Arhive etichetă: mari

Așteptări mari de la oameni mici

criticDorința multora dintre noi – mărturisită sau nu – este de a urca încetul cu încetul treptele piramidei profesionale și sociale. Calitățile intelectuale și morale, realizările de până atunci, credința că putem schimba ceva în bine și dorința de a răspunde provocărilor carierei ne pot îndemna ca, la un anumit moment al vieții, să acceptam asumarea unor responsabilități legate de o oarecare funcție de conducere. Contactul cu realitatea socială este însă dur.

Ideile se poluează inevitabil. Sunt ignorate, alterate şi, în cele din urmă, iremediabil compromise, total sau în parte.

Acțiunile pot fi distorsionate. Între aprobări pe care le ştii mincinoase și refuzuri pe care le simţi definitive, constați că există unii care pot face din interesul lor o datorie a celorlalți.

Criza valorilor morale e evidentă. Cei care își exprimă gândurile cu sinceritate stingheresc, deranjează, adeseori irită. E descurajator să vezi cât de puţin sunt preţuite demnitatea, corectitudinea, integritatea.

Unii fac greșeala de a încuraja şi cultiva în preajma lor spiritele mediocre, recunoscute pentru vocaţia masochistă a supunerii lor. Sunt oameni care au trebuinţa înnăscută a servilismului: gândesc și scriu doar la comandă. Bineînțeles, slugărnicia lor tâmpă este răsplătită cu câte o sinecură. În sistemul de (non)valori pe care a fost clădită România trebuie doar să fii apt pentru arta de a vinde cuvinte, dacă nu chiar minciuni…

Anunțuri

Marile dregătorii ale Moldovei şi Ţării Româneşti. (III) Vornicul

vornicVORNICUL – era mai mare peste curtea domnească, numit de accea în diferite relatări şi palatin, mareşal sau judecător al curţii. La nord şi la sud de Milcov, ocupa de obicei locul al doilea în sfat, fiind amintit pentru întâia oară la 1387, în Moldova, şi la 1389, în Ţara Românească.

Avea drept de judecată în întreaga ţară, aceasta fiind principala sa atribuţie. Era unul din comandanţii armatei. În secolul XVI vornicia în Moldova s-a împărţit în două, un fenomen similar fiind amintit în Ţara Românească doar la mijlocul secolului XVII, pentru scurtă vreme însă, căci aici rolul vornicului de Ţara de Jos îl juca marele ban. Ca şi acesta, vornicul moldovean „de Ţara de Jos“ („judecător general asupra jumătăţii de ţară de la Dunăre până la Iaşi“ – Miron Costin), şi cel „de Ţara de Sus“, cu atribuţii identice în restul Moldovei, hotărau „pedeapsa morţii, fără ştirea domnului, pentru tâlhari, omorâtori, jefuitori de biserici şi alţi ticăloşi” (D. Cantemir).

Continuă citirea →