Arhive etichetă: lupta

Ienicerii, copiii de suflet ai padișahului (II) Cazanul sfânt

ieniceriOdjak, (corpul ienicerilor) aparținând oastei robilor de Poartă, era constituit din trei categorii distincte, împărțite, la rândul lor, în unități numite orta sau boluk, compuse din câte 100-500 ieniceri. Pe parcurs, numărul ortalelor s-a stabilizat la 196, indiferent de creșterea sau scăderea efectivului corpului. Fiecare unitate, comandată de către un ciorbadjî sau bolukbaşî, avea cazarma sa proprie, numită oda, la poarta căreia era înscris numărul și semnul său distinctiv. Comandantul suprem al întregului odjak era aga ienicerilor, ajutat de către un stat major, numit divanul agăi.

Hrana ienicerilor

Una din grijile de căpetenie ale statului otoman o constituia hrana ienicerilor, de unde și numele comandantului lor de unitate: ciorbadjî (cel care face ciorba).

Continuă citirea →

Onoarea se spăla cu sânge. O istorie a duelului (I)

duelVă amintiți actul trei din Romeo și Julieta, când Mercuțio și Tybalt, reprezentanții celor două familii rivale, se pregătesc să dueleze? „Fii mai darnic: adaugă la vorbă și o lovitură!” – îi spune Mercuțio lui Tybalt. „Sunt gata s-o adaug dacă-mi dai prilejul” – este răspunsul lui Tybalt, și duelul a început pe loc.

Ce era acest mijloc de soluționare a conflictelor? O spune un alt personaj shakespearian, Hamlet, nefericitul prinț al Danemarcei, care, acceptând provocarea deghizată a lui Laertes, ironiza duelul, socotindu-l drept „tonul modei și spoiala obiceiurilor de lume.”

Cuvântul duel provine din contopirea a două cuvinte latine (duo=doi, bellum=război, luptă) și desemnează lupta purtată – după norme bine stabilite – de doi adversari, în scopul săvârșirii unui act de dreptate sau reparării onoarei lezate.

Continuă citirea →

Lupta pentru putere – Maria de Medici împotriva fiului său, regele Ludovic al XIII-lea (ultima parte)

Maria de Medici, Ludovic XIII si cardinalul Richelieu

Jocul dublu al lui Richelieu punea în primejdie ceea ce regina avea mai scump: prestigiul ei, autoritatea şi puterea ei – şi îndeosebi ascendentul ei asupra fiului. Tocmai de pasiunea ei pentru putere se folosiră Bérulle şi ai săi, amorsând un proces care avea să se demonstreze curând fatal pentru toată lumea. Dominată de ură şi de dorinţa de răzbunare, Maria îi ceru lui Ludovic al XIII-lea capul cardinalului, vinovat pe plan politic de opţiuni hazardate şi hărăzite eşecului, iar pe plan moral, de ingratitudine, lipsă de lealitate, de procedee ascunse menite să submineze unitatea familiei regale.

Continuă citirea →

Intelectuali pe câmpul de luptă

Războiul civil din Spania (1936-1939) a fost generat de scrutinul general din februarie 1936, când o alianţă a facţiunilor de stânga a împiedicat extrema dreaptă să preia puterea. Spania a fost aruncată în haos de acţiunile extremiştilor care doreau o reformare rapidă a regimului politic. În luna iulie a acelui an, generalul Franco a condus o revoltă armată care avea să se transforme într-un război civil ce va dura 3 ani.

Continuă citirea →

Unde au fost Rovinele?

În privinţa localizării Rovinelor, locul luptei şi biruinţei lui Mircea cel Bătrân, există controverse în istoriografia română. S-a dat oare această luptă pe Jii, în apropiere de Craiova, cam pe unde este mănăstirea Jitianu? A avut ea oare loc pe Ialomiţa, pe Argeş sau pe unul din râurile atinse în drumul dintre Turnu şi Curtea de Argeş, adică pe Vetea, pe Călmăţui sau pe Teleorman?

Continuă citirea →

Unde a fost Posada? – ultima parte

Dar nici unul din aceste izvoare şi nici vreunul din celelalte documente referitoare la războiul din 1330 nu dau numele locului unde s-a dat lupta. Posada e o deducţie a lui Nicolae Iorga, influenţat de un document din 1397, care se referă însă nu la lupta din 1330, ci la aceea din 1395, când oastea împăratului Sigismund, întorcându-se din expediţia întreprinsă în ajutorul lui Mircea cel Bătrân şi contra turcilor a fost atacată de către Vlad Uzurpatorul, pe când ea se afla în partea superioară a munţilor „numită popular Pazzata”. Considerând că şi în 1330 oastea ungară a mers pe acelaşi drum, anume între Câmpulung şi Bran, şi că ambele bătălii s-au dat în acelaşi loc, Iorga a transformat „Pazzata” în Posada, aducând ca argument că aici, în acest loc, se află „singurul cazan de munte” de pe drumul amintit. Dar acest drum de retragere este iarăşi o simplă ipoteză pentru anul 1330, deoarece nu avem nici o dovadă care s-o îndreptăţească.

Continuă citirea →

Unde a fost Posada? – prima parte

Toţi istoricii, români şi străini, sunt de acord asupra rezultatului luptei din 9-12 noiembrie 1330, când oastea regelui Ungariei Carol Robert a fost zdrobită de aceea a marelui voievod Basarab I, Ţara Românească devenind astfel independentă. Acordul încetează însă când e vorba de a se fixa locul bătăliei. În privinţa aceasta există nu mai puţin de şapte opinii.

Continuă citirea →

Lupta lui Zeus cu Typhon

Geea se mânie pe Zeus din Olimp pentru că se purtase aşa de aspru cu fiii săi, titanii. Ea se căsători cu întunecatul Tartar şi dădu naştere unui monstru înfricoşător, Typhon. Uluitor de mare, cu o sută de capete de balaur, aşa ieşi Typhon din pântecele Geei. Cu urletul-i sălbatic cutremura văzduhul. Hămăit de câine, glas de om, muget de taur înfuriat, răcnet de leu – toate erau unite în urletul acela. Limbi de foc se învârtejeau în jurul lui Typhon, iar pământul se clătina sub greutatea paşilor lui.

Zeii se cutremurară de groază. Dar Zeus, stăpânul tunetelor, se năpusti vitejeşte asupra lui şi lupta se încinse. Trăsnetele prinseră din nou a scânteia în mâinile lui Zeus, iar tunetele spintecară văzduhul. Pământul şi bolta cerească se zguduiră până în temelii. Pământul deveni iarăşi o mare de flăcări aşa cum fusese în timpul luptei cu titanii. Când Typhon se apropia de ţărmuri, mările clocoteau. Sute de săgeţi – fulgere de foc – aruncate de Zeus, zburau în toate părţile; părea că focul lor va aprinde văzduhul, că până şi norii întunecaţi şi aducători de furtuni vor fi mistuiţi.

Zeus prefăcu în cenuşă cele o sută de capete ale lui Typhon, care se rostogoli la pământ; leşul lui dogorea atât de tare, încât totul se topea în jur. Zeus îl ridică şi-l azvârli în bezna Tartarului care-i dăduse viaţă. Dar şi de acolo Typhon mai ameniţa pe zei şi tot ce e viu. El dezlănţuie furtuni şi face să erupă vulcanii. Împreună cu Echidna, cea jumătate femeie şi jumătate şarpe, el aduce pe lume pe Orthos, dulăul fioros cu două capete, apoi pe Cerber – câinele iadului, pe hidra din Lerna şi pe Himera. Deseori, Typhon cutremură pământul.

Lupta zeilor din Olimp cu titanii

Zeus cel chipeş şi puternic crescu mare şi voinic. El se răzvrăti împotriva tatălui său şi-l sili să readucă la lumină pe copiii înghiţiţi. Cronos scoase unul câte unul pe zeii prunci, frumoşi şi strălucitori. Ei porniră lupta împotriva lui Cronos şi a titanilor pentru stăpânirea lumii.

Lupta fu crâncenă. Copiii lui Cronos ocupară culmile înaltului Olimp. De partea lor trecură şi câţiva titani, mai întâi titanul Okeanos şi fiica acestuia Stix, cu copiii ei – Avântul, Puterea şi Biruinţa.

Lupta pusese în primejdie soarta zeilor din Olimp. Vrăjmaşii lor – titanii – erau puternici şi de temut. Dar lui Zeus îi veniră în ajutor ciclopii. Aceştia îi făuriră tunetele şi fulgerele, pe care Zeus le arunca asupra titanilor.

Continuă citirea →

Proclamatia regelui Ferdinand catre ostasi

PROCLAMATIA REGELUI FERDINAND CATRE OSTASI

Iasi, 10 noiembrie 1918

Ostasi,

Ora mult asteptata de catre toata suflarea romaneasca, si indeosebi de voi, vitejii mei ostasi, a sunat in sfasit dupa lunga si dureroasa asteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunare ne impune ca o sfanta si patriotica datorie sa luam iarasi arma in mana ca sa izgonim, impreuna cu ele pe vrajmasul cotropitor din tara si sa aducem linistea populatiei asuprite.

Regele vostru va cheama din nou la lupta ca sa infaptuiti visul nostru de atatea veacuri: Unirea tuturor Romanilor, pentru care in anii 1916-1917 ati luptat cu atata vitejie.

Continuă citirea →