Arhive etichetă: femei vestite

Livia Augusta – Femei vestite din lumea antică (a doua parte)

livia augustaPentru a doua oară speranţele Liviei se prăbuşeau. Şi de  astă dată s-a repliat sufleteşte, sperînd totuşi că va veni şi pentru ea un moment propice.

Cel de-al doilea soţ al Iuliei era un bărbat simplu, serios,  sever, dur ca un ostaş, „mai mult iubitor de simplitate decât de fineţe” ne asigură Plinius cel Bătrîn. Acest om de origine obscură îi adusese însă lui Augustus victoria cea mare de la  Actium şi lucrase numai pentru binele imperiului.

Iulia nu înţelegea să poarte haine de lână ţesute în casă, ca  Augustus şi Livia, ci iubea hainele scumpe de mătase, importate cu preţuri exorbitante din îndepărtatul Orient. Livia se arăta econoamă, Iulia, mână spartă. La ceremonii şi spectacole, împărăteasa lua loc în mijlocul oamenilor serioşi, pe când Iulia zburda în cercul tinerilor eleganţi şi uşuratici. O dată, când Augustus îi dădu ca exemplu anturajul serios al Liviei, fiica îi răspunse râzând, că va avea şi ea în jurul ei asemenea oameni gravi, atunci când va atinge vârsta mamei sale vitrege !

Continuă citirea →

Zenobia. Regina deşerturilor

Zenobia

Istoria oraşului Palmyra

Oaza în care avea să se dezvolte mai târziu oraşul Palmyra, din mijlocul inospitalierului deşert sirian, a fost mai multe milenii un simplu loc dotat cu apă potabilă şi ocne de sare, vizitat periodic de nomazii din pustiuri. Numai către finele mileniului al II-lea î.e.n. găsim acolo o populaţie sedentară. Textele cuneiforme ale regelui asirian Tiglatphalasar I (1115—1100) menţionează prima dată numele oazei: Tadmor, toponimic tradus de greci şi romani în forma Palmyra, adică „oraşul palmierilor”.

În tot cursul mileniului I î.e.n., Tadmorul a fost disputat între asirieni, babilonieni, perşi, seleucizi şi romani, pentru ca, în primele trei veacuri ale erei noastre, lupta pentru stăpânirea Palmyrei să se desfăşoare între Roma pe de o parte, Parthia şi mai apoi Persia, pe de altă parte.

Populaţia palmiriană s-a format din amestecul a numeroase triburi semite şi nomade, care au adoptat, odată fixate în fertila oază, scrierea arameniană, mai târziu şi pe cea greacă. Întreaga istorie a oraşului a însemnat o luptă continuă pentru menţinerea independenţei sale faţă de puternicii vecini, de la est de Eufrat şi dinspre coastele Mediteranei Orientale.

Continuă citirea →

Livia Augusta – Femei vestite din lumea antică (prima parte)

Livia, sotia lui AugustusUltimul veac din istoria republicii romane a fost teatrul unor nesfârşite războaie civile, caracterizate prin brutalităţi militare, provocate de voinţa puternică a unor generali şi oameni politici, hotărâţi să pună mâna pe conducerea unică. Cartelurile politice ale celor două triumvirate, masacrele asupra rivalilor politici, oficializate prin listele de proscripţie, comploturi de tipul celui al lui Catilina pentru răsturnarea ordinii politice republicane, răscoale ale sclavilor, de genul celei conduse de Spartacus, confiscările de bunuri materiale, exproprierile agrare forţate etc. arătau destrămarea constituţiei tradiţionale. Se impunea cu necesitate ca în locul haosului şi anarhiei să se ajungă la o conducere unică, prin care să se pună capăt atâtor evenimente furtunoase. Cezar nu a putut-o realiza din cauza idelor lunii martie, dar nepotul său Octavian a ştiut să ofere cetăţenilor ceea ce aceştia aşteptau: pace generală, asigurarea vieţii şi a bunurilor lor materiale.

Continuă citirea →

Fulvia – Femei vestite din lumea antică

Marea criză provocată în sânul societăţii romane republicane de războaiele civile s-a răsfrânt şi asupra situaţiei femeii nobile romane care, până atunci, trăise mai mult în umbra căminului conjugal. Dezagregarea familiei, provocată de proscripţiile lui Sulla şi ale triumviratelor, de confiscările averilor şi de nesiguranţa vieţii, a creat pentru femeia din înalta societate momente favorabile pentru a aspira la o oarecare „independenţă feminină“. Căsătoriile cu caracter politic, divorţurile frecvente, aventurile amonoase şi chiar depravarea tineretului au adus pe arena politică a Romei o serie de figuri feminine energice, egoiste şi cu veleităţi de emancipare. Unele dintre acestea s-au amestecat în certurile politice ale soţilor şi partizanilor lor.

În galeria matroanelor de seamă ale secolului I î.e.n., cel mai important loc l-a deţinut celebra Fulvia, care între anii 58-40 î.e.n. a fost părtaşă la multe evenimente politice zgomotoase. Era fiica unui Marcus Fulvius Bambaius („Bâlbâitul“) şi despre copilăria ei nu se ştie nimic. Din spusele lui Suetonius rezultă că poseda, încă de copilă, o mare putere de atracţie, deşi „avea un obraz puţin mai umflat decât celălalt“. Toţi istoricii antici îi atribuie o inteligenţă limitată, un caracter excesiv de orgolios, impetuos şi violent.

Continuă citirea →

Aspasia din Milet – Femei vestite din lumea antică (ultima parte)

La scurt timp după închiderea dosarului Aspasiei, izbucnea şi războiul peloponeziac, stârnit, între altele, de un decret dat de Pericle împotriva cetăţii Megara. Duşmanii Olimpianului se grăbiră să o amestece şi pe Aspasia în declanşarea pripită a acestui eveniment. Ecoul calomniei îl găsim într-o comedie a lui Aristofan (Acarnanienii), unde se spune :

Continuă citirea →

Aspasia din Milet – Femei vestite din lumea antică (a doua parte)

Considerată de către mulţime ca o „metresă” a lui Pericle, respectată, ca şi când ar fi fost o soţie legitimă, de către amicii marelui orator, Aspasia îşi crease totuşi o situaţie unică şi demnă în înalta societate ateniană. În situaţia ei de curtezană, ea putea primi în casă pe numeroşii prieteni ai lui Pericle, un fapt ce ar fi fost considerat drept crimă, în cazul unei soţii legale şi cetăţeană ateniană. Aspasia magnetiza prin farmecul său fizic şi intelectual nu numai pe soţ, dar şi pe oameni superiori, ca Anaxagoras, Fidias şi Socrate, care îi călcau pragul gineceului.

Continuă citirea →

Aspasia din Milet – Femei vestite din lumea antică (prima parte)

Academicianul francez Henry Houssaye opina că Aspasia,  Cleopatra şi Teodora pot forma, în antichitate, triada unor „femmes d’amour”. Prima ar fi fost o hetairă inteligentă, a  doua o regină curtezană şi a treia o împărăteasă curtezană.  Este drept că cele trei s-au folosit şi de „arta lui Eros” ca  să exercite o puternică influenţă asupra unor oameni politici  de seamă ai timpurilor lor, soţi sau amanţi. Dar singurul element temeinic ce reprezintă pentru toate un numitor comun a fost o mare inteligenţă, dublată de o remarcabilă cultură  pusă în serviciul statului lor. Aspasia a încununat „secolul de aur” al lui Pericle, Cleopatra s-a zbuciumat în haosul momentelor finale ale agoniei lumii elenistice, pe când Teodora,  alături de soţul său, a pus bazele unui mileniu de istorie bizantină.

Continuă citirea →