Arhive etichetă: mare

Singurul mare scriitor american cu două distincții neobișnuite

edgar allan poeÎn ziua de azi întâlnești peste tot reproduceri ale chipului lui Edgar Allan Poe – de la pereții librăriilor până la etichetele sticlelor de bere. Dar lucrurile n-au stat întotdeauna așa. Cel mai cunoscut nume de export din literatura americană a murit sărac lipit și neiubit în propria lui țară.

Edgar Allan Poe a fost părintele ficțiunii macabre, un scriitor ale cărui povești misterioase și poeme de atmosferă au deschis drumul pentru H.P. Lovecraft și Stephen King.

I-a fost dintotdeauna teamă de întuneric. „Cred că demonii profită de întunericul nopții pentru a-i călăuzi pe cei naivi pe căi greșite”, i-a mărturisit cândva unui prieten. „Cu toate că, știi”, a completat repede, „nu cred în demoni.”

Poate că Poe simțea pur și simplu că trăiește sub un nor întunecat. Nici nu-l poți învinovăți. Rămas orfan la trei ani, a fost crescut de un cuplu bogat, John și Frances Allan din Richmond, Virginia. Crescut, nu adoptat, pentru ca snobul John Allan n-a acceptat sub nicio formă ca fiul unor actori să-i păteze impecabilul arbore genealogic. Cu toate astea, Poe a preluat numele tatălui său vitreg ca pe un al doilea nume. De asemenea, s-a mai ales și cu ceva din îngâmfarea tatălui său.

Pe lângă afecțiune, celălalt lucru pe care John Allan nu a reușit să îl dea fiului său vitreg au fost banii. Într-adevăr, sărăcia a marcat endemic scurta viață a lui Edgar Allan Poe. Pe când studia la Universitatea din Virginia, a ajuns la datorii uriașe din cauza jocurilor de noroc în care se lansa pentru a-și satisface nevoile, care pe vremea aceea constau în cantități strașnice de alcool.

Continuă citirea →

Reclame

George Sand: „Făgăduiam să devin o mare frumusețe, dar…”

george sand aurore dupinPovestește George Sand despre copilăria ei:

„Aveam o constituție solidă și tot timpul cât am fost mică făgăduiam să devin o mare frumusețe, făgăduială pe care nu mi-am ținut-o. 🙂

Înclinarea, aproape din leagăn, către reverie, de care îmi era cu neputință să-mi dau seama, mă făcu să am foarte de tânără, o mutră bleagă. Spun cuvântului pe nume, pentru că toată viața mea, în copilărie, la mănăstire, în familie, mi-a fost spus adesea și probabil că așa și era. 🙂

Din propriul meu îndemn, nu citeam, eram leneșă din fire și n-am putut să-mi înving această indolență decât cu mari eforturi.

Continuă citirea →

Poseidon şi zeităţile mărilor

Adânc de tot, în volbura mărilor, se află palatul minunat al lui Poseidon, cel ce zguduie pământul, fratele lui Zeus fulgerătorul. Poseidon este cârmuitorul mărilor, şi valurile lor dau ascultare celei mai uşoare mişcări a mâinii sale, în care ţine tridentul cel de temut.

Acolo, în adâncul mărilor, împreună cu Poseidon locuieşte şi frumoasa sa soţie, Amfitrite, fiica bătrânului profet al mărilor Nereus, pe care Poseidon a răpit-o de la tatăl ei. Într-o zi, el o zări pe ţărmul insulei Naxos, prinsă în horă cu surorile ei, Nereidele. Zeul mărilor se îndrăgosti de frumoasa Amfitrite şi vru s-o răpească şi s-o ducă cu sine. Dar ea se ascunse la Atlas, titanul care ţine pe umerii lui puternici toată bolta cerească. Multă vreme Poseidon nu putu să dea de urma frumoasei fiice a lui Nereus. În cele din urmă, un delfin îi dezvălui ascunzişul şi, drept răsplată, Poseidon îl trecu în rândul constelaţiilor de pe cer. Poseidon o răpi pe Amfitrite din ascunzătoarea în care o ţinea Atlas şi se căsători cu ea.

Continuă citirea →