Arhive etichetă: Imhotep

Egiptul antic – regatul vechi

Cele mai cunoscute piramide au fost ridicate în timpul Regatului Vechi, ca dovadă a structurii foarte ierarhizate a societăţii egiptene.

Piramidele Piramidele au fost ridicate începând cu a treia dinastie şi sfârşind cu cea de-a şaptesprezecea, de către egipteni, dar şi de către kuşiţi. Tumulii funerari din perioada predinastică au precedat piramidele care au apărut iniţial sub forma mormintelor construite în unghiuri drepte, numite mastaba ( „bancă“ în arabă). Piramidele în trepte ale lui Djoser au fost ridicate la Saqqara prin suprapunerea mai multor astfel de mastaba.

Încă de la naşterea civilizaţiei egiptene, a existat o strânsă legătură între tron şi religie. Fiecare faraon era considerat a fi trimisul zeului Horu. Începând cu a cincea dinastie, faraonii erau adoraţi ca fii ai zeului Soarelui Ra. Unificarea Egiptului de Sus cu cel de Jos era reconstituită simbolic de fiecare dată când un nou faraon urca pe tron şi primea dubla coroană a celor două regate. Conducătorul impunea dările în regat. Acestea depindeau de mărimea terenurilor şi de numărul de animale 0 deţinute de fiecare familie. Supuşii trebuiau de asemenea să îndeplinească anumite îndatoriri comune în perioadele de secetă şi de inundaţii, cum ar fi construirea de canale şi diguri, dar şi ridicarea mormintelor faraonilor. După faraon, cei mai mari proprietari de pământ erau preoţii, înalţii demnitari şi guvematorii de provincii. Datorită acestui fapt, ei beneficiau de o putere politică remarcabilă în regat, cu atât mai mult cu cât posturile erau transmise prin ereditate.

Unul dintre cei mai mari faraoni ai Regatului Vechi a fost regele Djoser din a treia dinastie, care a organizat expediţii miniere in Peninsula Sinai, de unde se extrăgeau cupru şi turcoaz. El este foarte bine cunoscut şi pentru piramida sa în trepte din Saqqara, proiectată de Imhotep. Pe lângă funcţia de arhitect, acesta din urmă le îndeplinea şi pe cele de medic, preot şi demnitar la curte. A fost unul dintre primii creatori dotaţi cu mai multe talente din istoric, fiind chiar adorat ca divinitate.

Regatul Vechi a atins apogeul în timpul celei de-a patra dinastii. Faraonul Snefru a condus expediţii de jaf înspre sud în Nubia (Sudanul de astăzi) şi înspre vest în Libia, luând aur, fildeş şi sclavi ca pradă de război. Fiul său Keops a ridicat marea piramidă de la Giseh, singura dintre cele şapte minuni ale lumii antice care s-a păstrat până în prezent. Succesorii lui Keops, Kefren şi Mykerinos au construit şi ei morminte complexe la Giseh. După faraonul Pepi II din a şasea dinastie, care a domnit mai bine de 90 de ani, au început să apară primele semne ale declinului. Conflictele pentru putere, asasinatele de la curte şi eforturile guvernatorilor din provincii pentru a obţine independenţa au dus la prăbuşirea Regatului Vechi.

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii

Originea medicinei

Originea medicinei – 3000 i.Hr.; Babilon

„Daca un doctor care trateaza un abces va ucide pacientul, i se vor taia mainile”.

Aceasta pedeapsa severa pentru malpraxis, care marca sfarsitul carierei unui doctor, a fost gasita gravata pe un stalp de piatra datand din anul 3000 i.Hr. Ea face parte din Codul lui Hammurabi, care, alaturi de zeci de tablite scrise cu cuneiforme din aceea perioada, constituie primele practici medicale. Daca pacientul era un sclav, doctorul nu primea nici o pedeapsa, insa trebuia sa cedeze in schimb unul dintre sclavii sai.

Medicina a reprezentat un subiect fascinant pentru babilonieni. Atunci cand nu era disponibil un doctor pentru a trata un pacient – de obicei cu ierburi medicinale si prin practica proorocirii ce presupunea examinarea ficatului unui animal sacrificat pentru a se afla evolutia bolii – bolnavul era asezat in mijlocul strazii, astfel ca oricine trecea prin zona sa-i poata oferi un sfat medical; asadar, intr-un fel, fiecare babilonian devenea un doctor amator. 🙂

Egiptenii din aceeasi perioada erau mai rigurosi din acest punct de vedere, recunoscand doar medicii autorizati. Primul doctor ce a primit o atestare, in jurul anului 3000 i.Hr., a fost Imhotep, mare vizir al faraonului Zoser. Sulurile de papirus descoperite in secolul al XIX-lea dezvaluie faptul ca Imhotep si succesorii acestuia se bazau in mare parte pe vraji si incantatii pentru tratarea bolilor, insa foloseau si o serie de tehnici chirurgicale, cum ar fi sangerarea (pentru reducerea febrei si pentru eliberarea spiritelor malefice in cazurile de nebunie), precum si o gama variata de plante medicinale.

Un mod “ingenios” de a ascunde lucrurile

Imhotep a fost un personaj despre care multă vreme istoricii s-au întrebat dacă este real sau este un zeu.

În urma cercetărilor arheologice s-a descoperit că Imhotep a existat cu adevărat. A fost arhitectul regal al regelui Zoser şi a inventat prima piramidă (în trepte) la Saqqara, un nou tip de mormânt regal imens, construit din piatră şi despre care se credea că protejează pentru eternitate atât corpul faraonului, cât şi o parte semnificativă din bunurile sale.

Ceea ce e totuna cu a zice că Imhotep a venit cu ideea de a ascunde corpul regelui şi comorile sale într-un monument atât de bătător la ochi încât să nu-l poată rata nici un jefuitor de morminte şi nici vreun alt hoţ!

Fireşte că piramidele au fost mereu jefuite de absolut tot ce conţineau, dar faraonii le-au construit mai multe secole la rând înainte să-şi dea seama care-i treaba cu acest mod de a ascunde lucrurile. 🙂


sursa: Will Cuppy, Biografii necenzurate ale unor oameni celebri, trad.: Alexandru Macovei, București, Litera International, 2008