Arhive etichetă: elev

Elevul Paulo Coehlo, codașul clasei

coelhoPaulo Coelho n-a reușit niciodată să învețe și să studieze din plăcere. Ura toate materiile, fără excepție. Doar obligația de a obține note pentru a trece anul îl făcea să se supună torturii de a-și petrece ziua aplecat asupra cărților.

Faptul că era codașul clasei nu însemna că familia Coelho crescuse în casă un prost. Din contră, fiului nu-i plăcea deloc să studieze, dar îi plăcea foarte mult să citească.

Slăbuț, delicat, micuț, Paulo era “sacul de box”, jargon folosit în Rio de la acea vreme care îl denumea pe băiatul care nu bătea niciodată, ci doar lua bătaie. Deși era victima preferată a colegilor, a descoperit apoi cum să scape și să se impună: știind lucruri pe care nu le știa nimeni, citind povești pe care niciunul dintre colegii săi nu le știa.

Continuă citirea →

Anunțuri

Viața lui Friedrich Nietzsche (III) Elev și student

Nietzsche-Young ManLiceul Pforta, situat nu departe Naumburg, pe râul Saale, era o şcoală cu tradiţie de cel mai mit nivel. În afara unei educaţii clasice, strădaniile pedagogice le celor aproximativ 200 de elevi se îndreptau spre formare caracterului: hărnicia, disciplina şi o adevărată viaţă spartană erau considerate principalele virtuţi ale instituţiei. Metodele erau severe, dar nicidecum şicanatoare, profesorii întru totul înţelegători, printre aceştia şi multe personalităţi de marcă.

Cu toate acestea, Nietzsche a avut dificultăţi de acomodare, aşa cum s-a întâmplat în cursul nefericitului intermezzo de la şcoala medie comunală, dificultăţi datorate dorului de casă, pe care îl simt majoritatea copiilor la intrarea într-un internat. Învăţa cu sârguinţă, dar la început nu a legat noi prietenii. Libertatea de mişcare spirituală, pe care nu o avusese la început în regimul strict de la Pforta, încerca să o redobândească acasă în timpul vacanţelor: acolo a înfiinţat un mic cerc literar şi artistic, «Germania», din care făceau parte, în afară de el, vechii prieteni Krug şi Pinder. Statutul societăţii prevedea ca fiecare membru să prezinte lunar o lucrare care urma să fie criticată reciproc. Important este faptul că prietenii puteau, cu puţinele mijloace ale societăţii, să-şi permită un abonament la «Revista pentru muzică», iar acest lucru a influenţat gustul pentru muzică al lui Nietzsche: astfel a cunoscut el, care aprecia doar muzica clasică, arta lui Richard Wagner. Şi, în sfârşit, din ultimii bani ai societăţii, au cumpărat o partitură de pian pentru «Tristan şi Isolda».

Nietzsche şi-a găsit un nou prieten care de-a lungul multor ani va deveni însoţitorul său în drumeţiile spirituale: era Paul Deussen, alături de care în anul 1861, de Paşti, Nietzsche urma să fie confirmat.

În curând însă Nietzsche părea să aibă îndoieli în ce priveşte religia creştină; strălucita educaţie logică şi filologică dobândită la Pforta au dus la o distanţare critică de credinţa strămoşilor. Această schimbare nu a intervenit ca o ruptură bruscă şi nu îşi are rădăcinile în vreo întâmplare semnificativă venită din interior sau din exterior; nu cunoaştem nici vreo suferinţă spirituală sau vreo criză catastrofală care să fi determinat năruirea credinţei. Îndoielile în ce priveşte creştinismul şi respingerea totală a acestuia au apărut treptat şi au survenit, la început, ca o urmare neintenţionată a educaţiei lui Nietzsche. De aceea, pe bună dreptate, el a calificat mai târziu această schimbare ca fiind procesul unei eliberări liniştite şi lipsite de dureri. Pierderii credinţei, poate unul din cele mai importante evenimente din viaţa lui Nietzsche, nu-i corespunde nici o împrejurare cu adevărat importantă.

Continuă citirea →

Elevul George Călinescu, ţinta glumelor şi loviturilor colegilor săi

george_calinescuElev al Şcolii primare de băieţi nr. 3, “Cuibul cu barză”, de pe strada Ştirbei-Vodă din Bucureşti, George Călinescu, mic de statură şi slăbuţ, era deseori ţinta glumelor şi loviturilor colegilor săi. Elevii se războiau în lege prin recreaţii spre disperarea institutorului care, izbit de vacarm, se oprea în faţa uşii, chema pe turbulenţi la ordine, mângâind pe creştet pe “învinşi”.

Încăierările zilnice de la “Cuibul cu barză” au fost motivate ulterior de G. Călinescu prin influenţa… lecturii!

“…în toate cărţile de citire se vorbeşte numai de marii bărbaţi care s-au bătut cu dacii sau cu perşii şi care au după numele lor un cel Mare, cel Vestit. Nu mai poate fi îndoială în jurul acestui fapt. Până târziu de tot am avut sentimentul că un om de ispravă se bate cu cineva şi are o izbândă, în urma căreia rămâne “biruitor”, “victorios”, “glorios”. […]

E curios însă că institutorul numea pe vitejii noştri, pe marii noştri generali de uliţă “bătăuşi” şi mângâia pe laşi, numindu-i “băieţi cuminţi”. George Călinescu intra cu regularitate printre “cuminţi”! 🙂

Continuă citirea →

Elevul George Călinescu – ţinta glumelor şi loviturilor colegilor săi

elevi batausi

Elev al Şcolii primare de băieţi nr. 3, „Cuibul cu barză”, de pe strada Ştirbei-Vodă din Bucureşti, George Călinescu, mic de statură şi slăbuţ, era deseori ţinta glumelor şi loviturilor colegilor săi. Elevii se războiau în lege prin recreaţii spre disperarea institutorului care, izbit de vacarm, se oprea în faţa uşii, chema pe turbulenţi la ordine, mângâind pe creştet pe „învinşi”.

Continuă citirea →

Un singur premiu pentru elevul G. Călinescu!

elev suparat

În clasele primare, şcolarii au de obicei note mari. Însă notele lui G. Călinescu oscilează în tot timpul şcolii elementare între 5 şi 9. Pe primul trimestru al clasei I, la cele 8 obiecte de învăţământ prevăzute de programa analitică, are numai medii de 8. Întreruperea cursurilor, din cauza unei bronşite, a avut drept consecinţă rămânerea în urmă la învăţătură. Exasperată, învăţătoarea  scrie în ziua de 9 februarie 1907, la rubrica Observaţiile institutorului, din carnetul de note, următoarele: „La Aritmetică nu se ocupă deloc, niciodată nu ştie socotelile cele mai uşoare.” Elevul a încheiat anul şcolar cu media 5 la matematici.

Continuă citirea →

Un elev mai puţin obişnuit

flasnetar

Din stradă se auzeau acordurile unei melodii cunoscute. Richard Wagner ascultă câteva clipe cu atenţie. Nu îşi dădea seama de unde cunoaşte atât de bine notele acestea. Erau, desigur, sunetele unei flaşnete. Dar melodia…

Continuă citirea →

Mircea Eliade – Corigent la trei materii

În „Memorii„, Mircea Eliade prezintă, printre altele, un interesant episod al vieţii sale de elev:

„Am aflat, cu indignare, că rămăsesem corigent la trei materii: la română, franceză şi germană. Trei corigențe aduceau după sine repetenţia. Dar Moisescu [profesorul de ştiinţe naturale] stăruise să mi se dea această şansă; eram cel mai bun elev al lui din toată clasa. Am fost profund jignit citindu-mi numele pe lista corigenţilor. E drept, mi-era puţin teamă de limba germană. De fapt, n-ar fi trebuit s-o învăţăm decît începînd din clasa a II-a, dar autorităţile de ocupaţie o impuseseră şi la clasa I; de aceea, toată clasa noastră o sabotaserăm cum putuserăm.

Continuă citirea →