Arhive etichetă: maresal

Bastonul de mareşal

Alexandru Averescu primeste bastonul de maresal de la regele Carol II

Alexandru Averescu primeste bastonul de maresal de la regele Carol II

În România, ca şi în alte ţări europene, demnitatea sau rangul de mareşal reprezintă cea mai înaltă treaptă în ierarhia gradelor militare.

În ţara noastră, acest rang s-a acordat pentru prima dată regelui Ferdinand I, comandantul armatei, pentru contribuţia sa la reîntregirea neamului. Se dovedea astfel că ţara ştia să-l cinstească pe primul rege al României întregite şi „că s-a afirmat ca o putere de mare însemnătate în concertul marilor puteri ale Europei, căci numai aceste naţiuni au dreptul să aibă Mareşali”.

Ceremonia a avut loc la 1 Decembrie 1918, ziua în care a intrat în Bucureşti armata română victorioasă avându-i în frunte pe Ferdinand, familia regală, oficialităţile militare şi civile, ganeralul Berthelot. După ce cortegiul a străbătut traseul de la gara Mogoşoaia, Arcul de Triumf (construit ad-hoc lângă Athenée Palace), Calea Victoriei şi statuia lui Mihai Viteazul, s-a oprit în faţa Patriarhiei, unde mitropolitul Pimen al Moldovei a oficiat serviciul religios pentru această mare sărbătoare. La sfârşitul slujbei, ministrul de război, generalul Eremia Grigorescu alături de generalii Constantin Prezan, şeful Marelui Stat Major, şi de comandanţii oştirii s-au aşezat în faţa regelui. Generalul Eremia Grigorescu a dat citire primei cărţi de mareşal şi a înmânat regelui, simbolul acestui rang – bastonul de mareşal. Era de forma unui cilindru acoperit cu catifea purpurie, împodobit cu acvile cruciate şi capete de bour cusute cu fir aurit. Capetele erau obturate cu două capace tronconice. Ornamentaţiile bastonului au fost realizate de pictorul Costin Petrescu.

Continuă citirea →

Enigma mareşalului Ney

michel ney maresal

Executat în 1815, mareşalul Ney continuă să trăiască până în 1846?

În zorii zilei de 7 decembrie 1815, la zidul din grădina Luxemburg, plutonul de execuţie a pus capăt vieţii mareşalului Franţei, Michel Ney. Aşa a sfârşit, dacă dăm crezare documentelor istorice, glorioasa carieră a unuia dintre cei mai cunoscuţi conducători militari ai Franţei napoleoniene.

Tumultuoasă ca însăşi Franta revoluţiei şi a războaielor lui Bonaparte, viaţa şi cariera lui Ney poartă adânc pecetea acelei epoci. S-a născut în 1769 la Sarrelouis, într-o familie de dogari. La 13 ani Michel Ney este mic funcţionar la un notariat. Nemulţumit de sine şi plin de visuri, îşi părăseşte serviciul în 1789 şi intră în al patrulea regiment de husari. Îndrăzneţ şi întrepid, Ney se afirmă repede în ierarhia militară. În 1792 e locotenent. Se distinge în campaniile din 1794 şi 1795, iar un an mai târziu devine general. În 1799 e comandant ad-interim al armatei Rinului. Anul 1804 îi aduce titlul de mareşal al Franţei. Participă apoi, cu mare succes, la bătăliile de la Jena şi Friedland.

Continuă citirea →

Domnule, nu m-aţi omorât!

Jilava, 1 iunie 1946, ultimele clipe şi cuvinte ale mareşalului Antonescu

Conducător al statului român, în perioada 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, arestat din ordinul regelui Mihai I, preluat de sovietici, la 31 august acelaşi an, dus ]n U.R.S.S., readus în ţară, în aprilie 1946, judecat de aşa-numitul Tribunal al Poporului şi condamnat, la 17 mai 1945, de şase ori la pedeapsa cu moartea, de două ori la temniţă grea pe viaţă, de trei ori la temniţă grea timp de 20 de ani, o dată la detenţie riguroasă timp de 20 de ani şi de 14 ori la degradare civică pe timp de 10 ani – ca şi când una dintre ele, inclusiv pedeapsa capitală, nu ar fi fost de ajuns! -, mareşalul Ion Antonescu, cel care a decis, la 22 iunie 1941, angajarea României în război de partea Germaniei pentru a reintegra în trupul ţării Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate de sovietici cu un an înainte, a fost executat la 1 iunie 1946, cu o zi înainte de a împlini vîrsta de 64 de ani.

Continuă citirea →

Averescu – Prezan. Dispute în vreme de război

Alexandru Averescu şi Constantin Prezan sunt cele mai ilustre personalităţi militare româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea, afirmate plenar în timpul Primului Război Mondial. Recunoscând meritele şi valoarea lor deosebită, regele Carol al II-lea i-a avansat, în iunie 1930, la gradul de mareşal, treapta cea mai înaltă în ierarhia militară. Dar, de-a lungul carierei lor, cu deosebire în anii războiului, cei doi generali au fost într-o permanentă dispută. Ea a avut ca obiect opinii şi soluţii divergente faţă de unele probleme strategice ale României în acei ani de mari încercări, dar animozităţile au plecat şi de la structura sufletească şi caracterele atât de diferite ale celor doi protagonişti. Din ecuaţie nu trebuie omisă nici o anumită influenţă a factorului politic, Alexandru Averescu fiind apropiat, o vreme, cercurilor conservatoare, iar liberalii având o încredere mai mare în generalul Constantin Prezan.

Continuă citirea →

Mareşalul şi mumia

Se ştie că Pierre Augereau, comandant de oşti din vremea lui Napoleon, era un om fără şcoală şi că, dealtminteri, nici nu-l interesa altceva decât problemele artei militare.

Auzind că unul din ofiţerii săi este pe cale să facă o călătorie în Egipt, l-a rugat să-i aducă o… mumie. După mai multe luni subalternul s-a întors din voiaj şi a adus mareşalului obiectul cerut. Augereau l-a examinat cu atenţie, apoi a spus:

Bine, domnule, îţi mulţumesc, dar nu înteleg de ce mi-ai adus o mumie moartă?! 🙂