Arhive etichetă: general

Popularitatea lui Averescu

averescuÎn toamna anului 1919, popularitatea lui Averescu ajunsese la apogeul ei. În sate, oamenii îl vedeau în vis, unii jurau că-l zăriseră coborându-se dintr-un aeroplan în mijlocul lor, alţii – cei care făcuseră războiul – povesteau că trăiseră cu el în tranşee.

Printre ţărani, numele lui Averescu era pe toate buzele; în el se cristalizau nădejdile – numai de la el se aştepta minunea unui trai lipsit de griji şi de nevoi. Popularitatea lui era ceva mistic, ceva supranatural şi fel de fel de legende începuseră să-şi facă drum în jurul acestui nou Mesia al neamului românesc.

Popularitatea generalului Averescu a fost o psihoză a frontului, şi demobilizaţii au adus-o în sate, cum ar fi adus orice altă boală. Originea acestei psihologii trebuie căutată în faptul că, ori de câte ori se ivise o greutate pe front, generalul Averescu fusese trimis să descurce lucrurile, şi izbutise mai totdeauna să facă faţă până şi situaţiilor disperate. S-au obişnuit astfel soldaţii să vadă în el “salvatorul” şi au început încetul cu încetul să încerce protecţia lui nu numai pentru nevoile de pe front, dar şi pentru cele de acasă.

Continuă citirea →

Săbiile generalului Eremia Grigorescu

Sabiile generalului Eremia Grigorescu

În bogata colecţie de arme a Muzeului Militar Central din Bucureşti atrage atenţia o sabie de provenienţă japoneză. Puţini ştiu că această sabie a fost înmânată comandantului Armatei 1 române, generalului Eremia Grigorescu, din partea împăratului Japoniei, la scurt timp după istorica bătălie de la Mărăşeşti.

Presa vremii a comentat pe larg evenimentul – expresie a puternicului ecou stârnit de marea izbîndă a oştirii române, al cărei principal artizan a fost generalul Eremia Grigorescu. Ziarul „România“ din 6 septembrie 1917, într-un articol publicat pe prima pagină, insera aceste rânduri: „Solii (Japoniei, n.n.) s-au prezentat de curând generalului Grigorescu, care a coborât cea mai ruşinoasă înfrângere pe fruntea celor mai semeţe oşti din lume. Nebiruiţii fii ai soarelui au descoperit în strănepoţii dacilor de la poalele Carpaţilor un popor înrudit prin eroismul său”. Splendida sabie imperială, autentic obiect de artă, a fost însoţită de următoarea dedicaţie: „Voi sunteţi aceia care scrieţi istoria ţării”.

Continuă citirea →

Wallenstein – generalul care credea în astre (II)

După campaniile din Danemarca, Wallenstein a înţeles pentru prima oară importanţa comerţului maritim şi a puterii navale. A obţinut numirea la conducerea unei armate imperiale care opera în Marea Nordului şi în Marea Baltică. Chiar visa ca după război să creeze o companie comercială care să rivalizeze cu cele engleze şi olandeze. Dar a trebuit să abandoneze proiectul după ce asediul său asupra portului baltic Stralsund a eşuat.

Continuă citirea →

Wallenstein – generalul care credea în astre (I)

În 1608, la vârsta de 25 de ani, un ofiţer din armata regelui Boemiei i-a cerut lui Johannes Kepler să îi facă horoscopul. Ca majoritatea contemporanilor săi, tânărul credea că poziţia planetelor şi a stelelor în momentul naşterii determină caracterul persoanei şi că semnele zodiacale cuprind cheia soartei unui om. Cum ofiţerul apelase la un intermediar pentru a-l contacta pe faimosul astronom şi matematician, Kepler nu cunoştea identitatea persoanei al cărei caracter i se ceruse să-l analizeze. Şi chiar dacă ar fi cunoscut-o, numele nu i-ar fi spus nimic. Căci abia mult mai târziu, Albrecht Wallenstein avea să devină celebru şi bogat.

Continuă citirea →

Alexandru Averescu – portret subiectiv

„Acest om ajuns târziu la cultură rămăsese sub influenţa primelor sale lecturi, şi cum nu se întâlnise cu cartea şi cu istoria decât după ce intrase în şcoala de război de la Torino, primele sale impresii au lăsat urme de neşters în creierul său. A stat însă prea puţin în Italia ca să se pătrundă metodic de geniul italian […]

Continuă citirea →

Flavius Aetius. Ultimul dintre romani

Flavius Aetius (c. 390-454), general roman. Fiu al lui Gaudentius din Durostorum (astăzi Silistra), ostatec un timp la huni, Aetius este numit de împărăteasa  Galla Placidia (mama lui Valentinian III), comandat al forţelor armate romane din Gallia (cca. 425).

Continuă citirea →

George Manu – porecla

George Manu (1833-19110, general şi om politic, era poreclit Curcanul pentru că fusese comandantul unui regiment de dorobanţi (curcani) în timpul războiului de independenţă şi pentru firea sa ţanţoşă şi mândră, deşi era un om bun şi drept.

*****

sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009

Cum să-ţi „păcăleşti” adversarii

Unui general austriac de pe timpul împăratului Francisc II, i se atribuie următorul ordin:

Indiferent de situaţie, e bine ca bateriile noastre de artilerie să îşi continue tirul, pentru a nu permite inamicului să-şi dea seama că nu mai avem muniţii!”