Arhive etichetă: Franz Liszt

Carol Davila, fiul lui Franz Liszt? (III)

lisztDe ce nu a fost recunoscut de părinții săi?

Dacă ne gândim la moravurile epocii, lucrul nu trebuie să ne mire. Să nu uităm că în 1832 Marie d’Agoult nu se despărțise de soțul ei; mai târziu, când legătura dintre ea și Liszt devenise cunoscută de toată lumea, nu dorise să facă public faptul că mai avusese un copil cu Liszt, fiind încă soția contelui.

Se pune, însă, întrebarea de ce Liszt, care recunoscuse pe ceilalți trei copii, s-a opus să dezvăluie adevărul în legătură cu Davila? Corespondența dintre Marie d’Agoult și tânărul medic pare să ne ofere explicația: opoziția ducelui de Saxa-Weimar, la curtea căruia se afla Liszt. După un obicei feudal, încă în vigoare atunci în unele state germane, nimeni nu putea face un act de recunoaștere a paternității fără o prealabilă încuviințare a suveranului său. Singură, Marie d’Agoult nu putea face nimic, deși se pare că, la un moment dat, era decisă să ofere tânărului doctor „o situație și un nume”.

Continuă citirea →

Carol Davila, fiul lui Franz Liszt? (I)

carol davillaDacă Liszt a ezitat să dea „o situație și un nume” lui Carol Davila, acesta și le-a creat singur, prin propriile-i realizări, fiind ca atâția alți oameni de seamă, fiul faptelor sale. Înainte de toate, el este pentru noi întemeietorul învățământului medical superior – Școala de mică chirurgie (1855) devenită Facultatea de medicină, chirurgie și farmacie (1869) – promotor al asistenței sociale – primele aziluri de copii (1861) și o școală pentru surdo-muți – organizatorul serviciului sanitar al armatei, un deschizător de drumuri în epoca dintre Unire și Independență. Cuza Vodă l-a avansat general și l-a numit Inspector general al Serviciului sanitar militar, Inspector general al administrației generale sanitare și Efor al spitalelor civile. A stins molime, între care și cumplita epidemie de holeră de la Brăila, din 1865. A militat pentru aderarea României la Crucea Roșie Internațională, iar pe câmpurile de luptă unde România și-a cucerit independența a fost prezent în primele linii, pentru a da ajutor răniților din ambele tabere: în semn de prețuire, i-au fost acordate înalte ordine rusești și turcești.

„Ca pe fiul meu…”

La 13 martie 1853, de pe puntea unui vapor austriac, cobora, la Giurgiu, un tânăr francez care se numea Charles Antoine Francois Davila. Își luase de curând doctoratul în medicină la Paris și venea în Țara Românească la dorința domnitorului Barbu Știrbei, care ceruse guvernului francez să-i trimită un medic tânăr, capabil să reorganizeze serviciul  medical al oștirii. Avea un contract pe trei ani și nu putea prevedea că împrejurările îl vor face să rămână până la sfârșitul vieții în această țară.

Continuă citirea →

Când suveranii vorbesc, supuşii trebuie să tacă

Într-unul din numeroasele sale turnee prin Europa, Franz  Liszt a poposit la Petersburg pentru mai multe concerte la curtea ţarului.

Continuă citirea →