Arhive etichetă: guvernul Groza

De la Regatul României la Republica Populară Română: tranziţia către totalitarism şi semnificaţia ei (ultima parte)

regele-mihai-si-petru-groza

Alegerile din noiembrie 1946: între voinţă naţională şi falsificare   Acordurile de la Moscova, încheiate între cele trei mari Puteri aliate la finele lui 1945, au avut drept efect două decizii semnificative: cooptarea în guvernul Groza a doi miniştri de stat delegaţi de partidele democratice, cooptare ce a permis recunoaşterea de către Marea Britanie şi Statele Unite a guvernului de la Bucureşti, precum şi asumarea de către autorităţile de la Bucureşti a obligaţiei de a asigura organizarea unor alegeri parlamentare libere şi corecte.

Ca şi în alte ocazii, realitatea politică a fost definită prin decalajul dramatic dintre substanţa angajamentelor asumate şi practica de guvernare. Cei doi miniştri de stat, liberalul Mihail Romniceanu şi ţărănistul Emil Haţieganu, au fost reduşi, după cum indică propriile lor intervenţii publice şi memorii către primul-ministru, la rolul de agenţi de ratificare a unor decizii deja luate la nivelul Cabinetului controlat în continuare de Partidul Comunist. În acest mod, cenzurarea activităţii guvernului, precum şi sporirea gradului de reprezentativitate democratică au rămas simple deziderate.

Continuă citirea →

De la Regatul României la Republica Populară Română: tranziţia către totalitarism şi semnificaţia ei (prima parte)

Regele Mihai si Petru Groza

În economia anatomiei regimului comunist din România, o analiză instituţională şi politică a intervalului ce urmează loviturii de stat regale din 23 august 1944 este esenţială, acest interludiu fals democratic fiind, în multe privinţe, un laborator la nivelul căruia Partidul Comunist din România şi autoritatea de ocupaţie sovietică experimentează aplicarea unui scenariu al ingineriei totalitare. Este vorba despre un scenariu ale cărui articulaţii sunt identificabile în toate ţările din centrul şi estul Europei, confruntate la finele lui 1944 cu realitatea intrării în sfera de dominaţie sovietică.

Între lovitura de stat din 23 august 1944, care intenţiona să ralieze Regatul României Naţiunilor Unite, restabilind regimul de democraţie parlamentară, şi proclamarea unei Republici Populare odată cu forţarea abdicării regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947, tranziţia este una de la monarhia constituţională la formula stalinistă: în traseul evocat, un punct capital e reprezentat de momentul alegerilor din 19 noiembrie 1946, a căror falsificare legitimează instalarea eşafodajului totalitar.

Continuă citirea →