Arhive etichetă: Joita Istrati

Dragoste de mamă

panait istrati si mama joita istrati

Rareori două inimi omeneşti s-au putut iubi, contopindu-se ca în dragostea lui Panait Istrati şi a mamei sale, Joiţa.

Chipul ei răsare drăgăstos, gata oricând de nemăsurate sacrificii, mamă trudită, spetită de lupta pentru pâine, înfrântând cu cerbicie vrăjmăşia soartei şi „gura mahalalei”. Pe parcursul întregii opere a „vagabondului” brăilean, chipul Joiţei îi ţine duioasă tovărăşie, în mai toate împrejurările din viaţă: îl îmbărbătează în clipele grele de restrişte; îl mângâie, iertătoare, după fiecare hoinăreală printre străini, când se înapoiază acasă zdrenţăros şi plin de păduchi, cu sufletul hăituit… Şi tot chipul ei, preamărit în iubire, este acela care-i stârneşte remuşcările, după moarte, în răstimpul celor zece ani de „scriitor universal”. „Am ucis o mamă!” – este geamătul ce răzbate mai din fiecare rând al confesiunilor sale…

Joiţa Istrate nu ştia nici să scrie, nici să citească. Şi totuşi, între mamă şi fiu, spovedania dragostei lor a continuat şi pe pagini de scrisori.

O vecină din curte i le-a  scris şi le trimitea pe unde vagabonda Panait Istrati şi tot aceeaşi vecină îi citea slova îndurerată a celui plecat să guste frumuseţile pământului şi să se înfrăţească în inimile oamenilor de pretutindeni. Panait Istrati reconstituie una din aceste scrisori, singura mărturie rămasă a marii dragoste ce le-a contopit inimile, dar şi a marii suferinţe care i-a nefericit:

Continuă citirea →

Reclame