Arhive etichetă: Livada cu visini

„Livada cu vişini” de Cehov

cehovEmoţia pe care o stârneşte Livada cu vişini se naşte din contrastul dintre tragismul înăbuşit al subiectului şi comicul discret al personajelor. Şi mai mult decât în celelalte piese ale lui Cehov, tensiunea dramatică este creată de absenţa acţiunii. Prins în mrejele unui dialog aluziv, indolent, cotidian, publicul nu se mai aşteaptă la niciun fel de schimbare. Se teme chiar ca nu cumva vreo întâmplare neprevăzută să tulbure cursul vieţii de provincie şi mai ales se teme ca nu cumva să se vândă livada. Pentru că centrul piesei este tocmai această reşedinţă străveche a familiei, încărcată de amintiri, pe care proprietarii, aproape ruinaţi, vor fi siliţi să o vândă.

Liubov Raneskaia şi fratele ei, Leonid Gaev, se gândesc cu nostalgie la casa lor de la ţară, la camerele lor de când erau copii, la vişinii în floare. Dar sunt frivoli, incapabili să întreprindă ceva pentru salvarea locului pe care îl îndrăgesc atât de mult. Nici unuia dintre ei nu-i place să ia hotărâri, îşi amână mereu obligaţiile plictisitoare şi lasă rezolvarea problemelor în seama norocului. Liubov Raneskaia nu-şi dă nici măcar osteneala să ceară ajutorul unei mătuşi bogate care ar putea împiedica vânzarea moşiei, iar Gaev joacă biliard în aşteptarea dezastrului. Liubov Raneskaia are un iubit care o aşteaptă la Paris, iar Gaev e preocupat de perspectiva găsirii unui post la o bancă. Cât despre Ania şi Trofimov, pereche reprezentând tinereţea, ei întâmpină vesel pierderea livezii. „Rusia întreagă este livada noastră” îi spunea Trofimov Aniei. „Pământul nostru este întins şi frumos. Are o mulţime de locuri minunate.”

Nepăsarea generală devine şi mai evidentă în serbarea improvizată din actul trei, chiar în timp ce se hotărăşte soarta livezii. Toată lumea bea, valsează, cochetează, ca să uite de groaznica vânzare. Casa primeşte lovitura de graţie, iar proprietarii dansează pe cadavrul ei.

Continuă citirea →

Viaţa lui Cehov (II)

cehov anton pavloviciDupă ce a contribuit, atât ca medic, cât şi ca administrator medical, la ameliorarea consecinţelor foametei cumplite din 1891-1892, Cehov a cumpărat o moşie în satul Melihovo, la cca 80 km sud de Moscova. Aceasta a fost reşedinţa sa cca şase ani şi, în acelaşi timp, un adăpost pentru vârstnicii săi părinţi şi pentru sora lui Maria, care se îngrijea de gospodărirea casei şi care nu se măritase special pentru a-şi putea îngriji fratele.

Perioada Melihovo a fost cea mai fertilă din viaţa lui Cehov în domeniul prozei scurte, pentru că acum compune Zvăpăiata (Poprîgunia), Vecinii (Sosedi, 1892), Povestea unui necunoscut (Rasskaz neizvestnogo celoveka, 1893), Călugărul negru (Cernîi monah, 1894), Omorul (Ubiistvo) şi Ariadna (1895), între multe alte capodopere. Viaţa rurală devine una dintre temele principale ale scrierilor sale, îndeosebi în Ţăranii (Mujiki, 1897). Fără vreo intrigă spectaculoasă, această secvenţă de schiţe excepţional redactate a provocat în Rusia un scandal mai mare decât orice alt text al autorului, în parte datorită refuzului său de a se supune convenţiei conform căreia scriitorii prezentau, în mod normal, ţărănimea rusă într-o lumină sentimentală şi edulcorată.

Continuând să creeze numeroase portrete ale intelectualilor vremii, Cehov a descris lumea negustorilor şi a fabricanţilor în texte precum Împărăţia femeilor (Babie ţarstvo, 1894) şi Trei ani (Tri goda, 1895). Aşa cum s-a remarcat de multe ori, opera sa oferă o panoramă a Rusiei vremii, şi încă atât de exactă încât poate fi folosită chiar ca sursă pentru cercetări sociologice.

Continuă citirea →