Martir sau victimă a unei crime pasionale?
Garcia Lorca (Federico) – Poet spaniol
Data morţii : 20 august 1936 (la 37 de ani)
Cauza : asasinat
Locul : Granada (Spania)
Înhumat : cimitirul din Granada
Există două variante asupra morţii lui Lorca
Cea mai răspândită variantă spune că poetul, denunţat de o rudă apropiată a prietenilor în casa cărora găsise adăpost, a fost arestat de falangişti şi asasinat în aceeaşi noapte, după ce rostise această frază poetică, fără doar şi poate inventată; „O să mă ucideţi pe un atât de frumos clar de lună?”
A doua variantă, care dezvăluie o latură diferită a personalităţii „privighetorii andaluze”, este mai puţin cunoscută. Garcia Lorca nu făcea politică, deci nu avea de ce se teme de falangişti. Se refugiase în casa prietenilor săi pentru că se ştia în primejdie din motive nu politice, ci sentimentale…
Tortura în Occidentul medieval (prima parte)
Caznele apei
În sala boltită se află opt persoane: acuzatul, doi judecători, un grefier, un medic, calăul şi cele două ajutoare ale sale. Prima operaţie este aşa-numita extensie prealabilă. Acuzatului i se leagă încheieturile mâinilor de nişte funii care trec prin cele două inele fixate în perete, la un metru înălţime de sol. Alte două inele sunt prinse de podea, la o distanţă de patru metri faţă de cele dintâi. De ele se ataşează gleznele celui care urmează să fie interogat, astfel încât el se găseşte într-o poziţie oblică faţă de perete. Un ajutor al zbirului manevrează un scripete şi funiile se întind, extinzând la maximum trupul acuzatului.
Cu gesturi măsurate, gâdele introduce un corn de vită, care serveşte drept pâlnie, în gâtul prizonierului, în vreme ce celălalt asistent al său îi strânge nările între două degete. La fel de tacticos, călăul toarnă în corn doi litri de apă: e conţinutul primeia din cele patru oale pe care le comportă supliciul ordinar. Dacă omul torturat se încăpăţânează să-şi afirme nevinovăţia, celor opt litri de apă ai supliciului ordinar li se vor adăuga cei şaisprezece litri ai supliciului extraordinar.
Unde se petrece această înfiorătoare scenă? Mai pretutindeni în Europa occidentală a secolelor XII-XVIII: în subterana boltită a unui castel german de pe malul Rinului, în camerele de interogatorii ale Consiliului celor zece din Veneţia, în pivniţele Bastiliei, într-una dintre sumbrele chilii ale Turnului Londrei sau în sălile de judecată ale Inchiziţiei spaniole.
Cina la romani (ultima parte)
Marţial, unul dintre cei mai mari poeţi ai Romei, care a trăit el însuşi viaţa de client, ne descrie, cu măiestrie şi umor amar, o cină la un parvenit:
„Zoilus şade tolănit pe pat în haina-i şofranie şi loveşte pe ceilalţi oaspeţi cu coatele, în dreapta şi în stânga, sprijinindu-se pe aşternut de purpură şi pe perniţe de mătase. Stă-n picioare lângă el tânărul desfrânat şi-i dă pene roşii şi scobitori de lentisc când vomită, iar concubina îi face vânt plăcut, când s-a încălzit, din evantaiul de culoarea prazului. Un sclav îi alungă muştele cu varga de mirt. Maseza, cu multă dibăcie, îşi plimbă mâinile pe toate mădularele…
Crime pe malurile Tamisei
Însetat de sânge, un criminal feroce şi-a ales victimele dintre prostituatele unei mahalale londoneze. Ucigaşul din 1888 n-a fost prins niciodată, totuşi poliţia a declarat cazul închis. De ce oare?
Împreună cu fragmentul de rinichi uman expediat pe adresa poliţiei a sosit şi o scrisoare: „Vă trimit jumătate din rinichiul scos de la o femeie… restul l-am mâncat prăjit…” Adresa expeditorului: „Din iad.“ Se întâmpla în 1888, şi toată Londra a aflat imediat că groaznica misivă venea de la Jack Spintecătorul, care tocmai ciopârţise a patra victimă cunoscută – Catherine Eddowes, în vârstă de 43 de ani.
O, libertate, câte crime se comit în numele tău!
O, libertate, câte crime se comit în numele tău! Apostrofa aceasta amară pare să fi fost (din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor, II, 8) ultima vorbă a doamnei Roland, ghilotinată în Piaţa Revoluţiei la 8 noiembrie 1793.
Comentarii recente