Arhive etichetă: Junimea

Eminescu, Creangă și Junimea

creanga si eminescuPovestește Artur Gorovei: „Ion Creangă a fost unul dintre prietenii buni ai lui Eminescu; prietenia lor se începuse de prin 1866-67. Pe atunci Creangă, împreună cu alți institutori de la Iași, tipărea „Abecedarul”, pe care-l luase în editură „Societatea pentru învățătura poporului român”.

Venind într-o zi de la tipografie, Creangă s-a abătut pe la Bodnărescu, care îl înlocuia pe Maiorescu la direcția Școlii normale de la Trei-Ierarhi. Acolo l-a întâlnit pe Eminescu. Din una alta, a venit vorba și despre „Junimea”, societate pe care Creangă n-o avea la inimă. El făcea politică și era înscris în „Fracțiunea liberă și independentă”, iar cei de la Junimea, care-l porecleau „Popa Smântână”, îi puneau în socoteală un discurs în care ar fi zis: „În țara asta n-ar fi rău, dacă ar fi bine”.

În colaborare cu alții, Creangă făcuse o „Carte de Cetire”, și-i trebuia aprobarea Ministerului. Ministru de instrucție era Tell, și unul dintre tovarășii lui Creangă, știind că d-l Iacob Negruzzi are trecere la București, l-a rugat să stăruiască pentru aprobare. D-l Negruzzi, îmi spunea Creangă, i-a răspuns că s-ar aproba cartea, dacă n-ar fi numele lui Creangă pe copertă. El a propus să-i scoată numele, dar tovarășii au refuzat și cartea s-a aprobat, după avizul unei comisii.

Toate aceste împrejurări îl făceau pe Creangă – îmi spunea el – să nu fie prietenul Junimii. Totuși, prietenia ce întemeiase cu Eminescu, dragostea lui pentru literatură și admirația pentru Maiorescu i-au îndreptat pașii spre această societate, a cărei lozincă era: „intră cine vrea, rămâne cine poate”. Eminescu și Bodnărescu l-au introdus pe Creangă în Junimea, unde a putut să rămână.

Continuă citirea →

Rămăşagul lui Hasdeu

Citind amintirile lui Constantin Bacalbaşa din Bucureştii de altă dată am descoperit o farsă a lui Hasdeu la adresa Junimii şi a lui Titu Maiorescu. Spiritual şi pus pe şotii, Hasdeu îşi atacă adversarii aşa cum ştia mai bine: cu sarcasm şi maliţiozitate, savurând din plin această reuşită.

„Când am venit la Bucuresti, era la ordinea zilei şi se făcea mare haz în cercurile şcolare de păcălitura pe care Hasdeu o administrase Junimii. Iată articolul publicat şi semnat de Hasdeu. Articolul este intitulat

Continuă citirea →

Farsa lui Hasdeu

Din categoria „glume şi farse din lumea literelor”, memorabilă rămâne farsa pe care le-o joacă Hasdeu junimiştilor. El publică sub pseudonimul transparent P. A. Calescu chiar în Convorbiri literare, revista Junimii, celebrul poem-păcăleală La noi…, pe care redacția l-a acceptat, neobservând că prin lectura verticală a primelor litere se echivala locul infamat cu numele revistei. Hasdeu povesteşte cum s-au petrecut lucrurile:

Continuă citirea →

Originile Junimii se pierd în noaptea timpurilor

Citesc cartea lui Gheorghe Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iaşi.  Autorul redă atmosfera de la „Junimea”, caracterizează figurile proeminente şi prezintă, totodată, un interesant material anecdotic, cu o notă de nostalgie a acelei epoci atât de bogată în spiritualitate şi în creaţii în toate domeniile literare. Iată ce scrie G. Panu despre modul în care au fost stabilite originile Junimii:

Continuă citirea →

P.P. Carp. Cariera politică a unui conservator convins

Reevaluarea conservatorismului românesc impune recuperarea imaginii unor personalităţi istorice ţinând seama, în mod firesc, de contextul intern și internaţional în care au evoluat, de ideologia pe care au împărtășit-o și, mai ales, de limitele de gândire sau acţiune inerente acestei adeziuni (un conservator nu poate să reacţioneze ca un liberal sau ca un socialist).

Printre politicienii modernităţii românești a cărui reconsiderare o văd necesară se numără și conservatorul P. P. Carp care, în cincizeci de ani de carieră, s-a individualizat în lumea politică românească prin curajul de a-și exprima deschis opiniile indiferent de auditoriu (politicieni, rege, mase), prin refuzul compromisului (în viaţa publică sau în cea privată), prin activitatea legislativă (subordonată principiului: soluţii concrete la nevoile unei societăţi aflate în tranziţie) și prin civilitatea nedezminţită a comportamentului.

Continuă citirea →

Intră cine vrea. Rămâne cine poate

În toamna anului 1885, Societatea literară Junimea a adresat membrilor săi o spirituală invitaţie la o masă colegială:

„Societatea Junimea. Intră cine vrea. Rămâne cine poate. Noul secretar tot perpetuu, N. Gane.

P.S. Spiritul nu este de rigoare”.