Arhive etichetă: esec

Eşecul în a ajunge universitar al lui Eugen Lovinescu

Eugen Lovinescu

Cum de la sine se înţelege, doar o infimă parte din toţi aceia care au dorit şi au sperat în mod evident să ajungă profesori universitari au şi reuşit acest lucru. Din diverse motive mulţi, foarte mulţi au eşuat. Surprinzător a fost eşecul în a ajunge universitar al uneia din marile personalităţi ale culturii române, Eugen Lovinescu (1881-1943).

Absolvent al Universităţii din Bucureşti, cu un stagiu de specializare şi de doctorat la Paris, în anii formării intelectuale Lovinescu a manifestat certe simpatii pentru magiştrii lui români ai epocii, precum Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga. Era un personaj cu o puternică independenţă, dar parcă şi diferit de mediul în care aspira la o carieră intelectuală de calitate. Ca student şi proaspăt absolvent al facultăţii, Lovinescu vedea în Iorga pe idolul generaţiei sale, chiar dacă acesta din urmă, în ianuarie 1904, îi respinge un text de impresii de călătorie în Grecia, înmânat pentru a fi publicat în „Sămănătorul”, pe motiv de a fi prea „savant” pentru revista sa. Chiar şi mai apoi, în 13 martie 1906, când în urma conferinţei lui Iorga la sala „Eintracht” a avut loc o manifestaţie violentă contra „străinismului”, un grup în frunte cu E. Lovinescu îl va felicita pe Iorga, „împărtăşind sentimentele d-voastre patriotice”.

Era tendinţa firească a tânărului Lovinescu de a se ataşa unui protector, dar care nu a putut fi nicicum Nicolae Iorga. Treptat, mai totul îi va despărţi pe cei doi – inegali ca vârstă şi putere socială, ca formule şi forme de manifestare publică, Iorga mai tupeist  şi plin de sine, chiar foarte arogant şi extrem de orgolios, fostul lui student mai raţional  şi bine organizat, dar mai ales cu măsură în diversele lui modalităţi de expresie etc –, îndeosebi în chestiuni de ideologie şi gusturi estetice, ca să nu mai vorbim de conduită. Astfel, N. Iorga a devenit curând „pontificele trivialităţii  şi al insultei în literatura română”, beneficiind din partea criticului Eugen Lovinescu de pertinente, reci şi insensibile portretizări.

Continuă citirea →

Van Gogh şi femeile – Prima dragoste. Primul eşec

Angajat la Goupil, cunoscutul negustor de artă, van Gogh a fost trimis să lucreze la filiala din Anglia. Ajuns la Londra, s-a instalat în Kennington şi, foarte repede, a făcut o pasiune extraordinară pentru Eugenia Loyer, fiica de 19 ani a proprietăresei. Era micuţă, zveltă, cu ochi mari şi un zâmbet delicios, iar Vincent se topea de plăcere atunci când vocea ei caldă îl chema jos la micul dejun în fiecare dimineaţă.

Continuă citirea →

%d blogeri au apreciat: