Arhive etichetă: Epaminonda

Vorbe și anecdote despre oamenii celebri (I) Epaminonda și Darius

EpaminondaRegele persan Darius trimise daruri bogate generalului teban Epaminonda, pentru a-l atrage de partea sa. Epaminonda, refuzându-le, răspunse:

– Dacă Darius vrea sa fie amicul Tebanilor, n-are nevoie să-mi cumpere prietenia; dacă e dușmanul lor, atunci n-are destule bogății pentru a mă cumpăra !


sursa: Vorbe și anecdote despre oamenii celebri culese de Th. Scarlat-Brăila, București, Editura Librăriei „Universala” Alcalay

Las după mine două fiice nemuritoare, Leuctra şi Mantineea

Mândră declaraţie, fără îndoială apocrifă, atribuită generalului teban Epaminonda (418–362) de către Plutarh. Epaminonda a murit spre sfârşitul luptei de la Mantineea (362 î.Hr.), sigur de victorie, dar este greu de închipuit cum a putut în clipa aceea să se refere la „două fiice“;  putea cel mult să vorbească de un nume nemuritor sau de o glorie nemuritoare; pe de altă parte, lupta de la Mantineea nu avea cum să fi intrat încă în istorie cu aura unei mari victorii când bătălia nici nu se încheiase.

În Viaţa lui Epaminonda, Cornelius Nepos prezintă o versiune mai verosimilă. Pelopidas, celălalt mare general teban, i-ar fi reproşat prietenului său Epaminonda că nu se căsătorise, ca să-i lase patriei sale urmaşi. Iar Epaminonda ar fi declarat atunci:

Cum să se stingă neamul meu o dată cu mine? Las drept fiică bătălia de la Leuctra, care va trăi şi după moartea mea. Mai mult: care va avea parte de nemurire.“

Anecdota se poate situa după Leuctra (371 î. Hr.), dar mult înainte de Mantineea.