Arhive etichetă: Dan C. Mihailescu

Dan C. Mihăilescu în “Istoria critică a literaturii române”

Dan C. Mihailescu

Dan C. Mihăilescu (n. 12 decembrie 1953)

Cea mai bună introducere în critica şi eseistica lui Dan C. Mihăilescu este un sfert de pagină din Scriitorincul (2001): „După câţiva ani de juvenilă articlerie […] am refuzat cronica de întâmpinare, am devenit «cercetător ştiinţific» şi am debutat cu o carte despre Eminescu. După o carte despre teatrul lui Blaga, am fugit din stilul scorţos şi am campat în Caragiale, pentru ca 1990 să mă găsească prefaţator de Cioran şi gata să încep povestea generaţiei ’27. N-a fost să fie aşa: am început să traduc Eugen Ionescu, dar şi Revel, între timp m-am chibzuit cu voluptate în publicistică…”

Ar fi de precizat că Dan C. Mihăilescu n-a scăpat tocmai de ce i-a fost frică: de cronică şi de publicistică. S-a întors adică de unde a plecat. După opt cărţi publicate între 1984 şi 2007, este evident că a făcut o alegere bună. Nici Perspective eminesciene (1982), nici Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984) nu arătau vocaţia pentru studiul doct, academic. Abia în lunga introducere la Caragiale din 1990 îşi găseşte tonul potrivit: amestec spontan de erudiţie şi de eseistică liberă, de preţiozitate şi de familiaritate stilistică, de spirit obiectiv şi de polemism.

Continuă citirea →

Jungla vieţii literare

Adrian Marino

Adrian Marino, în volumul său de memorii intitulat „Viaţa unui om singur” (Polirom, Iaşi, 2010), capitolul „Jungla vieţii literare”, este extrem de critic la adresa unor importanţi scriitori şi critici literari. Iată câteva exemple:

D. Micu – „o mare mediocritate” (pag. 118)

Eugen Simion – „un carierist feroce, imbatabil, prototip de ambiţios parvenit, la prima generaţie de intelectuali” (pag. 118)

N. Stănescu – – „încă un „„geniu”” al epocii – care se lăuda, la beţie, că, la o alegere de consiliu la Uniune, mi-a şters numele de pe foarte multe buletine. Era în perioada preşedinţiei lui D.R. Popescu şi s-a nimerit să fim amândoi, în acelaşi timp, în anticamera sa. Trebuie să menţionez că… puţea îngrozitor, nespălat probabil de o săptămână” (pag. 122)

Dan C. Mihăilescu – „dacă m-ar întreba cineva cum îmi imaginez „infernul critic” aş răspunde: „„Să mi se citească, în dreapta, o cronică de Gheorghe Grigurcu, iar în stânga, o cronică de Dan C. Mihăilescu. Sau invers”. (pag.126)