Arhive etichetă: Dan Berindei

Educaţia în zilele noastre

educatie

Omul se află în fruntea piramidei fiinţelor vii. Inteligenţa i-a dat o armă de neînvins şi a putut stăpâni celelalte fiinţe înzestrate cu viaţă, să le înfrângă şi să le domine, chiar dacă ele erau fizic mai puternice. Pe unele animale a ştiut să şi le apropie, să le folosească, să le domesticească. La rândul său, omul a învăţat nişte reguli de comportament, unele fiindu-i necesare pentru propria existenţă, altele fiindu-i impuse de faptul că trăieşte în comunităţi şi conlocuirea socială impune nişte reguli. Suntem părţi ale unui întreg şi trebuie necontenit să ţinem seama de acest lucru.

De mici suntem educaţi. De sute de generaţii, regulile de comportament ne-au fost transmise de familie şi, în primul rând, de mamă, de şcoală şi de societate. La aceste reguli de comportament, educaţiei, li se adaugă dobândirea cunoştinţelor în variate domenii şi, evident, în cele în care fiecare ne specializăm.

Continuă citirea →

Impasul şcolii româneşti

Şcoala se află într-un  impas. Nu s-a izbutit să se pună ordine în această privinţă. După aproape o jumătate de secol, în loc să se reînnoade firul cu ceea ce fusese înainte de 1944-1948, s-a aruncat o dată cu „baia” – învăţământul perioadei roşii – tot ceea ce se construise cu migală timp de un veac.

Din perioada Regulamentului Organic, treptat, se produsese alinierea la modernitate. Colegiul de la Sf. Sava şi Academia Mihăileană au fost nişte mini-universităţi, pentru ca apoi, în vremea lui Cuza, să fie adoptată legea instrucţiunii publice, pornindu-se de la modelul francez, dar adaptându-se situaţiei concrete din spaţiul românesc.

La sfârşitul veacului al XIX-lea, legile lui Haret au reprezentat încă un pas mai departe, iar în perioada interbelică doctorul Constantin Angelescu şi secundantul său Iuliu Valaori au contribuit la mersul înainte al învăţământului.

În perioada totalitară roşie, după teribila fază stalinistă şi de sovietizare, deşi instrucţiunea publică a rămas mai departe sub  impactul unei ideologii de sens unic, cu toate acestea, în privinţa fondului,  au fost repuse în drepturi valori un timp abandonate.

Colegiul National Sf. Sava, Bucuresti
Colegiul National Sf. Sava, Bucuresti

După decembrie 1989, uitându-se că întâlnim zilnic în drumurile noastre, în inima Capitalei, statuile evocatoare ale lui Gheorghe Lazăr, Ioan  Heliade Rădulescu şi Spiru Haret, întreaga lor strădanie a fost dată deoparte. S-a pornit de la zero!

De două decenii alergăm după modele dinafară, după  experţi dinafară, ne străduim să imităm şi nu ţinem seama de ceea ce înaintaşii noştri au realizat. De asemenea, se uită că învăţământul trebuie să răspundă unor necesităţi specifice, că el trebuie să transmită învăţătură la un nivel mondial competitiv, dar, totodată, el trebuie să ajute copiii şi tinerii să devină cetăţeni ai acestei ţări.

Fără îndoială că, într-o lume a mondializării şi având în vedere comunitatea europeană căreia îi aparţinem de trei ani, instrucţiunii publice îi revine să-i pregătească pe elevi şi în această privinţă, într-o măsură mai mare decât lucrul se făcea până acum, dar ţinându-se seama că ei aparţin în primul rând acestei ţări şi că le revine să răspundă necesităţilor ei.

Omul este liber ca pasărea cerului, dar o  firescă datorie îi impune să-şi slujească ţara, locul unde el se simte cel mai bine, acolo unde generaţiile care l-au precedat au trăit şi au zidit.

Mai există un aspect important legat de şcoala zilelor noastre. Sub presiunea firească a progresului disciplinelor din  domeniul ştiinţelor exacte şi mai ales din cel nou şi atât de necesar al informaticii, treptat, disciplinele umaniste au fost şi sunt marginalizate, unele fiind eliminate şi altele reduse la rolul unor simple dexterităţi.

Există trei discipline care, firesc, n-ar trebui să lipsească într-un număr îndestulător de ore din învăţătura tinerilor: limba, istoria şi geografia. Sunt discipline care dau identitate fiecărui om. Locul lor trebuie protejat, deoarece ele conferă temeiuri ale identităţii, or, firesc, nu putem renunţa la existenţa unei ţări pe care generaţiile anterioare au construit-o şi desăvârşit-o cu jertfe şi dăruire.

Numai prin păstrarea şi cultivarea identităţii tinerelor generaţii România va putea fiinţa mai departe şi va ajunge să-şi ocupe un loc cuvenit în marea familie europeană şi în cea a umanităţii. Şcolii noastre îi revine să contribuie la acest lucru şi orice acţiune de reformă nu poate ignora această latură a procesului de instrucţiune publică. Ei îi revine să pregătească tinerii la un nivel mondial de cunoştinţe, dar, în acelaşi timp, să le transmită conştiinţa identităţii lor ca români.

Dan Berindei

sursa: revistaclipa