Arhive etichetă: istoria Romei

Hannibal – Spaima Romei. (VIII) Cannae

cannaeFabius Maximus nu se află într-o situaţie fericită – nici în Senat, nici în rândul soldaţilor. Tactica de expectativă a dictatorului este interpretată ca laşitate. Adversarul său, Hannibal, care insistă pentru o bătălie decisivă, este avansat egal în grad cu el, iar armata divizată în două. Curând, Minucius se lasă antrenat în luptă cu Hannibal. Este învins ruşinos şi numai intervenţia lui Fabius îl salvează de la decimare. Capitolul este închis pentru Roma.

În anul 216 î.Hr. se aleg doi noi consuli, militari cu experienţă: Terentius Varro şi Aemilius Paullus. Senatul decide adunarea tuturor forţelor pentru învingerea cartaginezilor şi alungarea lor din ţară. Aceasta începe printr-o nouă reducere a greutăţii monezilor şi întârzierea achitării soldelor. Roma are nevoie de bani, de mulţi bani. Se fac corăbii noi, se fabrică arme şi armuri, se rechiziţionează cai şi animale de corvoadă, se mobilizează soldaţii. Dacă în mod normal fiecare consul are în subordine două legiuni, de acum înainte va avea patru. Ceea ce înseamnă opt legiuni pentru doi consuli. La aceasta se adaugă acelaşi număr de unităţi de legătură. În total – 80.000 de oameni – cea mai mare armată din istoria Romei.

Hannibal dispunde de 40.000 de soldaţi pedeştri şi 10.000 de călăreţi. În primăvară a cucerit micul oraş Cannae, punctul de aprovizionare al Romei. Până în august, oraşul rămâne centrul oastei lui Hannibal; după aceea, Paulus şi Varro vin să-l alunge pe cartaginez. Livius consemna sarcastic că prin aceasta ei se făceau exponenţii opiniei majoritate că cetatea Cannae trebuie să devină vestită prin învingerea romanilor.

Continuă citirea →

Scurta istorie a Romei

 Regalitatea (753-509 i.Hr.)

 Roma, al carei teritoriu se întindea între râurile Arno şi Tibru şi Marea Tireniană, a fost la început dominată de etrusci, iar primii săi suverani au fost regii. Monarhul roman, care detinea puterea supremă şi avea autoritatea de a interpreta semnele trimise de zei, nu moştenea tronul, ci era numit de către Senat şi ales de comiţiile curiate. Aceste două instituţii erau alcătuite din patricieni – membrii familiilor bogate.

 Republica (509-27 i.Hr.)

 Pentru că se temeau că regii vor acapara întreaga putere şi că vor ocupa aceastã „funcţie” pe viaţă, romanii au hotărât să îi alunge. În schimb, aveau să înfiinţeze institutii destinate să împiedice o concentrare a puterii în mâinile unui singur individ şi să garanteze participarea cetăţenilor la conducerea cetăţii. Senatul şi comiţiile curiate – care reprezentau poporul roman – au devenit instituţii legislative, iar consulii aveau puterea executivă. Cu ajutorul unei complexe reţele administrative şi birocratice, aceste instituţii controlau până şi cele mai îndepărtate colţuri ale provinciilor cucerite de Roma.

Continuă citirea →