Arhive etichetă: impresionism

Paul Cezanne. Viaţa şi activitatea (prima parte)

paul-cezanne-autoportret-1875Cézanne, Paul (19.01.1839, Aix-en-Provence, Franţa – 22.10.1906, Aix-en-Provence). Pictor francez, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai postimpresionismului, ale cărui idei au avut o mare influenţă în dezvoltarea estetică a multor artişti şi mişcări artistice ale sec. XX, în special a cubismului. Arta lui Cézanne, neînţeleasă şi discreditată de public pe parcursul vieţii sale, a depăşit impresionismul, aruncând în cele din urmă în aer toate valorile convenţionale ale picturii sec. XIX, deoarece a insistat asupra expresiei personale şi a integrităţii picturii înseşi, indiferent de temă.

Viaţa şi activitatea

Cézanne provenea dintr-o familie de aristocraţi bogaţi. A primit o educaţie clasică la Colegiul Bourbon din Aix-en-Provence. În 1858, sub îndrumarea tatălui său – un bancher de succes care voia ca fiul lui să urmeze aceeaşi profesie -, Cézanne a intrat la Facultatea de Drept de la Universitatea din Aix-en-Provence. Nu i-a plăcut însă dreptul şi a decis destul de devreme să urmeze o carieră artistică. După doi ani şi-a înduplecat tatăl, cu ajutorul rugăminţilor stăruitoare ale mamei sale, să îl lase să studieze pictura la Paris.

Continuă citirea →

Dejunul pe iarba – Edouard Manet

Pictura intitulată Dejunul pe iarbă a fost prezentată în cadrul Salonului în 1864. Creaţia lui Manet a fost luată în râs de către public, ceea ce a produs  un nou scandal în cariera pictorului, deşi artistul a depus toate eforturile, străduidu-se foarte mult să prevină o cădere.

La alcătuirea operei sale a acordat o mare importanţă principiilor de bază ale esteticii. În primul rând, a încercat să redea lumina de zi, naturală. De aceea a renunţat la strălucirea nesinceră a tablourilor pictate în stilul Academiei. Înfăţişând astfel nudul feminin, Manet răstoarnă obiceiurile sociale ale epocii sale, care admit reprezentarea nudului feminin numai la evocarea temelor inspirate din mitologie, adică la reprezentarea nimfelor şi a zeiţelor.

Tabloul a fost inspirat de Concert câmpenesc al lui Titian (acest tablou a fost atribuit ulterior lui Giorgione) şi de Judecata lui Paris, de Rafael.

Scopul lui Manet nu este să reprezinte „feminătăţi desăvârşite”, ci femei de vârstă mijlocie. Pentru realizarea tabloului a ales pe iubita sa de atunci, tânăra Victorine Meurent. O pictează aşa cum o vede. La Manet nu există forme linguşitoare şi penumbre ireale. Fără nici o estompare a realităţii, îi pictează ridurile de la gât, precum şi cutele abdomenului, deoarece ele există şi artistul se străduieşte să redea pe pânză realitatea. Trupul feminin arată în lumină ca şi cum ar radia, iar fundalul şi hainele elegante ale bărbaţilor care o înconjoară accentuează şi mai mult acest efect.

Tabloul, care contrazice obiceiurile pictorilor contemporani, a surprins şi a şocat publicul şi criticii. Aceştia nu au înţeles esenţa operei. Au crezut că este prost pictată, în plus, nudul feminin nu poate fi în nici un fel corelat cu picnicul bărbaţilor îmbrăcaţi ca nişte burghezi. Privirea veselă a modelului feminin a fost considerată o culme a prostului gust, au găsit-o neruşinată şi provocatoare.

Pictura intitulată Dejunul pe iarbă este considerată ca un început al istoriei noului curent în pictură, al impresionismului. Prin acest tablou, Manet s-a desprins într-adevăr de regulile de perspectivă obligatorii încă din Renaştere şi a realizat tabloul într-un mod cu totul nou. Nu păstrează proporţiile dintre  femeia care poate fi văzută în fundal şi cei care stau în prim-plan, de aceea modelul care se apleacă în spate apare disproporţionat de mare. Formele îşi pierd caracterul lor spaţial, apar ca şi cum ar fi plate.

Gândirea picturală a lui Manet va exercita un efect puternic asupra lui Gauguin, Cezanne, Matisse şi Picasso. Toţi sunt entuziasmaţi de modul în care Manet aduce privitorul mai aproape de tablou.

sursa: Mari pictori, Nr.5

Impresie, rasarit de soare – Claude Monet

Renumitul tablou Impresie, rasarit de soare a fost denumit mai intai Marine (Mare).

Anul 1872, care figureaza langa semnatura lui Monet, nu este data reala a creerii tabloului. Monet a redatat tabloul pe care l-a pictat in 1873 la Le Havre in camera lui de la hotelul Amireaute.

Tabloul se regaseste in catalogul primei expozitiii a Societatii de arta. In ultima clipa, Monet schimba denumirea tabloului: „Impresie: rasarit de soare”.

Expozitia de la Nadar organizata de Monet, Renoir, Degas si altii este o noua incercare de a convinge pe alti artisti despre conceptia lor si de a gasi cumparatori. In total au fost expuse 165 de tablouri. Criticii au fost totusi rauvoitori, putine tablouri si-au gasit proprietari si aceia pentru bani putini. Cei care preferau pictura cu tema religioasa sau antica nu puteau sa pretuiasca temele rustice preferate de impresionisti, considerandu-le banale si nedemne sa devina tema pentru pictura. Culorile deschise si faptul ca reprezentatilor noii generatii nu le plac contururile ascutite au fost considerate drept rezultatul nepriceperii la pictura. In revista satirica Charivari a aparut articolul lui Louis Leroy, in care ii numeste cu dispret impresionisti pe tinerii pictori, iar acestia isi insusesc aceasta denumire defaimatoare si din acest moment se denumesc astfel – exceptie face Degas.

Din punct de vedre financiar, expozitia este un esec, dar apar cativa adepti ai noului curent plastic. Ernst Hoschede cumpara tabloul „Impresie, rasarit de soare”, criticii care au vazut devoltarea inovatoarea protejeaza noul curent. Apar cativa mecena care cumpara regulat tablourile tinerilor pictori. Cu ocazia tuturor expozitiilor urmatoare – in total sapte – creste interesul fata de impresionisti si publicul lor sporeste.

sursa: Mari pictori, nr.2