Arhive etichetă: Leonidas

Războaiele medice. Bătălia de la Termopile

Termopile

În vreme ce spre ei se îndrepta fluviul acesta de oameni, grecii încercau să se organizeze. Atenienii, care se ştiau vizaţi şi cărora victoria de la Maraton le conferise un prestigiu binemeritat, căutau să adune în jurul lor cetăţile greceşti. Sarcină dificilă, nu numai din pricina vechilor rivalităţi, ci şi pentru că, ţinând seamă de desfăşurarea de forţe realizată de Xerxe, majoritatea statelor greceşti socotea că ar fi mai înţelept să se supună Persiei de bunăvoie. Atenienii erau sfătuiţi să-şi părăsească oraşul fără luptă şi să se ducă departe, la adăpost de perşi, să întemeieze o nouă cetate.

Dacă vă lipsesc oamenii, păreţi foarte bine înzestraţi cu generali

Cu toate acestea, multe cetăţi din Peloponez, printre care şi Lacedemonia, se pregăteau să reziste. Confederaţii au cerut ajutor puternicului tiran al Siracuzei, Gelon. Acesta le-a propus două sute de corăbii, douăzeci de mii de infanterişti, două mii de oşteni din cavaleria grea, două mii de arcaşi, două mii de aruncători cu praştia, două mii de soldaţi din cavaleria uşoară şi provizii pentru toată durata războiului, cu condiţia să fie numit general-şef.

Menelau s-ar răsuci în mormânt dacă ar afla că spartanii au cedat comanda siracuzenilor, răspunse trimisul lacedemonian.

Continuă citirea →

Razboaiele medice

Secolul al V-lea se caracterizează prin două mari confruntări politico-militare care au opus, mai întâi, două tipuri de civilizaţie: cea elenă şi cea orientală, apoi, în a doua jumătate a veacului, au cuprins zone întinse ale Greciei şi ale teritoriilor colonizate de greci, în cadrul Războiului Peloponesiac.

Cel dintâi conflict de amploare, aşa-numitele războaie medice, de fapt greco-persane, se consumă chiar în primele decenii ale secolului al V-lea, desfăşurarea evenimentelor întinzându-se din anul 499 până în 479, în principal, pacea fiind încheiată abia în anul 449, după acţiunile militare ateniene conduse de Cimon în Cipru.

Principalele izvoare scrise pentru aceste evenimente sunt de sorginte greacă, cele mai cuprinzătoare informaţii se găsesc la Herodot, în Istoriile sale, care au ca subiect tocmai relatarea acestor războaie, apoi la Diodor, în cărţile a X-a şi a XI-a, la care se adaugă cronicile din veacul următor precum şi operele unor contemporani ai evenimentelor: atenianul Eschil, poeţii lirici Pindar din Teba şi Simonides din Keos.

Continuă citirea →

Vom lupta la umbră

În primăvara anului 480 î.Hr. o imensă armată persană a atacat Grecia. Armata de uscat a grecilor era comandată de Leonidas, regele Spartei.

Un cercetaş i-a raportat acestuia că duşmanii sunt atat de numeroşi încât soarele se va întuneca de mulţimea săgeţilor lor.

Cu atât mai bine, a răspuns Leonidas, vom lupta la umbră!

Eroism spartan

Străine ce treci pe aici, te du şi vesteşte la Sparta: Morţi noi zăcem după ce legilor ei ne-am supus

Epitaf scris de Simonide din Keos (556–467) şi săpat în stânca de la Termopile spre amintirea celor trei sute de spartani de sub comanda regelui Leonidas, morţi până la unul pentru a întârzia cât mai mult cu putinţă înaintarea enormei armate a perşilor lui Xerxes (480 î.Hr.). Termopile este o trecătoare îngustă la sud de muntele Oeta care deschidea drumul spre Grecia centrală. Pe acolo, după nimicirea detaşamentului spartan, a trecut „uriaşul stol de păsări înveşmântate în sumbru azur“ de care vorbeşte Eschil în Perşii. Vor fi înfrânţi curând graţie geniului şi dârzeniei atenianului Temistocle, în bătălia navală din golful de lângă Salamina.

Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în 1955.

La noapte vom cina la Pluto!

Aceste cuvinte au făcut istorie datorită regelui Leonidas al Spartei (sec. V î.Hr.), care se hotărî să reziste, cu un mic detaşament de spartani şi de thespieni, oştilor persane mult mai numeroase ale lui Xerxes pătrunse în strâmtoarea Termopile.

Lupta (480 î.Hr.), de o intensitate nemaipomenită, a provocat perşilor pierderi mari (au murit şi doi fraţi ai regelui Xerxes), dar şi spartanii au pierit până la ultimul, apărând eroic trupul viteazului lor comandant. Astfel, chiar în aceeaşi noapte, eroii spartani au luat cina la Pluto (zeul Infernului), aşa cum le promisese Leonidas. Adică au murit cu toţii!

De supravieţuit, au supravieţuit vorbele regelui lor.