Arhive etichetă: Honore de Balzac

Scrisori de dragoste: Honoré de Balzac către doamna Hanska

hanska(Geneva) duminică, 19 (ianuarie 1834)

Îngerul meu iubit, sunt aproape nebun după tine, nebun în adevăratul înțeles al cuvântului; nu pot să leg două idei fără să vii și să te așezi de-a curmezișul. Nu mă mai pot gândi decât la tine. Împotriva voinței mele, imaginația mă duce către tine, te iau în brațe, te strâng la piept, te sărut, te mângâi și mă simt cuprins de mii de dorințe, unele mai drăgăstoase ca altele.

Cât despre inima mea, vei sălășlui veșnic în ea, cu deplina mea încuviințare, e o încântare pentru mine să te simt acolo, dar, Dumnezeule mare, ce-o să mă fac, mi-ai luat mințile, sunt stăpânit de o monomanie care azi-dimineață chiar m-a speriat. Una, două, mă scol de la masa de lucru zicându-mi: „Gata, mă duc la ea”. Simțul datoriei mă silește deîndată să mă așez la loc.

Duc o luptă înspăimântătoare. Asta nu mai e viață. Niciodată nu am mai fost în așa hal. Ai devorat totul. Mă simt stupid și fericit de îndată ce-mi îngădui să mă gândesc la tine. Plutesc într-o fermecătoare visare și într-o clipă trăiesc cât alții într-o mie de ani.

Continuă citirea →

Scrisori de dragoste: Honoré de Balzac către ducesa d’Abrantes

balzac si ducesa d'abrantesSache, sfârșitul lunii septembrie 1825

Dragă Marie,

Tăcerea dumitale m-a mâhnit, nu știam cărei cauze s-o atribui, plecasem la Tours fără să primesc penultima dumitale scrisoare, și cum oamenii n-au înțeles ce le-am spus, nu mi-au trimis corespondența la Tours; m-am întors acum două zile așa încât am citit amândouă scrisorile deodată.

În momentul de față realmente nu pot să răspund; sunt prada celor mai cumplite suferințe; iar m-a apucat nevralgia, de astă dată cu o violență extraordinară, iar clipele când mă lasă sunt prea scurte ca să mă refac cât de cât. Nu e chip să găsesc aici laudanum ca să-mi calmeze durerile. Dacă nu era întâmplarea asta, aș fi fost de mult plecat. Draga mea, nu-i o boală gravă sau primejdioasă, am pur și simplu dureri înfiorătoare, care vor trece însă fără să-mi fi afectat câtuși de puțin sânătatea. Cred că durerile sunt pricinuite de faptul că-mi iese o măsea mare de tot; după ce mi-o ieși, durerea o să-mi treacă.

Să nu cumva să crezi, draga mea Marie, că nu ești iubită. Cum să fac să-ți insuflu încrederea ce sălășluiește în inima mea. Mai presus de orice te rog să fii convinsă că nicicând n-a existat pe lume ființă să-și dea în vileag cu atâta sinceritate toate simțămintele atunci când stă de vorbă prin scris cu iubita sa. Nu, niciodată nu mă va putea nimeni acuza că scriu scrisori emfatice, artificiale și pline de retorică; dimpotrivă, neglijențele de stil trădează deplina mea sinceritate.

Continuă citirea →

Viaţa şi opera lui Honoré de Balzac

Honoré de Balzac (1829)

Balzac, Honoré de născut Honoré Balssa (20.05.1799, Tours, Franţa – 18.08.1850, Paris). Autor francez care a scris un număr impresionant de romane şi povestiri, formând ciclul Comedia umană (La Comédie humaine). A contribuit la consacrarea formei tradiţionale a romanului, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi romancieri ai tuturor timpurilor.

Primii ani ai carierei     Tatăl lui Balzac a fost fiu de ţăran din sud şi a lucrat în administraţia de stat timp de 43 de ani, sub Ludovic XVI şi Napoleon. Mama lui Honoré provenea dintr-o familie prosperă de negustori parizieni de postavuri. Sora sa Laure (mai târziu de Surville) a fost singura lui prietenă din copilărie şi a devenit primul său biograf.

Continuă citirea →

Ziua de neuitat

Honore de Balzac

Geneva, 1834. Honore de Balzac şi Eveline Hanska se bucură de începutul iubirii lor. Ziua de 26 ianuarie rămâne pentru el „ziua de neuitat”. De ce oare? Promisiune de căsătorie? Noapte de dragoste? Nu se ştie. Ce mult se poate observa că o scrisoare manifestă o ardoare excepţională în ziua următoare unei nopţi pline de încântare. „Dragostea mea iubită, cu o singură dezmierdare mi-ai redat viaţa…” Această „mângâiere de miere şi de flacără” a avut pentru iubit „virtutea unei noi iniţieri amoroase”.

Din adolescenţă visa la o dragoste zănatecă, la o amantă de neam şi totodată curtezană. Simţea că artiştii, asemenea oamenilor de acţiune, au uneori nevoie „să opună distracţii violente existenţei lor, aflate atât de mult în afara vieţii obişnuite.” Orgia îl ispitise. Era senzual şi, se pare, iscusit în jocurile erotice.

Continuă citirea →

Balzac îndrăgostit

Balzac si Eva Hanska

Honore de Balzac o cunoscuse pe Eveline Hanska la Neuchatel, în Elveţia. Primele impresii au fost puternice. S-au plăcut imediat. Îşi promiseseră să se revadă.

La sosirea în Geneva, în 1833, în ziua de Crăciun, Balzac găsi un inel, trimis de Eveline, şi un bileţel în care îl întreba dacă o iubeşte. „Dacă te iubesc? Doar sunt lângă tine! Sunt atât de fericit!”

A petrecut aici 43 de zile de muncă şi dragoste. A redevenit bărbatul vesel, glumeţ, bun, iubit de toţi. Cu Eveline se amuza de toate, glumea pe socoteala ei în privinţa felului cum pronunţa unele cuvinte. Această tandră intimitate avea mult farmec, dar Balzac obţinu mai mult. Seara, pe clar de lună, în rochie cenuşie, „care luneca atât de bine la podea”, ea veni în taină să-l regăsească pe călător în camera lui de la hotel.

Continuă citirea →