Arhive etichetă: cum

Cum a murit Benjamin Constant?

benjamin constantCONSTANT (Benjamin) – Scriitor şi om politic francez

Data morţii : 10 decembrie 1830 (la 63 de ani)

Cauza : stop cardiac

Locul : strada d’Anjou 29, Paris (Franţa)

Înhumat : cimitirul Pere-Lachaise, Paris

 Benjamin Constant a murit acasă, la câteva ore după ce i se făcuse rău la baia publică din strada Saint-Lazare. În timpul agoniei a fost auzit plângându-se de eşecul suferit recent la Academia franceză: nu obţinuse decât nouă voturi, concurând cu prea puţin cunoscutul Viennet!

Continuă citirea →

Cum a apărut cartea?

Codex_PetropolitanusAtunci când oamenii au început să scrie, e de presupus că și-au zgâriat semnele pe orice se afla întâmplător prin preajmă – pietre netede, așchii de lemn, bucăți de pânză, fragmente de os, cioburi de oale sparte. Astfel de lucruri efemere au fost mediumul originar al cuvântului scris. Aveau avantajul că erau ieftine și se găseau din abundență, însă dezavantajul de a fi de mici dimensiuni, de formă neregulată și ușor de rătăcit, de sfărâmat sau de vătămat altcumva. Erau potrivite pentru inscripții și etichete, poate pentru o scurtă notă sau înștiințare, dar nu mai mult. Nimeni nu s-ar fi gândit să încredințeze o idee profundă sau o lungă argumentație unei pietricele sau unui ciob.

Sumerienii au fost primii care au utilizat un medium specializat pentru scris. Ei își gravau cuneiformele în niște tăblițe de lut, o resursă abundentă în Mesopotamia. Spălau o mână de lut, din care modelau o cărămidă subțire, inscripționată cu o trestie ascuțită, și pe urmă o uscau la soare sau într-un cuptor. Documente guvernamentale, corespondență de afaceri, chitanțe comerciale și contracte legale erau toate scrise pe tăblițe durabile, la fel ca și unele lucrări mai ample și mai literare, precum povestiri istorice și religioase sau relatări ale unor evenimente contemporane. Ca să cuprindă scrieri mai lungi, sumerienii își numerotau adesea tăblițele, aranjându-le într-o serie de „pagini” de lut, care anticipau forma cărții moderne. Tăblițele de lut aveau să continue a fi timp de secole un medium popular pentru scriere, însă pentru că prepararea, transportul și depozitarea lor erau dificile, tindeau să fie rezervate pentru documente formale întocmite de scribi oficiali. Scrisul și cititul au rămas niște talente oculte.

Continuă citirea →

Cum a luat sfârșit fericirea lui Jean-Paul Sartre

SartreJean-Paul Sartre avea opt ani când fericirea lui de copil s-a întrerupt subit.

De vină a fost bunicul lui. Sătul să își tot vadă nepotul cu bucle lungi până la umăr, Charles Schweitzer a decis că lucrurile merseseră deja prea departe în această privință. După părerea bunicului, venise vremea ca Jean-Paul să arate ca un băiat. Prin urmare, l-a dus la frizer.

Când foarfecele au început să țăcăne și să își facă treaba, răul se produsese deja. Nenorocirea se abătuse asupra familiei. Sub buclele sacrificate se ascundea un băiețel cu fizic ingrat și cumplit de sașiu, așa că toată lumea a descoperit subit cât era de urât. 🙂

Continuă citirea →

Cum a murit Baudelaire?

baudelaireBaudelaire (Charles) Poet francez

Data morţii: 31 august 1867 (la 45 de ani)

Cauza: hemoragie cerebrală

Locul: strada Domului nr. 1, Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Montparnasse, Paris

Un sifilis contractat la nouăsprezece ani a declanşat boala care avea să-l răpună pe Baudelaire. În martie 1866, în cursul unui turneu de conferințe în Belgia, în timp ce vizita cu mai mulţi prieteni biserica Saint-Loup din Namur, căzu lovit de un atac cerebral. Când îşi reveni, vorbea confuz. O săptămână mai târziu, un nou atac îl lăsă hemiplegic şi afazic. Ultimele cuvinte inteligibile pe care le-a rostit au fost: „Nu, la naiba, nu.” În iulie a fost adus înapoi la Paris unde, timp de un an, a dus o existentă mizerabilă în clinica Duval din strada Domului.

Continuă citirea →

Cum a murit Gustave Flaubert?

flaubertFLAUBERT (Gustave) – scriitor francez

 Data morţii : 8 mai 1880 (la 59 de ani)

Cauza : congestie cerebrală

Locul : Croisset (Franţa)

Înhumat : Rouen (Franţa)

Crizele îngrozitoare de epilepsie pe care le avea l-au silit pe Flaubert să se retragă la Croisset, unde trăia ca un sihastru, singur cu opera lui.

Orice ar spune Edmond de Goncourt şi Maxime du Camp, Flaubert n-a murit de epilepsie. Mare mâncău, fumător înrăit, băutor fără măsură de cafea şi alcool, dedicat lucrului – „nu cred în glorie şi totuşi mă omor pentru ea” -, Flaubert a fost răpus de clasica congestie cerebrală care curmă deseori zilele bolnavilor de arterioscleroză. De altfel, cu trei săptămâni înaintea morţii, scria: „Am obosit să trăiesc, totul mă irită, totul mă apasă. Un atac ca lumea ar fi binevenit.”

Continuă citirea →