Arhive etichetă: educare

De ce părinţii îşi înfricoşează copiii?

copil plangand

Există părinţi care nu se pricep să-şi crească şi să-şi controleze copiii decât prin frică şi teroare. Aşa ştiu ei să se impună în faţa copiilor.

Aceşti părinţi au o problemă foarte serioasă. Dacă n-o conştientizează la timp şi nu lucrează temeinic asupra ei, practic îşi pierd copiii. Pierdere în sensul că aşa o distanţă se aşază între ei, încât părinte şi copil devin doi străini.

Renunţă la cuvintele şi gesturile care înfricoşează. Frica şi teroarea nu-ţi vor aduce respectul copilului tău, cu atât mai puţin dragostea lui. Tu, ca adult, ce sentimente ai putea avea faţă de cineva care îţi provoacă frică?

Continuă citirea →

E greu cu copiii, nu-i aşa?

parinti si copii

A gândi, a simţi şi a declara că este greu să-ţi creşti propriii copii a devenit un model cultural extrem de prezent. Nu există zi de la Dumnezeu să nu aud: Şi vă e greu cu ei, nu-i aşa?! Cel ce formulează întrebarea, nici nu mai aşteaptă răspunsul. Ştie că te vei apuca să-i înşiri toate grijile şi lipsurile posibile şi imposibile pe care ţi le provoacă… prezenţa copiilor! Iar dacă spui Nu, nu e greu deloc. E o mare bucurie! – se uită la tine ca la un ciudat, gândindu-se că fie nu ştii ce spui, fie faci pe grozavul, fie glumeşti.

E greu cu copiii! este o lespede apăsătoare pe mintea şi inima părinţilor care gândesc aşa, precum şi pe mintea şi inima copiilor lor. Părinţii sunt veşnic nemulţumiţi, iar copiii sunt înfricoşaţi şi copleşiţi de faptul că ei reprezintă sursa nefericirii părinţilor. Şi acest E greu cu copiii! se transmite din generaţie în generaţie. Fiecare copil, când devine adult şi la rândul său părinte, simte şi el că da, e greu cu copiii.

Continuă citirea →

Şi-a trimis toţi copiii la orfelinat!

copil trist

Cum o mare parte din reputaţia lui Jean Jacques Rousseau se datorează teoriilor sale referitoare la creşterea şi educarea copiilor, este curios că, în viaţa reală, spre deosebire de scrierile sale, s-a arătat atât de puţin interesat de copii. Nu există nicio dovadă, de orice natură ar fi fost ea, să fi studiat copiii pentru a-şi verifica teoriile. Pretindea că nimeni nu se bucura mai mult decât el să se joace cu copiii, dar singura relatare despre el în această ipostază nu este concludentă. Pictorul Delacroix povesteşte în Jurnalul său că un om i-a spus că îl văzuse pe Rousseau în grădina Tuileries: „Mingea unui copil l-a lovit pe filozof în picior. Pradă furiei, acesta l-a urmărit pe copil cu bastonul.”

Rousseau ar fi putut să se joace cu proprii copii. A ratat această experienţă trimiţându-i pe toţi cinci la orfelinat!

sursa: Paul Johnson, Intelectualii, trad.: Luana Stoica, Bucureşti, Humanitas, 2006, pag. 37