Arhive etichetă: Florica Cristoforeanu

Florica Cristoforeanu – Personalităţi din Râmnicu Sărat

Florica Cristoforeanu

Florica Cristoforeanu (16 mai 1886, Râmnicu Sărat – 8 martie 1960, Rio de Janeiro) – soprană lejeră şi dramatică, mezzosoprană. Este fiica lui Vasile Cristoforeanu, primar al Râmnicului, care a făcut studii de Drept în Italia unde a cunoscut şi s-a căsătorit cu Anna Rossi, dintr-o familie de vechi cărturari şi artişti.

Viitoarea soprană a fost îndrumată de mama sa, cunoscătoare a unui vast repertoriu de canţonete, dar şi de tatăl său, cunoscător a nenumărate melodii populare româneşti. Debutează la 9 ani, într-un concert public în oraşul natal. Absolvă cursurile liceale la Bucureşti, unde a avut ca profesor de Limba română pe Ioan Slavici, la îndemnul căruia participă ca solistă vocală, pianistă sau dirijoare de cor, la cele mai multe din manifestările muzicale organizate în aceea vreme la Bucureşti. În 1903 pleacă în Italia, la un unchi al mamei, şi se înscrie la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano, pe care îl absolvă în 1907, cu medalia de aur.

Revenită pentru o vreme în ţară, susţine câteva concerte la Bucureşti şi Râmnicu Sărat. Pleacă în Italia, unde este angajată la Compania de operetă Capodistria din Trieste şi distribuită, în 1908, în rolul titular din Lucia di Lammermour. Cântă pe scenele teatrelor din Milano, Neapole, Bologna, Genova, Parma, Torino şi în turnee – Suedia, Norvegia şi Danemarca. Din 1911 este prim solistă în trupa de operetă condusă de Constantin Grigoriu, cu care efectuează turnee prin ţară, dar în 1913 revine în Italia, ca director al trupei de operetă Citta di Milano. Joacă în Eva pe scena teatrului Fosatti, după care va pleca în turnee în alte oraşe italiene şi apoi în Danemarca, Norvegia, la Buenos Aires şi Montevideo.

Din 1922 se dedică operei, fiind angajată prin concurs la renumita Scala din Milano, unde va lucra sub bagheta unor iluştri dirijori, printre care marele Arturo Toscanini. Interpretarea rolului Cio-Cio San din Madame Butterfly o cotează ca una din marele cântăreţe lirice ale lumii.

În cei peste 50 de ani de activitate, a cântat pe aproape toate marile scene din Europa şi America. Din 1924 şi până la retragerea sa, în 1940, a fost prezentă şi la majoritatea stagiunilor Operei Române din Bucureşti.

Căsătorită cu un italian, îşi păstrează numele care a consacrat-o şi-i amintea de meleagurile natale, cu nostalgia cărora s-a stins din viaţă în 1960 departe de ţară, la Rio de Janeiro.

sursa: Valeriu Nicolescu, Gheorghe Petcu, Buzău – Râmnicu Sărat: Oameni de ieri, oameni de azi, Buzău, Alpha MDN, 1999, pag. 477-479

Anunțuri

Ce succes aveam!

Citesc „Amintiri din cariera mea lirică„, carte scrisă de Florica Cristoforeanu. Marea artistă povesteşte cu umor o întâmplare din copilăria ei.

„Înainte de a împlini patru ani, părinţii m-au luat cu dânşii în Italia de sărbătorile Crăciunului, spre a le petrece în familia mamei. Oprindu-ne la Viena pentru două-trei zile şi nevoind să mă lase singură la hotel, părinţii mă luau cu dânşii peste tot. În ultima seară am fost la operă. Îmi spunea mama că tot timpul am stat atentă, ascultând întreaga operă – Lohengrin – fără să fi aţipit. Tata spunea de atunci fără încetare: „Pe fata asta o fac primadonă”.

Înapoindu-ne în ţară, am început să-mi fac planul cum să organizez în curte un teatru. Aveam nevoie de o scenă, pe care să cânte primadona, şi de parter, unde să se aşeze publicul. O dată cu venirea timpului frumos, am pus în aplicare planul. În spatele casei aveam o curte mare cu un grajd pentru vacă, de o parte, iar de cealaltă parte o magazie şi un şopron; între acestea se afla o gheţărie. În faţa gheţăriei se găseau câţiva butuci groşi de lemn. Gheţăria îmi servea de scenă, iar butucii închipuiau scaunele de la parter pe care trebuia să ia loc publicul – surorile, fratele şi câţiva copii de prin vecini, tovarăşii noştri de joacă. Eu mă urcam pe gheţărie şi începeam să cânt, improvizând şi muzica şi cuvintele. Când terminam, făceam semn spectatorilor să mă aplaude, şi ei mă aplaudau.

Concertele se repetau zilnic cu un succes crescând, auditoriul mărindu-se pe zi ce trecea cu alţi copii, ceea ce pe mine mă încânta. Mai târziu am constatat cu durere că punctul de atracţie nu era cântăreaţa, ci bomboanele pe care le împărţeam spectatorilor la sfârşitul fiecărui concert. De îndată ce n-am mai putut să ofer bomboane, grosul spectatorilor m-au părăsit!” 🙂

Florica Cristoforeanu – Personalitatea zilei

Florica Cristoforeanu (n. 16 mai 1887, Râmnicu Sărat — d. 1 martie 1960, Rio de Janeiro) a fost o cântăreaţă română de operă, operetă şi lied.

A studiat pianul de la vârsta de 5 ani, mai târziu ia lecţii de canto şi se perfecţionează la ConservatorulGiuseppe Verdi” din Milano. A debutat în august 1907 în cadrul unui recital vocal la Râmnicu Sărat, iar la 23 septembrie 1907 a apărut pentru prima oară în faţa publicului bucureştean în sala Ateneului Român. A fost solistă în Compania Lirică Română (1910–1913) condusă de Constantin Grigoriu, în trupa teatrului „Città di Milano” (1914–1919), în trupa teatrului „Dal Verne” din Milano (1921), Teatrul „Adriano” din Roma (1922), „Regio” din Torino, „Constanzi” din Roma, Teatrul „Colon” din Buenos Aires şi, în fine, la „Teatro alla Scala” din Milano. A întreprins turnee artistice în Danemarca, Norvegia, Spania, Chile, Argentina, Brazilia etc.

După un grav atac de angină pectorală la Milano în 1940, Florica Cristoforeanu îşi încheie cariera lirică, stabilindu-se timp de cinci ani în Italia şi apoi în Brazilia. Al Doilea Război Mondial a împiedicat-o să revină în România, casa sa din Bucureşti a fost distrusă în urma unui bombardament aerian.

Florica Cristoforeanu a rămas o voce singulară în peisagiul liricii româneşti, stăpânind toate registrele de soprană (lirică, coloratură, dramatică, spinto), până la mezzosoprană şi contralto. Deşi a fost activă numai 18 ani în operă, a interpretat peste 40 de roluri în cele mai cunoscute opere ale repertoriului internaţional. Împreună cu rolurile din operete, totalul performanţelor lirice ajunge la 80 de piese. Interpretările care au intrat în conştiinţa publicului, Florica Cristoforeanu realizând creaţii remarcabile, vor rămâne Manon de Jules Massenet, Carmen de Georges Bizet, Salomeea de Richard Strauss şi Fra Gerardo de Ildebrando Pizzetti.

Înainte de moarte a scris un volum de amintiri, apărut în 1964 la Bucureşti, în Editura Muzicală, cu titlul Amintiri din cariera mea lirică.

sursa: wikipedia