biet  plugar  care  îl  cunoştea  bine pe  cavaler.  Şi  mare  îi  fu  mirarea  când  îl  zări  zăcând  în pulbere  cu  capul  spart  şi plin de  ţărână pe  faţă. Se  apropie  de el  şi îl  cercetă  cu  milă,  întrebându-l  cărei  întâmplări  îi  datorează  starea  lui nenorocită,  iar  cavalerului  nostru  i  se  năzări dintr-o  dată că  săteanul  acela  n-ar  putea  să fie decât  marchizul  de Mantua  în  persoană.

Continuă citirea →

Miguel de Cervantes – Don Quijote. Repovestire pentru copii. Capitolul IV

Don Quijote

CAPITOLUL IV

DON  QUIJOTE  SALVEAZĂ  UN BĂIETAN  DE HARAPNICUL  STĂPÂNULUI  SĂU

Se  iveau  zorile  când  Don  Quijote părăsi hanul, apucând-o  spre  satul  natal, în  dorinţa  de  a-şi găsi un bun  scutier,  printre  argaţii  locului. Dar  abia  făcu  câteva  poşte  că,  dintr-un  luminiş de  codru,  auzi  vaiete.

E desigur  un om  care  suferă,  îşi  spuse  el  şi dădu pinteni  calului  într-acolo.

Într-adevăr, nu se  înşelase.  Un  băietan,  legat  fedeleş  de  trunchiul  unui  copac,  era  bătut  de  către  stăpânul  său pentru vina  de  a-i  fi  rătăcit  oile.

Îndură-te,  stăpâne,  se jeluia  ciobanul.  Voi fi  cu  băgare de  seamă  de  acum încolo!

Dar  loviturile  cădeau  neîndurătoare  pe spinarea  bietului  copil.

Continuă citirea →

Miguel de Cervantes – Don Quijote. Repovestire pentru copii. Capitolul III

Don Quijote investit cavaler de hangiu

CAPITOLUL  III

ÎN  CARE  SE POVESTEŞTE CUM A FOST  FĂCUT CAVALER  DON  QUIJOTE,  DE  CĂTRE  HANGIUL CEL  VICLEAN

În  sfârşit,  după  ce  se  hrăni,  cu  mult chin  şi amar,  eroul  nostru  merse  la  grajd  împreună  cu stăpânul  hanului şi, încredinţat  fiind  în  mintea lui  rătăcită  că  se  afla  cu  adevărat  în  faţa  unui nobil  de neam, şi nu  a  unui  hangiu  de  rând,  îngenunche  înaintea  acelui  pe  care  îl  considera  de o foarte veche  viţă  şi îl  imploră  să-i  dea  acolada de  cavaler:

Nu  mă  voi  ridica  de la  picioarele  înălţimii voastre  până  ce  nu mă veţi  investi  cavaler,  îi spuse  Don Quijote.

La  care  hangiul,  părând  a  înţelege  cum să  se poarte cu  un asemenea  om,  descurcăreţ  cum  era de  felul  lui,  se  hotărî  să-i  facă  pe  voie şi-i  vorbi astfel:

Şi eu  în tinereţea  mea am  năzuit la  frumoase  lucruri  asemenea,  deşi  n-am  dispreţuit nici  chiolhanele,  nici  dragostea  şi  nici  vinul  bun de  Malaga.  Cât  priveşte  capela  castelului,  în  care după uzul  legilor  cavalereşti,  aşa  cum  spui,  ar trebui  să-ţi  petreci  întreaga  noapte,  păzindu-ţi armele,  am  fost  silit  s-o  dărâm,  pentru a clădi  o alta  nouă,  îi  spuse  el, râzând  în  sinea  lui de  minciuni.  Dar  veghea  o  vei  putea  împlini  tot  atât  de bine şi în  ogradă,  ori  stând  de  strajă  în  cerdac, adăugă  hangiul.

Continuă citirea →

Miguel de Cervantes – Don Quijote. Repovestire pentru copii. Capitolul II

Don Quijote

CAPITOLUL II

AICI SE VEDE CUM VITEAZUL NOSTRU PLEACĂ DE ACASĂ PENTRU A SĂVÂRŞI FAPTE MARI

Astfel stând lucrurile, după o scurtă zăbavă, într-o dimineaţă călduroasă de iulie, pe la cântatul cocoşilor, amintindu-şi Don Quijote că lumea îl aşteaptă nerăbdătoare s-o mântuie de nedreptăţi şi de tirani, îmbrăcă armura de fier, îşi puse coiful strălucitor pe cap, îşi luă într-o mână scutul şi în cealaltă suliţa, încălecă pe nobilul său Rocinante şi ieşi pe nesimţite din ogradă, purtându-şi calul la pas, fără a se vesti cu trâmbiţe, ca alţi cavaleri, pentru ca nimeni să nu-i ia seama ce face şi încotro apucă.

Şi cum mergea într-o doară, cam fără ţintă, străbătând câmpia Montinel, se tot gândea în sinea lui ce vor spune oamenii despre dânsul, într-o zi, peste sute şi sute de ani, şi cum se vor minuna de faptele lui, citindu-i-le prin cărţi şi părându-li-se de necrezut.

Continuă citirea →

Miguel de Cervantes – Don Quijote. Repovestire pentru copii. Capitolul I

Cervantes - Don Quijote

CAPITOLUL  I
UNDE  ÎNCEPE  ISTORIA  MÂNDRULUI CAVALER DON QUIJOTE  DIN  LA MANCHA ŞI SE ARATĂ FIREA  ŞI  TRAIUL LUI

Trăia  de  mult  în  Spania,  într-un  sătuleţ  pierdut  din  ţinutul La  Mancha,  un  boiernaş  de ţară, un  hidalgo  cam  bătrâior şi ciudat  la  fire, nici  prea avut  nici  de  tot  sărac,  dar mândru  de neamul  vechi  din care  se  trăgea şi cu  capul  plin de  gărgăuni  din  cei  mari.  Îl  chema,  dacă îmi aduc  bine  aminte, Quesada sau,  mai curând Quijana,  cum  s-ar  zice  pe româneşte  Cavalerul Jalbă,  sau  altfel… Dar  numele  pe care  îl  purta nu  prea  are multă însemnătate.

Cât  era  ziulica de  lungă,  ba  adesea şi toată  noaptea,  până  la  revărsatul zorilor,  el îşi  trecea  vremea  citind  povestiri  cavalereşti.  Se prăpădea  după  vitejiile  lui Amadis  de  Gaula,  cel  tare  de  virtute, şi nu  se mai sătura  răsfoind  întâmplările  înflăcărate  ale Cavalerului  spadei şi ale  bravului  Palmerin  de Anglia. Cât priveşte  isprăvile  faimosului  Don Rodrig  de Ruy Diaz,  zis „Cidul”, el  le ştia pe  de rost,  aşa  cum  şi  faptele  lui  Roland  fără  de teamă,  cel  care  purta  iarba  fiarelor  la  dânsul,  de nici  o  spadă  nu-l  putea  atinge  sau  tăia,  toţi  oşteni  bravi,  a  căror  memorie  legendară  se  păstrase  în cântecele din  popor şi  prin cărţile  de basme  ale  vremii.

Continuă citirea →

Viaţa lui Cervantes – sclav în Alger

Aici începe cea dintâi deznădejde a lui Miguel de Cervantes. Este cel dintâi semn real al destinului său potrivnic. Scrisorile de recomandaţie ale şefilor săi îl preschimbă într-un sclav menit răscumpărării, iar împărţirea sclavilor este dată pe seama unui personaj sinistru, Dali Mami.

Continuă citirea →