Arhive etichetă: Gustave Flaubert

Gustave Flaubert. O biografie

iflaube001p1Flaubert, Gustave (12.12.1821, Rouen, Franţa – 08.05.1880, Croisset). Romancier francez.

La vârsta de 22 de ani, a renunţat la studiile de drept pentru a se dedica scrisului. Capodopera sa, Madame Bovary (1857), o frescă realistă a plictisului burghez provincial şi a adulterului, a avut ca efect intentarea unui proces de imoralitate autorului, care a fost însă achitat. Opera sa include romane precum exoticul Salammbô (1862), a cărui acţiune se desfăşoară în Cartagina antică, Educaţia sentimentală (1869), un bildungsroman clasic ce are ca temă alienarea individului într-o perioadă de schimbări sociale şi politice, şi Ispita Sf. Anton (1874), remarcabil prin modul de prezentare a frământărilor interioare. Volumul Trei povestiri (1877) este alcătuit din trei nuvele ale căror acţiuni se petrec în Antichitate, în Evul Mediu şi în perioada contemporană autorului. Corespondenţa lui Flaubert include adevărate capodopere ale genului epistolar.

Continuă citirea →

Viața intimă a lui Gustave Flaubert (II)

gustave flaubertÎn vreme ce Louise Colet rămăsese departe și se afla la un pas de sinucidere de dorul lui, Flaubert se zgâia la piramide, străbătea cursul Nilului cu barca și frecventa prostituate. Vizitarea bordelurilor nu era o distracție nouă pentru scriitor, care a adus acasă un nedorit, dar binemeritat suvenir din sejurul lui în Orientul Mijlociu: sifilisul. În călătoriile lui, niciun local de prostituate nu i se păruse într-atât de mizer, încât el să nu se plece să-și satisfacă poftele. Nici sifilisul nu l-a oprit (cu toate că o prostituată l-a alungat din pricina unei răni deschise) și, la un moment dat, a susținut că s-a folosit de trei femei înainte de prânz și de încă una după desert.

În călătoria lui, scriitorul s-a delectat și cu prostituate bărbați, într-una din scrisorile lui notând că în sfârșit „o făcuse și pe-asta, la băi”, într-un interludiu sexual cu „un tânăr pungaș, cu fața ciupită de vărsat și cu turban alb.” Mai nota și că fusese o experiență ce merita repetată.

Continuă citirea →

Viața intimă a lui Gustave Flaubert (I)

Gustave FlaubertScriitorul Gustave Flaubert a fost un mare senzual: frecventa cu asiduitate bordelurile, a încercat sexul cu bărbați și a avut relații amoroase cu destule femei.

Chipeș, dar nu tocmai partenerul ideal, inveteratul burlac Gustave Flaubert a avut totuși succes la doamne – chiar la acelea pentru a căror companie nu plătea. Cea mai îndelungată relație a lui a fost o idilă de opt ani cu o poetă care, fără să știe, l-a ajutat inspirându-i personajul principal din controversatul său roman Doamna Bovary.

O birjă cu storurile trase, „bălăbănindu-se ca o corabie”, se târa de-a lungul străzilor din Rouen (Franța), ieșind apoi pe drumurile de țară din împrejurimi. În birjă, Emma Bovary avea o întâlnire pasională cu un iubit din trecutul ei. Faimoasa scenă erotică din Doamna Bovary, capodopera lui Gustave Flaubert, a fost inspirată de una din întâlnirile lui amoroase din viața reală cu poeta Louise Colet, care avusese loc în trăsura ei, în timp ce se învârteau în jurul unui parc de la marginea Parisului.

Continuă citirea →

Fragmente din scrisorile lui Gustave Flaubert

Lucrez ca un nebun – 14 august 1835 către ErnGustave Flaubert corespondentaest Chevalier

La 13 ani, Flaubert scria unui prieten:„Am citit de când nu ne-am văzut Catherine Howard şi La Tour de Nesle. Am citit şi operele lui Beaumarchais, acolo sunt de găsit idei noi. Acum sunt ocupat cu teatrul bătrânului Shakespeare, citesc Othello şi vreau să iau cu mine în călătorie istoria Scoţiei în trei volume de W. Scott, pe urmă am să citesc Voltaire. Lucrez ca un nebun, sculându-mă la trei şi jumătate dimineaţa.” 

Aeeaşi idee fixă: scrisul! – 22 ianuarie 1842

Continui să mă ocup cu greaca şi latina, şi poate că mă voi ocupa de ele întotdeauna. Îmi place parfumul acestor limbi frumoase. […] Dar ceea ce revine la mine în fiece minut, ceea ce îmi ia pana din mână dacă scot note sau îmi acoperă cartea dacă citesc, este vechea mea dragoste, este aceeaşi idee fixă: scrisul!

Literatură şi de istorie – 13 august 1845 către Ernest Chevalier

Duc o viaţă ordonată, calmă, regulată, ocupându-mă exclusiv de literatură şi de istorie.

Mi-e sete de studii îndelungate şi de munci îndârjite – Mai 1846 către Maxime du Camp

Citesc sau scriu regulat opt până la zece ore pe zi; şi dacă cineva mă întrerupe, sunt ca bolnav. […] Mi-e sete de studii îndelungate şi de munci îndârjite.

Puţine femei  – Către Maxime du Camp -21 octombrie 1851

Puţini bărbaţi au avut mai puţine femei  ca mine.

Continuă citirea →

Scrisorile lui Gustave Flaubert către Louise Colet

Gustave Flaubert Louise ColetRelaţia Flaubert Louise Colet

Gustave Flaubert o cunoaşte pe Louise Colet în vara anului 1846, în atelierul sculptorului Pradier. În corespondenţa cu Louise, Flaubert se vede nevoit să se împartă între o mare afecţiune şi noile sale idei despre viaţă şi artă, pe care Louise nu le prea accepta.

Relaţiile lor intime vor dura cu intermitenţă mai mulţi ani, prima ruptură având loc la începutul anului 1848 în urma unor divergenţe fundamentale de opinii. Louise, după alte câteva legături amoroase eşuate, îşi va da seama într-un târziu că Flaubert a iubit-o în felul său. Dragostea reîncepe după o vizită a Louisei la Croisset, ca mai apoi să se stingă definitiv în 1855. Iubindu-se, dar şi chinuindu-se reciproc,  ei s-au influenţat unul pe altul.

Ca un strigăt de amor – august 1846

… sunt mereu cu gândul la tine, te visez într-una, îţi văd aievea umerii, gâtul imaculat, surâsul, îţi aud vocea pasionată, violentă şi totodată dulce ca un strigăt de amor.

Idei diferite – 16 august 1846

… femeile, care sunt atât de iubitoare, nu cunosc iubirea, fiind peste măsură absorbite de ea. Ele nu manifestă o sete dezinteresată faţă de Frumos, simţind mereu nevoia de a-l mai lega de ceva – de un scop, de o problemă practică. Femeile scriu pentru a-şi împăca inima şi nu din pură dragoste pentru Artă, principiu desăvârşit prin esenţa sa, care are tot atâta nevoie de sprijin cât şi o stea din cer. Îmi dau prea bine seama că nu te preocupă asemenea idei. Pe mine însă mă preocupă.

Reproşuri – 16 august 1846

Tu îmi reproşezi autoanaliza, atribuind cuvintelor mele o subtilitate funestă. Nu-ţi place spiritul meu, efuziunile sale te irită. Ai vrea să am un ton mai simplu, dezmierdările şi limbajul să-mi fie mai monotone. Şi tocmai de la tine să aud una ca asta, să te pui în rând cu toată lumea, condamnându-mi izbucnirile şi elanurile naive – unicul bun pe care-l am în mine.

Gelozia – 4 septembrie 1846

Să te cuprindă gelozia, acum, faţă de cine? Faţă de aia? Păcat că nu eram de faţă să mă uit în ochii tăi. Te-aş fi făcut îndată de râzi de tine însăţi.

Mă gândesc la tine – 20 octombrie 1846

Mă gândesc la tine la orice oră a zilei, chipul tău îmi surâde, mă însoţeşte, mă copleşeşte, cu el adorm, cu el mă trezesc, colorându-mi ziua într-un roz transparent şi dulce.

Continuă citirea →

Cum a murit Gustave Flaubert?

flaubertFLAUBERT (Gustave) – scriitor francez

 Data morţii : 8 mai 1880 (la 59 de ani)

Cauza : congestie cerebrală

Locul : Croisset (Franţa)

Înhumat : Rouen (Franţa)

Crizele îngrozitoare de epilepsie pe care le avea l-au silit pe Flaubert să se retragă la Croisset, unde trăia ca un sihastru, singur cu opera lui.

Orice ar spune Edmond de Goncourt şi Maxime du Camp, Flaubert n-a murit de epilepsie. Mare mâncău, fumător înrăit, băutor fără măsură de cafea şi alcool, dedicat lucrului – „nu cred în glorie şi totuşi mă omor pentru ea” -, Flaubert a fost răpus de clasica congestie cerebrală care curmă deseori zilele bolnavilor de arterioscleroză. De altfel, cu trei săptămâni înaintea morţii, scria: „Am obosit să trăiesc, totul mă irită, totul mă apasă. Un atac ca lumea ar fi binevenit.”

Continuă citirea →

Scriitorul, cămila şi artista

Scriitorul Gustave Flaubert, vorbind despre o artistă, i-a spus cămilă.

Artista, aflând, l-a dat în judecată pentru insultă. Judecătorul l-a condamnat pe scriitor la cinci franci amendă.

Prin urmare, întrebă Flaubert, e interzis să-i spui unei doamne cămilă?

Absolut interzis – răspunse judecătorul.

Dar unei cămile i se poate spune doamnă?

Cât pofteşti. Codul nu prevede sancţiuni pentru asemena caz.

Atunci scriitorul se întoarse către actriţă:

Vă salut, doamnă! 🙂