Arhive etichetă: Kennedy

Bill Clinton – Strângerea de mână care i-a schimbat viitorul

În 1963, Bill Clinton, un elev de liceu de 16 ani, a trăit o experienţă care urma să se dovedească hotărâtoare pentru evoluţia sa viitoare. Liceul din Hot Springs, Arkansas, unde era înscris Bill Clinton, a participat la un program cu denumirea Boys State (în traducere liberă „Parlamentul tinerilor”) care avea ca scop încurajarea tinerilor să ia parte activă la politica ţării. Bill a fost ales să îşi reprezinte şcoala.

Continuă citirea →

Afecţiune

Preşedintele  Kennedy, care îşi lua multe libertăţi în privinţa moralităţii, a manifestat mereu cea mai profundă tandreţe pentru copii.

În fiecare zi, grădinile Casei Albe primeau o mulţime de copii din şcoli. Kennedy adora copiii şi profita de orice ocazie pentru a merge să-i salute amical şi să-i onoreze cu prezenţa sa.

Într-o zi, asistenta însărcintă cu managementul timpului preşedintelui a condus pe aleile Casei Albe un grup de handicapaţi în fotoliul rulant. Era o vizită specială pentru copiii atinşi de boală sau de un accident. Nu era prevăzut ca ei să se vadă cu preşedintele, care, de altfel, era aşteptat la Departamentul de Stat pentru o conferinţă de presă. Cei din echipa preşedintelui îl grăbeau pe Kennedy, dar acesta, de la fereastra biroului său, a văzut grupul acestor mici handicapaţi şi s-a hotărât să meargă să-i salute pe fiecare în parte.

Şi nu la foc automat. Un cuvânt pentru fiecare, un gest, o îmbrăţişare. Iar martorii scenei îşi amintesc cum Kennedy părea că înţelege ceea ce micuţii bolnavi îi spuneau în limbajul lor, uneori greu de înţeles.

O situaţie deosebită a fost creată de un băieţel care apucase partea de jos a vestei preşedintelui şi îi spunea povestea lui cu o energie aparte. Kennedy se ghemuise lângă fotoliul cu rotile, în timp ce consilierii stăteau ca pe jar privindu-şi ceasurile. Încă nişte minute de bolboroseli şi Kennedy se ridică, intră în biroul său şi revine cu vechiul său chipiu de comandant al vedetei lansatoare de torpile. O amintire la care trebuie să fi ţinut. El îi pune pe cap micului vizitator acest lucru de preţ şi pleacă apoi în grabă la obligaţiile sale.

Cei care se găseau acolo, în acea zi, îşi amintesc bucuria copilului. El reuşise să-i explice, în limbajul lui, omului îngenunchiat, că tatăl său servise şi el, în timpul războiului, la „P.T.Boats”, alături de preşedinte, şi că tatăl său murise.

Secretul

John F. Kennedy avea, pe lângă alte însemnate calităţi, simţul umorului. Uneori, glumele sale erau de-a dreptul perfide. Preşedintele american adora, de exemplu, să spună povestea următoare:

Un bărbat aleargă pe culoarele Kremlinului strigând: „Hrusciov este un nebun, un bolnav psihic!” El este imediat arestat şi condamnat la 23 de ani de închisoare. „3 ani pentru că l-a insultat pe secretarul general al Partidului Comunist”, preciza Kennedy, „şi 20 de ani pentru că a dezvăluit un secret de stat”! 🙂

Cine este responsabil pentru asasinarea lui Kennedy?

Teorii ale conspiraţiei

În legătură cu asasinarea preşedintelui Kennedy există teoriile trăgătorului izolat şi cele care susţin participarea mai multor persoane. Conform verdictului oficial al Comisiei Warren, Oswald a fost singurul făptaş. Pe de altă parle, scenariile care implică mai mulţi făptaşi se bazează pe declaraţiile martorilor oculari şi pe analizele balistice ale traiectoriei gloanţelor, care conduc la concluzia că făptaşii erau cel puţin doi şi deci asasinatul a fost rezultatul unei conspiraţii. Potrivit declaraţiilor martorilor oculari, focurile au venit din partea laterală a unei movile cu iarbă, care se afla în faţă şi la dreapta autovehiculului preşedintelui. Acest lucru este confirmat şi de mărturia unei femei, Jean Hill, care declară că făptaşul se afla pe o porţiune înălţată, cu verdeaţă. Există de asemenea mărturii care susţin că în umbra copacilor, aproape de gardul porţiunii înălţate, se aflau doi bărbaţi în uniformă de poliţie. Această mărturie este susţinută şi de imaginile difuzate de BBC.

Continuă citirea →

Misterul mortii lui Kennedy

Un pericol invizibil pândeşte şi ameninţă viitorul şi speranţa Americii, steaua strălucitoare a ţării, pe J.F. Kennedy. Dallas, 1963. Un glonţ venit de nicăieri îl răneşte mortal pe preşedinte. În acel moment încremeneşte şi este îndoliată întreaga lume. Misterul care învăluie această moarte constituie una din cele mai mari enigme ale secolului al XX-lea.

Turneul tragic

Vizita preşedintelui Kennedy la Dallas a fost adăugată la turneul său la propunerea vicepreşedintelui Johnson. În alegerile prezidenţiale din 1960, Kennedy fusese ales cu o diferenţă foarte mică fată de contracandidatul său, iar realegerea din 1964 depindea în mare masură de alegătorii conservatori din statele sudice. În statul Texas, antipatia faţă de administraţia Kennedy era deosebit de intensă şi, ştiind foarte bine acest lucru, Johnson a insistat foarte mult pentru această vizită.

În acea zi fatală de 22 noiembrie 1963, la ora 8,30, la hotelul Ford West, perechea prezidenţială a luat micul dejun dat în onoarea sa de membrii organizaţiei locale a Partidului Democrat şi, apoi, a plecat cu aeronava prezidenţială, Air Force 1, de la baza aeriană Carswell spre Dallas. Au aterizat pe aeroportul Love Field şi, după ceremonia de primire, s-au urcat într-o limuzină de lux, continuându-şi drumul prin mulţimea entuziastă.

Continuă citirea →

Kennedy – Ce era mai important: iahtul sau sotia?

Joseph Kennedy senior işi iniţiase fiii in mai multe sporturi, cum ar fi înotul, tenisul, golful şi, bineînţeles, fotbalul american, la care familia se împărţea în două echipe şi jucau cu toate forţele pentru victorie. Tatăl încerca prin intermediul sportului să insufle copiilor săi combativitatea care urma să le fie atât cle necesara în viaţă şi concepţia că învingătorul şi învinsul se bucură de acelaşi respect dacă au luptat cu pasiune şi dinamism.

Printre altele, Joseph Kennedy era un navigator entuziast, hotarât să transmită acest entuziasm şi copiilor săi. Se spune că şi în timpul curselor urmărea vasul fiilor săi, verificându-le tehnica la manevrarea pânzelor şi, la sfârşitul curselor, neluând în seamă prezenţa altor persoane, le făcea 0 critică extrem de dură pentru eventualele greşeli.

Continuă citirea →

Originea familiei Kennedy

Când cineva doreşte să vorbească despre originea lui Kennedy va folosi termenul „american de origine irlandeză„.

Istoria Americii contemporane a început în 1620 cu sosirea puritanilor englezi pe nava Mayllower. Numărul de imigranţi irlandezi a crescut dramatic doar la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1845, când în Irlanda hrana de bază era cartoful, au apărut distrugeri masive ale culturilor de cartofi dintr-o cauză necunoscută. În 10 ani un milion de oameni au murit de foame, ceea ce a fãcut ca un val masiv de irlandezi să părăsească ţara având ca destinaţie America.

Cu patru ani mai târziu, în 1849, Patrick a sosit la Boston – primul Kennedy care a ajuns in America şi al treilea dintre fiii unei familii de fermieri instăriţi, care a preferat să vadă în emigrarea sa spre Pământul Făgăduinţei o ocazie de a-şi satisface ambiţia şi nu o fugă de foamete.

La vremea respectivă, America i-a primit cu mare răceală pe imigranţii irlandezi catolici şi săraci, care au ajuns mai târziu. În oraşe existau inscripţii care spuneau „Irlandezii nu sunt bineveniţi”, iar posibilităţile de muncă erau foarte puţine.

La un moment dat, Patrick a început să lucreze producând butoaie pentru whisky, dar a murit din cauza sărăciei şi a lipsurilor la doar nouă ani după ce a ajuns în Boston. Cu toate acestea, primul său fiu, bunicul lui Jack, Patrick Joseph Kennedy, a patruns în lumea politicii şi, în 1886, a fost ales senator. În acelaşi timp, a fost un importator de succes de băuturi alcoolice şi, treptat-treptat, numele Kennedy a început să capete prestigiu în societatea imigranţilor irlandezi din Boston.

Strămosşi lui Rose, mama lui Jack, familia Fitzgerald, au ajuns în America cu doi ani după familia Kennedy. Ambele familii au cunoscut succesul în Boston şi astfel, cei patru imigranţi irlandezi au reusit sã formeze o puternică alianţă.