Arhive etichetă: esafod

Iată un leac care o să mă vindece de toate durerile

La 29 octombrie 1618 faimosul scriitor, poet şi explorator englez Sir Walter Raleigh păşea spre eşafod, urmând să suporte pedeapsa pe care i-o dăduse regele Iacob I.

Cerând să vadă securea cu care urma să i se taie capul, Raleigh şi-a trecut degetele peste tăiş, glumind : „Iată un leac care o să mă vindece de toate durerile”.

Când cineva din asistenţă i-a cerut să-şi aşeze capul pe butuc cu faţa spre răsărit, Raleigh a răspuns : „Ce contează cum stă capul, dacă inima e la locul ei ?”, cel mai potrivit epitaf pentru favoritul căzut în dizgraţie.

Anne Boleyn – o regina decapitata

Anne Boleyn, soţia lui Henric al VIII-lea, a fost trimisă pe eşafod deoarece nu i-a putut oferi regelui un fiu moştenitor (deşi era deja mama celei ce urma să devină Elisabeta I). Având în vedere că această vină nu constituia o motivaţie suficientă pentru decapitare, prin mituiri şi ameninţări cu tortura s-au creat dovezi care să indice că Ann comisese adulter.

În timpul procesului ei, desfăşurat în sala de tron pe data de 15 mai 1536, ea a fost acuzată că s-ar fi culcat cu patru bărbaţi, unul dintre ei fiind chiar fratele ei, vicontele Rocheford. Pentru siguranţă, ea a fost acuzată, totodată, şi de complotare pentru asasinarea regelui, fapt ce i-a adus pedeapsa cu moartea.

Henric, deja îndrăgostit de doamna de onoare a lui Ann, Jane Seymour, a fost generos: i-a permis reginei sale să-şi aleagă drept călau un maestru spadasin din Calais.

Ann Boleyn avusese o evoluţie interesantă. La vârsta de 20 de ani ea fusese amanta lui Henric, la 26 devenise regina lui, iar acum, la 29 de ani, ea urma să-i fie victimă.

În ziua de 19 mai, imediat după prânz, Ann a urcat pe eşafod purtând o rochie cu marginile îmblănite deasupra unui jupon stacojiu şi având părul împletit strâns şi ascuns sub o bonetă brodată cu perle.

În discursul ţinut pe eşafod, ea a refuzat să-i condamne pe cei care o acuzaseră pe nedrept sau să-l critice pe rege, spunând:

„Mă rog ca Domnul să-l apere pe rege şi să-i dea o domnie cât mai lungă asupra voastră – căci nu a existat nicicând un prinţ mai blând sau mai milos”.

Era o referire la faptul că ea urma să moară decapitată, iar fratele ei tocmai fusese spintecat şi sfâşiat în patru?

Sabia era lungă şi grea, mânuită cu două mâini, şi nu s-a folosit un butuc care să oprească inerţia descendentă a sabiei.

Ann a spus: „Călăul este foarte priceput, iar eu am un gât fragil”.

Regina nu a fost nevoită decât să îngenuncheze şi să-şi întindă gâtul. Ultimele sale cuvinte au fost, de fapt, o rugăciune şoptită repede:

„O, Doamne, ai milă de sufletul meu. O, Doamne, ai milă de sufletul meu. O, Doamne…” – întreruptă brusc la un moment dat de lovitura fulgerătoare a sabiei.

 

sursa: Charles Panati, Cartea sfarsiturilor

Moartea lui Thomas More

Pentru vina de a fi refuzat sa recunoasca legitimitatea casatoriei regelui Henric al VIII cu a doua sotie, Anne Boleyn,  scriitorul si omul de stat englez a petrecut 15 luni inchis in Turnul Londrei inainte de a fi decapitat pentru acuzatia de tradare.

In timp ce urca pe scara subreda catre esafod, More s-a adresat calaului: „Te rog sa ma ajuti sa urc„, iar odata ajuns in dreptul butucului, a cerut: „Lasa-ma sa ma asez singur”.

Multimea adunata era imensa. More i-a implorat pe cei prezenti sa se roage pentru sufletul sau si sa-si aminteasca faptul ca el a „murit ca sluga devotata a regelui, dar mai intai a Domnului”, un ultim atac la adresa suveranitatii limitate a lui Henric.

Respectand eticheta esafodului in privinta situatiei in care un om de rand trebuie sa ucida un nobil, calaul i-a cerut iertare lui Sir Thomas More pentru ceea ce era pe cale sa faca, iar More, cu capul pe butuc, si-a rostit ultimele cuvinte:

„Fa-ti curaj, omule, si nu te teme sa-ti indeplinesti rolul. Am gatul foarte scurt; ai grija sa nu lovesti stramb.”

Apoi, pentru a-si feri barba, a ridicat-o din calea securii, murmurand: „Ea nu a tradat niciodata”.

Capul unui tradator era de obicei infipt intr-un tarus si expus pe Podul Londrei. Capul lui Sir Thomas More a atras atat de multi oameni, incat caii si trasurile nu au putut traversa podul vreme de doua zile.

 

Sursa: Charles Panati, Cartea sfarsiturilor, Ed. Orizonturi, Bucuresti, 2005, p.125

Regi şi regine pe eşafod

Anne Boleyn

ANNE BOLEYN, a doua soţie, din cele şase, a lui Henric al VIII-lea, a fost decapitată în 1536 pentru că nu i-a născut un moştenitor regelui, fiind acuzată însă de adulter, tocmai pentru a fi supusă pedepsei capitale. Şi, pentru mai multă siguranţă, a fost acuzată şi de complot pentru asasinarea regelui. În ziua de 19 mai 1536, Anne Boleyn a urcat pe eşafod purtând o rochie cu marginile îmblănite deasupra unui jupon stacojiu şi având părul strâns sub o bonetă cu perle. În faţa mulţimii care privea plină de curiozitate, regina a rostit: „Mă rog la Domnul să-l apere pe rege şi să-i dea o domnie cât mai lungă asupra voastră, căci nu a existat un prinţ mai bun şi mai milostiv”.

Să fie şi puţină ironie în aceste vorbe?

Catherine Howard

CATHERINE HOWARD,  a cincea soţie a lui Henric al VIII-lea, a fost decapitată la vârsta de 22 ani, fiind acuzată de adulter, printre alţii, şi cu vărul său, Thomas Culpepper. Înainte de a fi decapitată a dorit să precizeze: „Mor regină, dar aş fi preferat să mor ca soţie a lui Culpepper. Domnul să aibă grijă de sufletul meu. Oameni buni, vă implor, rugaţi-vă pentru sufletul meu”.

Jane Grey

LADY JANE GREY, regină a Angliei numai pentru nouă zile, a fost decapitată la 16 ani, în 1554, fiind acuzată de complot împotriva rivalei sale la tron, Maria I. Victimă a intrigilor politice, a ajuns în faţa călăului rostind îngrozită: „Te rog să mă omori repede”, şi întrebându-l „Mi-l vei reteza înainte de a mă aşeza?”, călăul a răspuns: „Nu, doamnă„. Ultimele cuvinte au fost: „Mor împăcată cu toată lumea. Domnul s-o apere pe regină!

Carol I Stuart

CAROL I STUART, rege al Angliei, a fost decapitat la 30 ianuarie 1649, fiind acuzat de trădare în timpul revoluţiei. În vârstă de 49 de ani, Carol I a ţinut să rămână până în ultima zi cu prestanţă regală. El a cerut să fie îmbrăcat cu două cămăşi, pentru ca nimeni să nu creadă, văzându-l străbătut de vreun fior de frig, că-i e frică. Pe eşafodul plasat în faţa Palatului Whitehall, drapat tot în negru, Carol I a rostit : „Remember!” (Amintiţi-vă!).

Ludovic XVI

LUDOVIC AL XVI-LEA, rege al Franţei, a fost ghilotinat la 21 ianuarie 1793, în urma acuzaţiei de conspiraţie cu puteri străine împotriva guvernului revoluţionar. În faţa ghilotinei, a spus: „Mor nevinovat de toate crimele de care sunt învinuit. Îi iert pe cei vinovaţi de moartea mea şi mă rog la Dumnezeu ca sângele pe care îl veţi vărsa să nu-i fie cerut niciodată Franţei. Fie ca sângele meu să cimenteze Franţa”.

Maria Antoaneta

MARIA ANTOANETA, soţia lui Ludovic al XVI-lea, a fost ghilotinată la 16 octombrie 1793. A urcat pe eşafod într-o cămaşă lungă şi cu părul tuns scurt. Ea a privit cu aroganţă mulţimea care, de altfel, n-o agrea de loc, şi pentru a nu i se vedea stinghereala în faţa ghilotinei, a înaintat atât de repede, încât l-a călcat pe picior pe călău, căruia i-a adresat ultimele sale cuvinte: „Monsieur, vă cer scuze. A fost un accident„.