Arhive etichetă: Hemingway

Cum a murit Hemingway?

e. hemingwayHemingway (Ernest Miller) – scriitor american

Data morţii : 2 iulie 1961 (la 63 de ani)

Cauza : sinucidere

Locul : Sun Valley, Idaho (Statele Unite ale Americii)

Înhumat : Sun Valley

În dimineaţa aceea de duminică 2 iulie, în jurul orei 7, Hemingway a coborât în pijama în subsolul casei, unde soţia lui îi ascunsese armele. A luat o puşcă de calibrul 12 şi o cutie de cartuşe, apoi a urcat în hol. Acolo a pus două gloanţe pe ţeavă, a dus arma la gură și a apăsat pe trăgaci.

Se sinucisese un scriitor bogat, frumos, celebru, consacrat prin premiul Nobel pentru literatură. Îşi alesese exact acelaşi sfârşit ca şi tatăl său. Nu a lăsat niciun rând pentru a-şi explica gestul.

Hemingway se considera terminat. Ajungând la şaizeci de ani, sănătatea îi era tot mai şubredă: diabetul, ciroza, hipertensiunea, impotența, scăderea vederii l-au împins spre depresie. Memoria îi slăbea şi nu mai putea scrie.

Continuă citirea →

Taina ultimului gând

hemingwayCânta când se trezea și a cântat, înainte de a adormi, în noaptea sinuciderii. Ce a gândit oare în noaptea aceea?

Poate că s-a gândit, cu oroare, la agenții F.B.I.- ului din halucinațiile sale depresive, dar care efectiv îl persecutaseră pentru activitatea sa pe fronturile de război, mergând până a-l spiona când soția sa, Mary, l-a dus la clinica Mayo sub un nume fals cu iluzia de a-l feri de invazia, devenită insuportabilă, a ziariștilor și reporterilor.

Sau poate că s-a gândit la amantele pierdute, pe care nu le mai putea avea, la dulcea sa soție din tinerețe, la bogata soție din anii maturității, la aroganta soție din vremea competițiilor, la umila și înțeleapta soție de la sfârșit, poate chiar la impudica logodnică Masai, la alte frumoase iubite intangibile sau nu, la infirmiera lui din adolescență, la aristocratica venețiancă.

Continuă citirea →

Hemingway. O biografie

Hemingway

Ernest Miller Hemingway (1899-1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s-au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 premiul Pulitzer, în 1954 premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie.

Ernest Hemingway a avut o viaţă extrem de tumultuoasă. A fost căsătorit de patru ori. A fost un vânător şi un pescar pasionat. A participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a fost şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i-a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi ajunge în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără poetul Ezra Pound şi prozatorul Francis Scott Fitzgerald.

În aceeaşi perioadă (1926) apare şi primul roman de succes al lui Hemingway, The Sun Also Rises (Fiesta), o carte cu tentă autobiografică ce descrie în principal viaţa comunităţii americane din Europa.

Continuă citirea →

Cum şi-a cunoscut Hemingway prima soţie

Hemingway si Hadley Richardson

În 1920, când Hemingway avea 21 de ani şi s-au cunoscut, Hadley Richardson avea 28 de ani, crescuse alături de o mamă dominatoare şi autoritară, şi de un tată blând şi înţelegător, care s-a sinucis cu un foc de revolver în urma unui faliment financiar, lăsându-şi soţia cu cei patru copii de crescut.

Hadley a renunţat la universitate ca s-o poată ajuta pe mama sa. La moartea acesteia, Katy Smith, o fostă colegă de şcoală, a invitat-o la Chicago. Aici l-a cunoscut pe Hemingway, ieşit de puţin timp din teribila aventură a războiului din Italia, din deziluzia provocată de tânăra infirmieră Agnes von Kurowski (inspiratoare a romanului Adio arme, care nu dorise să se căsătorească cu el), din drama cu mama care-l gonise de acasă pentru că nu-şi câştiga singur existenţa.

Hemingway s-a interesat imediat de Hadley, care a fost flatată de atenţia care i se acorda şi care a răspuns în acelaşi fel. Hemingway şi-a concentrat atenţia asupra ei, aşa cum ştia el să o facă, în mod irezistibil, dând impresia că pe lume nu exista decât persoana cu care vorbea în acel moment, iar Hadley nu a depus mari eforturi ca să-l împiedice.

Continuă citirea →

Prima dragoste a lui Hemingway

hemingway

Milano, 17 iulie 1918. Ernest Hemingway, cu picioarele ciuruite de schije, este internat în spitalul Crucii Roşii americane. Aici o cunoaşte pe infirmiera Agnes von Kurowski de care se îndrăgosteşte.

Cine era Agnes? O fotografie făcută cu ea în halat de infirmieră, după obiceiul epocii, ne-o arată cu capul puţin aplecat şi surâsul suav, care era socotit obligatoriu la doamnele de pe atunci. Era o şatenă cu ochi gri-albăstrui şi năsucul în vânt, plină ca şi Hemingway de energie, prefera turele de noapte şi se supunea cu disciplină regulamentului Crucii Roşii, care interzicea infirmierelor să iasă fără o însoţitoare, cu cei ce le făceau curte. Agnes făcea excepţie pentru căpitanul Enrico Serena.

Agnes l-a vegheat pe Hemingway în timpul lungilor săptămâni ale diferitelor operaţii la genunchi, pe măsură ce se îndepărta pericolul amputării gambei şi se proceda la extragerea schijelor, pe care uneori, când apăreau la suprafaţă, Hemingway şi le scotea singur cu un briceag, dând pe gât, ca anestezic, coniacul ascuns sub pernă.

Continuă citirea →

Femeile din viaţa lui Hemingway

Lui Ernest Hemingway i-a fost greu să aibă o relaţie civilizată cu o femeie, cel puţin pentru un timp mai îndelungat, dacă aceasta nu făcea dovada unui servilism total.

Hadley Richardson

Prima sa soţie, Hadley Richardson, era cu opt ani mai în vârstă decât el şi destul de înstărită; a trăit din banii ei până ce cărţile au început să i se vândă în număr mare. Era o femeie plăcută, înţelegătoare, atrăgătoare, înainte de a se îngrăşa, gravidă fiind cu primul copil a lui Hemingway, Jack („Bumby”), şi neputând ulterior să mai slăbească.

Relaţia lor s-a deteriorat din momentul în care Hemingway a cunoscut-o pe Pauline Pfeiffer, o fată zveltă, mult mai bogată decât Hadley. S-a ajuns la divorţ. Hadley a acceptat situaţia şi nu i-a creat probleme lui Hemingway.

Hemingway şi Pauline Pfeiffer

În ceea ce o priveşte pe Pauline, aceasta şi-a folosit banii pentru a face viaţa lor mai îmbelşugată, cumpărând şi decorând o casă frumoasă în Key West, Florida, care a contribuit la deschiderea gustului lui Hemingway pentru pescuitul în larg, pe care a ajuns să-l adore.

 Pauline i-a dăruit un fiu, Patrick. În 1931, când l-a anunţat  că aştepta un al doilea copil, Gregory, căsătoria lor a intrat însă în declin. Hemingway căpătase deja gustul pentru Havana şi acolo s-a încurcat cu o blondă, Jane Mason, cu 14 ani mai tânără decât el. Era subţire, drăguţă, băutoare, o sportivă de primă clasă, căreia îi plăcea să-şi petreacă vremea cu tovarăşii de băutură ai lui Hemingway, pentru ca apoi să conducă maşini sport cu o viteză ameţitoare. Era, din multe puncte de vedere, o eroină ideală pentru Hemingway, însă era şi o fire depresivă, care nu-şi putea controla viaţa complicată. A încercat să se sinucidă şi a reuşit să-şi frângă coloana, moment în care Hemingway şi-a pierdut interesul pentru ea.

Martha Gellhorn şi Ernest Hemningway

Încercările, pe care le tot făcea Pauline de a-şi recâştiga soţul, au eşuat. Ceea ce a urmat s-a numit Martha Gellforn, o reporteră şi scriitoare subtilă, provenind, ca majoritatea femeilor din viaţa lui Hemingway, din rândul înaltei burghezii din Midwest. Era înaltă, cu picioare uluitor de lungi, o blondă cu ochi albaştri, cu aproape zece ani mai tânără decât el. Martha era o fire mai curând pretenţioasă şi este puţin probabil să fi fost vreodată fizic atrasă de el. A refuzat întotdeauna să-i facă un copil şi mai târziu a adoptat unul. Ea se căsătorise cu Hemingway în primul rând pentru că era un scriitor vestit, ceva ce şi-ar fi dorit cu ardoare să fie şi ea: spera ca acea carismă literară a lui să treacă şi asupra ei.

Martha a fost de departe cea mai inteligentă şi mai hotărâtă dintre soţiile lui Hemingway şi nu a existat vreo şansă ca mariajul să dureze. Şi asta datorită unui motiv: a obiectat vehement în faţa deprinderii lui Hemingway de a bea şi a brutalităţii pe care o genera băutura. Evident, s-au despărţit la sfârşitul anului 1944.

Ernest Hemingway şi Mary Welsh

Cea de-a patra şi ultima căsătorie a lui Hemingway a durat până la moartea acestuia şi asta în principal datorită faptului că protagonista de la acea vreme, Mary Welsh, era decisă să meargă până la capăt, orice s-ar fi întâmplat. Mary era ziaristă la Time, nu era o ambiţioasă precum Martha, însă era harnică şi isteaţă. Dându-şi seama că Hemingway dorea o nevastă–servitoare şi nu o posibilă rivală, ea a renunţat complet la ziaristică pentru a se mărita cu el.

Relaţia n-a fost ocolită de certuri şi violenţă. Mary i-a spus lui Hemingway: “N-ai decât să mă tot îndemni cât vrei să părăsesc casa şi pe tine, că nu ai să reuşeşti… Orice ai spune sau ai face, dacă nu mă omori, ceea ce ar fi cam complicat, am să rămân aici şi am să-ţi ţin casa până în ziua în care ai să vii treaz dimineaţa şi ai să-mi spui sincer şi fără ocolişuri că vrei ca eu să plec”.

Era o ofertă pe care Hemingway nu a acceptat-o. A plecat însă el, luându-şi viaţa.