Arhive etichetă: Daniel Defoe

Daniel Defoe – Povestea fascinantă a vieţii şi a operei (II)

Robinson Crusoe este o carte de aventuri în cel mai bun sens al cuvântului — întrucât se bazează nu atât pe imaginaţie, cât pe realitatea epocii. Una din sursele de inspiraţie ale romanului a fost relatarea navigatorului Alexander Selkirk, care a stat singur din 1704 până în 1709 pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în largul coastei chiliene.

Continuă citirea →

Daniel Defoe – Povestea fascinantă a vieţii şi a operei (I)

Istoria literaturii engleze pomeneşte o întâmplare cu totul neobişnuită care s-a petrecut în primii ani ai secolului al XVIII-lea: unul din cei mai mari scriitori ai timpului, pus la stâlpul infamiei şi ţinut legat timp de trei zile într-o piaţă publică din Londra pentru a fi batjocorit şi scuipat de trecători, a fost aclamat de aceştia, care i-au împodobit cu ghirlande locul supliciului. A devenit astfel un erou popular cel ce fusese declarat — cum s-ar spune în secolul nostru — „inamicul public numărul unu”.

Continuă citirea →

Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (IV)

Daniel Defoe

Cine era Daniel Defoe?

Daniel era fiul măcelarului Defoe, din cartierul londonez puritan St. Giles-Cripplegate. Se născuse cu 20 de ani înaintea lui Selkirk şi ajunsese cu timpul un om cu ocupaţii multiple: orator şi om politic, negustor şi autor a numeroase cărţi şi legi.

Cartierul natal a fost unul din cele mai greu încercate în timpul groaznicei epidemii de ciumă neagră din 1665. De ravagiile molimei, Daniel Defoe avea să se ocupe el însuşi pe larg în faimosul Jurnal în anul ciumei, cu care se va înscrie printre memorialiştii de frunte ai secolului.

Daniel a învăţat carte cu un dascăl bun, la a cărui trudă didactică s-a referit totdeauna cu recunoştinţă, căci spunea că cele învăţate de la dânsul i-au permis să-i răspundă cândva lui Swift, care-l făcuse „scriitoraş stupid şi analfabet„, că „aşa analfabet cum sunt, am învăţat la vremea mea să ştiu cinci limbi ca pe apă„.

Continuă citirea →

Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (III)

Salvarea

Selkirk ar fi murit desigur de foame şi de deznădejde, dacă ar fi stat cu braţele încrucişate. Singura lui salvare o întrevăzuse în muncă. Străbătuse insula de la un capăt la altul, croindu-şi drum prin vegetaţia luxuriantă. Pe culmea promontoriului, Selkirk aprindea focuri de semnalizare şi scruta depărtările. Luni în şir, zi de zi, agita în zadar o pânză.

A petrecut pe insulă aproape 1500 de zile lungi şi grele. În sfârşit, în februarie 1709, veni şi clipa mult aşteptată. Era chiar ziua de 1 februarie când prizonierul insulei zări din postul său de observaţie, două pânze îndreptate spre golf. Erau corăbiile engleze Dutchesse şi Duckes, ultima comandată de căpitanul Rogers Wood. Naufragiatul aşteptă o noapte întreagă, după ce aprinse focul pe plajă. Pe bord, echipajele, temându-se de o capcană, hotărâseră să patreacă o noapte pe apă. La prânz căpitanul Rogers trimise o ambarcaţiune în recunoaştere. Şi nu mică a fost mirarea celor opt oameni înarmaţi, când se treziră în faţa omului bărbos care părea „mai sălbatic decât caprele”.

Continuă citirea →

Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (II)

Lăsat în voia soartei

În apropiere se zărea o insulă necunoscută celor de pe „Cinci porturi„, deşi ea fusese descoperită din 1572 de către marinarul spaniol Juan Fernandez. De fapt, este vorba de un arhipelag alcătuit din trei insule muntoase de natură vulcanică (Mas-a Tierra, Santa Clara şi Mas-a-Fuerra), situat în sudul Oceanului Pacific. În 1704 arhipelagul a devenit un loc de exil silit, având un locuitor permanent în persoana lui Alexander Selkirk. Convins că-i sunase ceasul cel de pe urmă,  marinarul se ruga, se căina, implora, dar severul căpitan rămase neînduplecat şi ordonă ridicarea ancorei. Rămas pe ţărm, Alexander privea neputincios cum cu fiecare metru cu care înainta corabia se duceau tot mai departe şi speranţele lui de a fi, totuşi, reprimit, pe punte.

Continuă citirea →

Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (I)

Începuturile

La 25 aprilie 1719 apare la Londra cartea lui Daniel Defoe, Extraordinarele aventuri ale lui Robinson Crusoe din York, elogiu adus luptei omului pentru dreptul la viaţă. Povestea aventurilor lui Robinson Crusoe  pe o insula pustie a fost tradusă în multe limbi ce se vorbesc pe glob; pe baza ei s-au făcut piese de teatru şi filme. O generatie după alta, milioane şi milioane de cititori, de pe toate meridianele pământului, „devorează” fără încetare această minunată carte.

Robinson Crusoe a intrat în conştiinţa şi gândirea colectivă a cititorului român în anul 1831. Atunci a fost tipărită cu litere chirilice, la Iaşi, în traducerea serdarului Drăghici, ediţia princeps a acestei cărţi. De atunci, fără contenire, e citită cu egal interes de mici şi de mari, fiind una dintre cărţile cele mai iubite. Socotim că nu-i deloc lipsit de interes să dezvăluim  palpitanta istorie a acestei minunate cărţi.

Adevărata istorie a adevăratului Robinson Crusoe a început în Scoţia.  Cizmarul Alexander Selkirk avea o obrăznicătură de fiu, care nu arăta pentru nimeni nici cea mai vagă urmă de respect, dar care nu respecta nici legile vremii şi, pe deasupra, nici nu lucra nimic cât era ziua de mare. Mai mult, neastâmpăratul se ducea duminica la biserică, îşi punea degetele între buze şi, când era slujba în toi, slobozea câte un şuerat de credeau toţi cei prezenţi că se abătuse necuratul prin sfântul lăcaş!

Continuă citirea →