Arhive etichetă: Concertele brandenburgice

Johann Sebastian Bach – Viaţa şi opera (ultima parte)

Johann Sebastian Bach

Perioada Köthen     Ca director muzical, Bach s-a concentrat la Köthen mai ales pe muzică de cameră şi muzică orchestrală. Deşi Bach a compus multe lucrări destul de devreme şi abia mai târziu le-a revizuit, Köthen a fost locul unde sonatele pentru vioară şi pian, precum şi cele pentru viola da gamba şi pian şi lucrările pentru vioară fără acompaniament şi violoncel au primit o formă asemănătoare cu cea cunoscută astăzi.

Concertele brandenburgice au fost finalizate pe 24 mai 1721; s-a opinat că, în cel de-al şaselea concert, Bach ar fi ţinut cont de limitele tehnice ale prinţului, care cânta la viola da gamba. Bach cânta şi el la violă pentru că îi plăcea să fie „în centrul armoniei”. A scris şi câteva cantate pentru ziua de naştere a prinţului şi alte asemenea ocazii; majoritatea acestor compoziţii par să fi supravieţuit doar în versiuni mai târzii, adaptate pentru împrejurări mai generale.

Continuă citirea →

Johann Sebastian Bach – Viaţa şi opera (prima parte)

Johann Sebastian Bach

Bach, Johann Sebastian (21.03.1685, Eisenach, Thuringia, Ducatele Saxone – 28.07.1750, Leipzig, Germania). Compozitor baroc, cel mai renumit membru al unei mari familii de muzicieni originari din nordul Germaniei. Deşi în timpul vieţii a fost cunoscut mai degrabă ca un virtuoz al clavecinului, organist şi constructor de orgi, Bach este considerat astăzi unul dintre cei mai importanţi compozitori ai tuturor timpurilor, fiind celebru mai ales pentru Concertele brandenburgice, Clavecinul bine temperat, Missa în si minor şi numeroase alte capodopere ale muzicii bisericeşti şi instrumentale. Marele compozitor a trăit într-o perioadă importantă în istoria muzicii, reuşind să încorporeze în opera sa principalele stiluri, forme şi tradiţii naţionale dezvoltate de generaţiile anterioare şi să le îmbogăţească prin deosebita sa capacitate de sinteză.

S-a născut într-o familie de muzicieni remarcabili, care se mândreau cu realizările lor. În 1735, Bach a scris o genealogie a neamului său, Originile familiei muzicale Bach, ajungând până la stră-străbunicul său Veit Bach, brutar (sau morar), de religie luterană, alungat spre sfârşitul sec. XVI din Ungaria în timpul persecuţiilor religioase şi stabilit la Wechmar, în Thuringia, regiune istorică a Germaniei, unde a murit în 1619. Însă familia Bach locuia în zonă încă înainte de venirea acestuia, de aceea este posibil ca Veit să se fi întors, de fapt, în localitatea sa natală atunci când s-a mutat la Wechmar. Obişnuia să-şi ia ţitera la moară şi să cânte în timp ce măcina. Johann Sebastian scria aici: „Ce zgomot trebuie să fi făcut împreună! Totuşi, [Veit] a învăţat să ţină măsura, iar astfel, după câte s-ar părea, a intrat muzica în familia noastră”.

Continuă citirea →