Arhive etichetă: intelectual

O soartă ieșită din comun: Pierre Abelard (I) Cruciada intelectuală

pierre abelardÎn limitele modernităţii veacului al XII-lea, Pierre Abelard reprezintă prima mare figură de intelectual modern. Este primul profesor.

Mai întâi, cariera lui este uimitoare, pe măsura omului: acest breton din împrejurimile oraşului Nantes, născut la Pallet în 1079, aparţine clasei micilor nobili a căror viaţă devine dificilă o dată cu începuturile economiei monetare. Abelard, lăsând bucuros meşteşugul armelor pe. seama fraţilor săi, se avântă către învăţătură.

Dar renunţarea la armele războinice nu înseamnă şi renunţarea la alte lupte. Veşnic bătăios, el va deveni cavalerul dialecticii – după cum a spus Paul Vignaux – şi, veşnic în mişcare, el este prezent oriunde se află prilejul unei lupte de susţinut. Deşteptând necontenit idei, el provoacă pretutindeni discuţii pătimaşe.

Continuă citirea →

Anunțuri

Cum a devenit eunuc filosoful Abelard

Pierre Abelard si Heloise

În limitele modernităţii veacului al XII-lea, Pierre Abelard reprezintă prima mare figură de intelectual modern. Mai  întâi, cariera lui este uimitoare, pe  măsura omului: acest breton din împrejurimile oraşului Nantes, născut la Pallet în 1079, apar­ţine clasei micilor nobili a căror viaţă  devine dificilă o dată cu începuturile  economiei  mo­netare. Abelard, lăsând bucuros meşteşugul armelor pe  seama fraţilor săi, se avântă către învăţătură. Dar renunţarea la armele războinice nu în­seamnă şi renunţarea la alte lupte. Veşnic bă­tăios, el va deveni cavalerul  dialecticii şi, veşnic în mişcare, el este prezent oriunde se află prilejul unei lupte de susţinut.  Deşteptând necon­tenit idei,  el  provoacă  pretutindeni  discuţii pătimaşe.

Continuă citirea →

Subnutriţi intelectual

subnutriti intelectual imagine

Viaţa politică românească (atât de predispusă spre a oferi spectacole ieftine şi de gust îndoielnic) ne oferă deseori prilejul (nedorit) de a asista la manifestările masochiste ale unor indivizi mediocri, care îşi expun, dintr-o pornire exhibiţionistă greu de înţeles, limitele intelectuale evidente.

Din dorinţa de a câştiga ceva notorietate, diverse funcţii sau cât mai mulţi bani nu ezită să se implice în acţiuni ale căror semnificaţii nu le înţeleg şi ale căror sensuri nu le pricep. Este evident pentru orice om rezonabil că ceea ce îşi propun să realizeze depăşeşte mult nivelul posibilităţilor lor de exprimare în spaţiul public şi că demersurile lor sunt sortite unui jenant eşec. Mai ales goana după diverse funcţii politice le anulează ultimele rămăşiţe ale simţului ridicolului şi le atrofiază simţul măsurii, reuşind doar să stimuleze himerele unor cariere politice pentru care ar fi în stare să sacrifice totul: caracter, bun simţ, decenţă. Lipsiţi de onestitate, insolenţi şi agresivi, nu ezită niciodată să se facă de râs, etalându-şi, fără pudoare şi reţinere, goliciunea intelectuală.

Personaje cu o identitate incertă, lipsite de aptitudini deosebite şi cu îndoielnice însuşiri morale încearcă cu încăpăţânare să se impună atenţiei noastre. Absenţa principiilor, incoerenţa în exprimarea puţinelor idei, dezacordurile gramaticale repetate, confuzia creată de folosirea unor termeni a căror înţeles le scapă, toate acestea creează pentru spectatorii ce au avut proasta inspiraţie să asiste la jalnica reprezentaţie oferită de aceşti actori rataţi ai scenei politice, sentimentul neplăcut al relaţionării cu nişte indivizi subnutriţi intelectual.

Dimitrie Cantemir, intelectual de talie europeană şi politician nerealist

Pentru a înţelege instalarea, mai târziu, a regimului fanariot, trebuie să evocăm şi un scurt moment din istoria Moldovei, scurt, dar de însemnătate majoră: domnia lui Dimitrie Cantemir în 1710-1711.

Dimitrie Cantemir era fiul unui voievod ales, Constantin Cantemir, care fusese un simplu ostaş, provenit din răzeşimea moldoveana din Tigheci, la graniţa Bugeacului tătăresc, foarte viteaz; el fusese mai întâi mercenar la polonezi, ajuns la cele mai înalte grade militare, apoi boierit în ţară şi în cele din urmă înălţat la domnie de către boierii moldoveni, la bătrâneţe, în 1685, oarecum accidental, fiindcă nu se putuseră înţelege asupra vreunui candidat coborâtor din foştii domni sau ieşit din marea boierime. Domneşte din 1685 până în 1693 şi, cu toate că a fost atâta vreme în slujba Poloniei, îi ţine piept regelui Jan Sobieski când acesta încearcă să cucerească Moldova (de atunci datează legenda „Sobieski şi plăieşii”).

Continuă citirea →

Presa si gazetarii Ramnicului (II)

Un alt om de cultură, gazetar înnăscut, ataşat urbei natale, a fost Octavian Moşescu. S-a născut la 23 martie 1894, în comuna Tâmboieşti, fostul judeţ Slam Râmnic, unde a urmat şcoala primară ca fiu al unei familii de intelectuali, mama sa fiind învăţătoare. În 1909 a absolvit gimnaziul „Vasile Boerescu“ din Râmnicu Sărat, continuând ca bursier la liceul „Atanasie Başotă“ din Pomârla, pentru ca în 1915 să-şi ia bacalaureatul la Liceul „Matei Basarab“ din Bucureşti. În timpul primului război mondial a fost mobilizat pe front şi a luptat la Mărăşesti.

Continuă citirea →