Arhive etichetă: intelept

Bias din Priene. Cel mai misterios dintre cei șapte înțelepți ai Greciei

Bias_of_PrieneBias din Priene (642-577 î.Hr.). Este prima figură, cea mai bizară şi misterioasă dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei. Nu i se cunoaşte biografia, s-au păstrat doar fragmente cu informaţii modeste despre viaţa sa.

Se crede că Bias a fost contemporan cu celebrul rege Cresus şi martor al cuceririi de către perşi a oraşelor din Asia Mică. În vremea aceea, între Samos şi Priene se purta un război de durată. În bătălia de la Drius, locuitorii din Priene au fost înfrânţi de milesieni. Bias s-a deplasat la Samos şi a reuşit să rezolve conflictul în condiţii satisfăcătoare pentru toate părţile. În acest fel, acţiunile militare au încetat.

Continuă citirea →

Povaţa unui cărturar înţelept

Povesteşte Dumitru Almaş: „Într-o zi, Oana m-a văzut citind dintr-o carte groasă şi m-a întrebat:

Bunicule, cine a scris cartea asta aşa de mare?

– Un cărturar de demult, numit Miron Costin.

– Miron Costin? Frumos nume! Cine a fost el?

– Miron Costin a fost un cărturar foarte înţelept, am început eu povestirea.  El a povăţuit de bine pe mulţi voievozi: cum sa cârmuiască ţara, cum s-o înfrumuseţeze şi cum s-o apere de duşmani. A ştiut să lupte şi cu sabia, după cum ştia să-i combată pe neprieteni şi cu vorba şi cu pana, adică scriind cărţi.

Odată, un mare vizir, adică un general turc, trecea cu armată mare prin ţara noastră. Se ducea să cucerească o cetate de dincolo de hotarele ţării noastre. Toţi se temeau că acel paşă urmărea să subjuge şi mai tare pe români. Ca să vadă ce gândeau românii despre asemenea supunere, acel vizir turc a cerut voievodului un dregător mai de seamă, cu care să se sfătuiască.

Continuă citirea →

Sfaturile lui Solon

Solon (n. 640/638 î.Hr. – d. 560/558 î.Hr.) a fost un om de stat atenian, legislator și poet. A fost considerat printre cei „Șapte Înțelepți” ai Greciei antice. Reformele sale au oprit declinul economic și moral al Atenei și au pus bazele democrației ateniene.

Încrede-te în nobleţea de caracter mai mult decât în jurământ.

Nu minţi niciodată.

Urmăreşte scopuri demne.

Nu lega uşor prietenii şi pe cele vechi nu le renega.

Învaţă întâi s-asculţi şi după aceea să comanzi.

Când dai un sfat cuiva, caută să-i fii cât mai folositor, nu cât mai plăcut.

Ia-ţi drept călăuză raţiunea.

Nu te întovărăşi cu cei răi.

Cinsteşte pe zei, respectă pe părinţi.

Amintindu-ne de Thales

Filozoful grec Thales – nominalizat în randul celor „Şapte Înţelepţi” ai lumii antice.

Fiind întrebat ce-i greu, Thales răspunse: „A se cunoaşte pe sine.

Ce e uşor? „A da sfat altuia.

Care-i lucrul cel mai plăcut? „Reuşita.

Ce e divinul? „Ceea ce nu are nici început, nici sfârşit.”

Continuă citirea →

Moartea lui Socrate

Decedat in 399 i.Hr., la varsta de 70 de ani

Cauza mortii: otravire prin ingerarea de cucuta

Locul de odihna: necunoscut

Ultimele cuvinte: In timp ce trupul ii era cuprins treptat de paralizie, el a cerut unui prieten: „Ii datorez un cocos lui Asclepios; poti sa-l rasplatesti tu?”

Sfarsitul lui Socrate a beneficiat foarte probabil de un tratament hollywoodian din partea cronicarului sau, Platon. Si asta deoarece moartea – provocata prin intoxicarea cu coniina, un alcaloid otravitor din planta de cucuta – i-a fost marcata nu doar de o paralizie motorie evolutiva, dupa cum a consemnat Platon, dar si de o stare puternica de greata, de voma si de convulsii – aspecte neplacute ce nu se regasesc niciunde in descrierea lui Platon, referitoare la sfarsitul vietii prietenului si invatatorului sau, „cel mai intelept, mai drept si mai bun”.

Continuă citirea →

Anecdote cu Thales din Milet

Neatent

Thales, de tânăr, a avut o reputaţie de împrăştiat şi delăsător pentru că era mereu distrat şi pierdut în gânduri.

Se povesteşte că odată, ieşind de acasă însoţit de o bătrână ca să observe stelele, căzu într-o groapă şi strigătele sale de ajutor făcură pe bătrână să-i spună:

Cum vrei să ştii ce-i în cer, Thales, când nu eşti în stare să vezi ce-i la picioarele tale ?

Revanșa

Astfel de întâmplări trezeau hohotele de râs ale concetăţenilor săi, care îl socoteau un ratat. Poate şi pentru că se simţea rănit în amorul propriu de toate aceste sarcasme, Thales şi-a băgat în cap să le arate tuturor că, dacă vroia, ştia şi el să câştige bani. Şi, împrumutându-se, probabil de la tatăl său, care era un negustor avut, a cumpărat toate teascurile de ulei de măsline care se aflau atunci. Fiind iarnă, preţurile lor, din cauza cererii mici, erau scăzute. Dar Thales, un studios şi un cunoscător în astronomie, prevăzuse un an bun şi o recoltă de măsline bogată, care, la momentul oportun, avea să ridice valoarea investiţiilor sale. Şi în toamna care a urmat, el a putut să impună clienţilor preţurile pe care le voia. Astfel, şi-a luat o frumoasă revanşă asupra acelora care îşi bătuseră joc de el; a strâns o avere frumuşica şi s-a consacrat apoi pe deplin studiilor.

Înțeleptul

Thales era un om cu o fire liniştită şi blândă, care cauta să-i înveţe pe oameni cum să raţioneze corect şi nu se indigna atunci când ei nu-l înţelegeau şi îl luau în râs. Pentru ei a fost o mare surpriză când au văzut într-o zi că ceilalţi greci l-au pus, alături de Solon, pe lista celor Şapte Întelepţi.

Cetăţenii Miletului nu observaseră că aveau în persoana lui Thales un concetăţean atât de ilustru şi de important. O singură dată au bănuit asta: atunci când el a prezis eclipsa de soare din 28 mai 585 î.Hr., care s-a petrecut într-adevăr. Dar, în loc să-l admire, puţin a lipsit să-l acuze de vrăjitorie.

Spiritual

Thales era un om spiritual, un precursor al lui Socrate în abilitatea de a-i combate pe alţii cu răspunsuri ce li se păreau tuturor proştilor doar nişte glume; aceştia îşi închipuiau că a fi serios înseamnă a fi şi îngâmfat şi arogant.

Când a fost întrebat care este lucrul cel mai greu pentru un om, a răspuns: ”Să te cunoşti pe tine însuţi”.

Şi când l-au întrebat ce era Dumnezeu, a răspuns: ”Cel ce nu are nici început şi nici sfârşit”, definiţie încă şi mai pertinentă după ce au trecut de atunci peste 2500 de ani.

La întrebarea în ce constă, pentru un om virtuos, dreptatea, a dat următoarea replică: ”Să nu faci altora ceea ce nu vrei să ţi se facă ţie”.

Şi aici l-a anticipat cu 600 de ani pe Iisus.

Familia

Unii spun că s-a căsătorit şi a avut un fiu, pe Cybisthos; alţii însă afirmă că a rămas neînsurat şi a adoptat pe fiul surorii sale, iar când era întrebat de ce nu are copii, el răspundea: „Pentru că iubesc copiii”.

Se povesteşte că, atunci când mama sa încerca să-l silească să se însoare, el îi răspundea că nu e încă timpul, iar când nu mai era în floarea tinereţii, la insistenţele mamei sale, el răspunse că a trecut timpul. 🙂

Sofo

Milesienii îl numeau pe Thales sofo, adică înţeleptul, fie chiar şi cu o uşoară intenţie de blândă ironie. El a demonstrat că este aşa în sensul cel mai strict al cuvântului, nesupărând pe nimeni, mulţumindu-se cu puţin şi ţinându-se departe de orice politică. Asta nu l-a împiedicat să fie prieten cu Trasibul, conducătorul Miletului, care trimitea deseori după el pentru că îl încânta conversaţia sa.

Microbist

Singurul lucru care-l făcea să uite şi de filosofie era sportul. Paşnicul, distratul, sedentarul Thales era un înverşunat microbist; nu pierdea nici un spectacol de pe stadion. Şi a murit foarte bătrân, în timpul unor întreceri atletice, poate zdrobit de durere când a văzut că pierde “echipa sa favorită”.

Inteleptul Bias

Tot cei al meu port cu mine!

Bias, unul dintre cei şapte întelepţi ai Greciei antice, a fost întrebat de concetăţenii săi care se grăbeau să părăsească oraşul Priene, ameninţat să fie cucerit de oştile persane ale lui Cirus (secolul VI î.Hr.), cum de nu-şi ia nici veşminte, nici vase, nici alte lucruri din gospodarie. El le-a răspuns calm: “Tot cei al meu port cu mine”, dând astfel a întelege că mai mult decât toate bunurile materiale preţuiesc acumulările spirituale şi că adevărata bogăţie este aceea ce a adunat omul ca experienţă, cunoştinţe, înţelepciune, cultură.

Tăceţi!

Odată, călătorea pe mare cu nişte oameni lipsiţi de pietate; dar, când se stârni furtuna, chiar şi aceia începură să cheme zeii într-ajutor:

Tăceţi – le spuse el -, să nu cumva să vă simtă zeii că sunteţi aici, în corabie”.