Arhive etichetă: geto-daci

Geto-dacii – Istorie şi civilizaţie

daciCadrul natural şi populaţia

Complexitatea elementelor cadrului natural, sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte resursele solului şi subsolului, în condiţiile prezenţei şi continuităţii vieţii umane încă din cele mai vechi perioade istorice, a condus, în mod corespunzător, la dezvoltarea social-economică a teritoriului avut în vedere.

Teritoriul unui popor reprezintă suportul unui întreg sistem de relaţii de intercondiţionare, care se răsfrâng în activităţile umane, în desfăşurarea evolutivă a vieţii. Unele particularităţi ale cadrului geografic aparţin exclusiv naturii locurilor (configuraţia reliefului, nuanţele climatice, specificul hidrografiei, al florei şi faunei). Altele, rezultă din activităţile omeneşti ca o necesitate a amenajării spaţiului în vederea producţiei de bunuri, a ridicării aşezărilor omeneşti etc. Aceste activităţi, care transformă tot mai intens mediul, se află în raport direct cu nivelul tehnicii diferenţiat pe fiecare treaptă a evoluţiei civilizaţiei.

Continuă citirea →

Istoria geţilor timpurii

geto-daci

Între secolele VI î.Hr.-III d.Hr., în perioada antichităţii, locuitorii de la nordul fluviului erau daco-geţii, despre care izvoarele antice arată că erau o ramură a tracilor, care veniseră dinspre estul Europei. După mărturiile geografului grec Strabo şi ale istoricului latin Cassius Dio geto-dacii vorbeau aceeaşi limbă, deşi erau numiţi geţi de către greci şi daci de către romani.

Daco-geţii au intrat de timpuriu în contact cu alte popoare, cele mai importante fiind grecii şi romanii, care au edificat cele două mari civilizaţii ale Europei antice. În secolul VII î.Hr. grecii au întemeiat la Marea Neagră numeroase colonii precum Tomis (azi Constanţa), Callatis (Mangalia), Istria (Histria). Daco-geţii au preluat de la greci moneda şi roata olarului.

Continuă citirea →

Geto-dacii şi contactele cu lumea mediteraneană

geto-daci

Geto-dacii şi contactele cu lumea mediteraneană

Geto-dacii:

  • popor de origine indo-europeană;
  • au reprezentat ramura nordică a tracilor;
  • până în secolul I î.Hr., când şi-au constituit un stat propriu, au fost organizaţi în triburi şi uniuni de triburi;

Organizarea socială. Geto-dacii erau împărţiţi în:

  • aristocraţia militară şi sacerdotală, cunoscută sub numele de tarabostes sau pileati;
  • oamenii liberi (marea masă a populaţiei, comati sau capillati).

Continuă citirea →

Istoria geto-dacilor

razboinic geto-dac

Geto-daci = Denumire dată de istoricii moderni ramurii nordice a neamurilor trace care populau în Antichitate spaţiul carpato-dunărean. Ramură distinctă a tracilor, delimitată etnic şi lingvistic de tracii sudici, creatoare a unei culturi materiale şi spirituale originale şi unitare, populaţia autohtonă carpato-dunăreană a fost desemnată, începând cu sec.VI î.Hr., de izvoarele greceşti, cu numele de geţi, iar în sec. I î.Hr. de cele romane cu numele de daci. Întrucât geţii şi dacii sunt purtătorii uneia şi aceleiaşi civilizaţii şi, aşa cum arată Strabon, vorbeau aceeaşi limbă, reprezentând, deci, ramuri ale aceluiaşi popor, istoriografia modernă a desemnat populaţia autohtonă din milen. I î.Hr. – din această zonă geografică – cu numele de geto-daci. Potrivit informaţiilor lui Herodot, se poate afirma că separarea geto-dacilor din masa triburilor trace s-a desăvârşit în decursul primei epoci a fierului (Hallstatt).

Continuă citirea →

Regalitate şi religie – Teste recapitulative pe lecţii

1. Cine a unificat triburile geto-dace pentru prima dată într-un stat centralizat? Cine a refăcut unitatea statului dac?

Triburile geto-dace au fost pentru prima dată unite într-un stat centralizat de către Burebista (82-44 î.Hr.), iar unitatea statului dac a fost refăcută de către Decebal (87-106).

2. Care au fost premisele interne şi externe ale formării statului dac?

Premisele constituirii statului dac au fost: pe plan intern, gradul de dezvoltare economică (metalurgia fierului), social-politică (organizarea în uniuni de triburi şi stratificarea socială) şi culturală (religia politeistă şi construirea sanctuarelor); pe plan extern, creşterea pericolului expansiunii romane, ajunse în imediata vecinătate a geto-dacilor, la sud de Dunăre.

3. Care era întinderea statului dac în timpul lui Burebista? Dar în timpul lui Decebal?

În timpul lui Burebista, statul dac era extrem de întins: de la Carpaţii Păduroşi (în nord) până la Munţii Balcani (în sud) şi de la vărsarea Bugului în Marea Neagră (în est) până la Dunărea Mijlocie şi Slovacia (în vest). În timpul lui Decebal, teritoriul statului dac a fost mai restrâns şi cuprindea Transilvania, Banat, Moldova, Oltenia şi nordul Munteniei.

Continuă citirea →

Geto-dacii şi lumea mediteraneană – teste recapitulative

1. Cine erau geto-dacii?

Geto-dacii reprezentau ramura nordică a tracilor, populaţie de origine indo-europeană care s-a stabilit în mileniul II î.Hr. la nord şi la sud de Dunăre.

2. Care era teritoriul locuit de geto-daci?

Geto-dacii ocupau încă din secolul al VII-lea î.Hr. spaţiul delimitat de Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră, spaţiul carpato-danubiano-pontic.

3. Cum erau organizaţi geto-dacii?

Geto-dacii erau organizaţi în triburi şi uniuni de triburi, fiecare trib aflându-se sub autoritatea unui şef militar şi a aristocraţiei militare, având un centru fortificat ce conţinea terminaţia dava.

Continuă citirea →