Arhive etichetă: era glaciara

De la vanatoare la agricultura

Cu aproximativ 12.000 de ani in urma, ultima glaciatiune a inceput sa se apropie de sfarsit. Pe intreaga intindere a planetei, clima a devenit mai calda, iar gheata s-a topit in multe parti. In locuri unde fusesera straturi de gheata, au crescut acum paduri uriase.

Dupa ce Era Glaciara s-a incheiat, unele animale mari, cum au fost mamutii, au disparut cu desavarsire. Oamenii vanau acum cerbi, porci salbatici si alte animale mici.

Multi oameni au inceput sa se mute dintr-un loc in altul, in cautarea hranei, stand in locuri diferite in fiecare anotimp. Insa unele triburi au descoperit locuri unde puteau vana animale, prinde pesti si culege plante de-a lungul intregului an. Astfel, aceste triburi se puteau stabili intr-un anume loc si locui mereu acolo.

Imblanzirea animalelor

Oamenii au inceput sa imblanzeasca animale (cai) probabil in vremea untimei glaciatiuni. mai apoi, oamenii au luat cu ei, in tabara lor, pui de lup, pe care i-au ingrijit. Lupii au inceput sa vada in acesti oameni niste prieteni si s-au imblanzit. Puii acestora au crescut si ei, fiind la randul lor imblanziti, si in cele din urma au devenit caini de casa. Vanatorii isi foloseau cainii pentru gasirea si uciderea animalelor salbatice.

Cultivarea cerealelor

Cu aproximativ 10.000 de ani in urma, unele triburi din Orientul Mijlociu au inceput sa planteze seminte si sa cultive cereale pentru hrana, alaturi de hrana ce o aduceau vanatoarea si pescuitul.

Cresterea turmelor de animale

Unii dintre oamenii primitivi au inceput sa imblanzeasca mai multe animale diferite si, in cele din urma, triburile au inceput sa creasca turme de oi, capre si bovine. Astfel, oamenii aveau acum carne si lapte, pentru hrana, si blanuri si piei, din care isi faceau haine.

Au inceput sa se stabileasca

Grupuri de fermieri primitivi s-au stabilit langa campurile unde isi cultivau cerealele. Au construit colibe pentru oameni si adaposturi pentru animale.

sursa: Enciclopedie de istoria lumii, Ed. Aquila ’93, p.101-102

Vanatorii Erei glaciare

Cu circa 200.000 de ani in urma, a inceput sa evolueze o noua specie de oameni, desprinzandu-se din Homo erectus. Acesti oameni noi aveau creierele mai mari decat primii oameni si au fost numit Homo sapiens, ceea ce inseamna „om intelept” in limba latina.

Oamenii de Neanderthal au fost primii Homo sapiens. Numele lor este dat de valea Neander din Germania, unde au fost descoperite prima data osemintele lor. Neanderthalienii au aparut in Europa si in vestul Asiei in timpul unei glaciatiuni, cand o mare parte a Terrei a fost acoperita de gheata si zapada.

Mare si destept

Multa vreme, s-a crezut despre neanderthalieni ca erau lipsiti de inteligenta, asemanatori cu antropoidele, dar acum expertii au o alta parere. Neanderthalienii aveau trupuri puternice, musculoase si aveau o creasta osoasa deasupra ochilor, dar in rest erau foarte asemanatori cu noi. Unii dintre ei aveau creiere mai mari decat ale oamenilor actuali.

Gasirea hranei

Plantele erau greu de gasit in timpul lungilor ierni inghetate din perioada glaciatiunii, astfel ca neanderthalienii mancau multa carne. Curatau carnea de pe scheletele animalelor moarte pe care le intalneau si, de asemnea, vanau animale, cum erau caii si renii.

Vanatul cu ajutorul focului

Mamutii si rinocerii erau foarte periculosi, dar, ca toate animalele, se temeau de foc. Uneori, vanatorii neanderthalieni fugareau aceste animale avand in maini ramuri aprinse, le inconjurau langa marginea unei prapastii, iar animalele, de frica focului, se prabuseau in gol si mureau, iar vanatorii puteau sa taie carnea de pe trupurile moarte.

La adapost de frig

De-a lungul iernilor geroase, neanderthalienii aveau nevoie de haine groase, care sa-i fereasca de frig. Se pare ca isi confectionau tunici simple din piei de animal, pe care le legau. Neanderthalienii se adaposteau adesea in pesteri, iar afara se pare ca isi faceau adaposturi din crengile copacilor si din piei de animale.

sursa: Enciclopedie de istorie a lumii, Editura Aquila ’93

Animale din era glaciara – Istoria lumii

De cateva ori in istoria Pamantului, mari suprafete ale planetei au fost ingropate sub straturi groase de gheata. De fiecare data cand acest lucru s-a intamplat, gheata nu s-a topit mii de ani, aceste perioade de inghet numindu-se glaciatiuni. Ultima glaciatiune a avut loc cu circa 100.000 in urma si s-a sfarsit acum circa 10.000 de ani.

Viata in cele mai aspre conditii

La inceputul ultimei glaciatiuni, multe animale au coborat catre zone mai calde, dar unele au ramas in tinuturile inghetate, la marginea calotelor de gheata. Tinutul foarte friguros, cu pamantul vesnic inghetat se numeste tundra. Animalelor din tundra le-au crescut blanuri groase, care sa le tina de cald. Cele mai multe dintre ele se hraneau cu licheni, muschi si tufe mici, iar o parte dintre ele erau vanatori.

Mamuti congelati

Uneori, animalele cadeau in balti, ale caror ape mai apoi inghetau. Trupurile animalelor ramaneau captive in gheata si nu putrezeau, astfel ca s0au conservat pentru mii de ani. Cativa mamuti lanosi au fost descoperit in gheturile Siberiei in nordul Rusiei. Unii dintre ei erau acoperiti cu par, iar altii pastrau inca in stomac ceea ce mancasera ultima oara, inainte de a muri.

Perioada dintre glaciatiuni

Ultima glaciatiune a fost una dintr-o serie de glaciatiuni care au inceput cu 2 milioane de ani in urma. Intre aceste glaciatiuni, vremea se incalzea. Paduri dese cresteau in locul straturilor de gheata, iar animalele obisnuite cu climatul rece erau nevoite sa migreze spre zone mai reci.

Animale disparute

La sfarsitul ultimei glaciatiuni, cu circa 10.000 de ani in urma, multe animale au disparut. Nu se cunoaste cu exactitate cauza disparitiei lor, dar unul dintre motive trebuie sa fi fost schimbarea climei. Unele animale, cum erau mamutii, au fost vanate de catre oamenii primitivi, ceea ce ar putea fi un alt motiv al disparitiei lor.