Tag Archives: imn national

Cât de actual şi util mai este mesajul mesianic al imnului Deşteaptă-te, române!

Imnul este un cântec de biruinţă cu etimon grecesc, o specie a genului liric în care se preamăreşte o divinitate, un erou, patria sau un eveniment devenit simbol, repetabil în momente solemne, însoţit de muzică. A apărut încă din zorii culturali ai umanităţii, iniţial fiind inspirat de un viu sentiment de admiraţie faţă de frumuseţile universului. La începutul epocii moderne au apărut, puse pe note, imnurile regale închinate unor suverani şi imnurile naţionale, cântece de natură patriotică sau revoluţionară în care sunt preamărite libertatea ori evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, cum ar fi Marseilleza lui Rouget de l’Isle în 1792 sau Internaţionala poetului comunard Eugène Pottier în 1871. „Scuturându-şi lanţurile tiraniei comuniste”, cum au crezut unii, românilor li s-a dat prin decret, în 1990, apoi prin Constituţie, în 1991 şi 2003, imnul naţional Deşteaptă-te, române!

Continue reading →

Geniul unei nopţi – Cum a fost compus imnul naţional al Franţei

1792. Sunt două sau trei luni de când Adunarea Naţională Franceză şovăie să se decidă pentru război împotriva coaliţiei împăraţilor şi regilor sau pentru pace. Chiar şi Ludovic al XVI-lea nu ştie ce să facă; el se teme atât de primejdia unei victorii a revoluţionarilor, cât şi de primejdia înfrângerii acestora. Nici partidele nu sunt hotărâte. Girondinii stăruie pentru război, sperând că astfel se vor menţine la putere; Robespierre şi iacobinii preferă pacea, pentru ca, între timp, să pună ei mâna pe putere. Tensiunea creşte zi de zi, ziarele agită spiritele, cluburile discută, zvonurile sunt mereu mai alarmante şi opinia publică este din ce în ce mai neliniştită. În ziua de 20 aprilie, când, în sfârşit, regele Franţei declară război împăratului Austriei şi regelui Prusiei, această hotărâre – ca întotdeauna în astfel de împrejurări – aduce un soi de uşurare.

Continue reading →

Scurtă istorie a imnului naţional

Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români.

Prin 1862 a fost organizat un concurs public pentru imnul noului stat constituit prin unirea Valahiei cu Moldova. Câştigătorul acestuia a fost compozitorul Eduard Hübsch cu piesa „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnnitor„.

Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri scria „Imnul regal„, care devenea imnul de stat al României, fiind intonat pentru prima dată în 1884. Acordurile lui s-au auzit în România până în 1947.

În perioada comunistă au fost intonate mai multe imnuri de stat.

Imnul Republicii Populare România între anii 1948 şi 1953 a fost „Zdrobite cătuşe” de Aurel Baranga. A urmat imnul datorat poeţilor Eugen Frunză şi Dan Deşliu, „Te slăvim Românie” (1953-1977) . Până în 1989 imnul a fost „Trei culori cunosc pe lume„, care era o variantă modificată a unui cântec patriotic al compozitorului Ciprian Porumbescu.

Versurile imnului naţional actual al României aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducător, un adevărat tribun al al epocii Revoluţiei de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet şi culegător de folclor.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, scris în vremea Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile de Anton Pann şi cântat pentru prima dată pe 29 iunie 1848 la Râmnicul Vâlcea (la 18 zile după izbucnirea revoluţiei).

Simbolistica lui naţională şi rolul jucat în momentele cheie ale istoriei româneşti (Războiul de Independenţă, Primul şi al Doilea Război Mondial ori mişcarea revoluţionară din decembrie 1989) au făcut ca opţiunea noului regim democratic de la Bucureşti să se îndrepte după 1989 către creaţia lui Andrei Mureşanu şi Anton Pann, ce va deveni imn naţional sub titlul „Deşteaptă-te române”.