Arhive etichetă: comunist

Gh. Gheorghiu-Dej în istoriografia actuală. Ce i se impută

Gh. Gheorghiu-Dejsursa: Fototeca online a comunismului românesc

Cele cinci decenii câte s-au scurs de la moartea celui care a răspuns de destinul României între 1948-1965, pot fi socotite de către istoric, astăzi, când informaţia circulă cu atât de mare viteză, drept un interval suficient pentru a asigura atât distanţa cât şi perspectiva faţă de iniţiativele şi faptele unui personaj politic cu greutate în istoria recentă a acestei ţări.

Deşi în istoriografia actuală o parte importantă din efortul editorial se îndreaptă către scoaterea la lumină a uriaşului volum documentar creat în perioada comunistă, sunt, pe de altă parte, prezente şi încercări, ce-i drept timide, de analiză şi sinteză istoriografică. În cadrul acestora un loc important îl ocupă istoria politică, economică şi socială a perioadei. Personalităţile care au avut de jucat un rol în cadrul profundelor schimbări care au urmat instaurării comunismului în România devin astfel subiectul unor atente analize ale căror concluzii sunt adesea aprobate sau  contestate.

Este şi cazul liderului PCR/PMR – Gh. Gheorghiu-Dej. În studiul de faţă ne propunem doar să facem o scurtă trecere în revistă asupra modului cum este apreciată şi catalogată activitatea acestui lider comunist în istoriografia postdecembristă, prin prisma politicii interne şi externe de care Gh. Gheorghiu-Dej se face responsabil. Este ştiut că, de regulă, liderii comunişti dispăruţi, fie condamnaţi în procesele politice, fie de moarte bună, preiau, prin grija succesorilor, întreaga încărcătură a păcatelor epocii în care au trăit. Astfel s-a petrecut şi cu Gh. Gheorghiu-Dej.

Personalitatea acestuia este privită de către istorici din mai multe unghiuri şi perspective. Una din ele este ilustrată de opinia că „istoria României îl va menţiona întotdeauna ca pe un asasin de amploare, care ani în şir a îndoliat foarte, foarte multe familii româneşti şi în ultimă instanţă, ţara”. Alta poate face apel la memoria colectivă a celor care reţin deceniul şapte ca perioada în care nivelul de trai al românilor a fost cel mai ridicat din istoria de până atunci a ţării (opinie susţinută şi de datele statistice ale vremii). O altă perspectivă este aceea a modului cum a fost apreciat Gh. Gheorghiu-Dej în plan extern, în vremea sa: „A fost responsabil, mai mult decât oricare alt om, de colapsul marilor planuri ale Moscovei privind estul Europei” – se menţiona în necrologul publicat la moartea lui de către Comitetul „Free Europe” de la New York.

Continuă citirea →

România în timpul regimului Ceauşescu

După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (martie 1965), se va desfăşura o ascuţită luptă de culise pentru succesiunea la conducerea Partidului Comunist. Puternic susţinut de primul-ministru al ţării, Ion Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu este ales de Biroul Politic secretar general al partidului. Cel care va conduce România aproape un sfert de veac a fost ales doar de 5 persoane: Ion Gh. Maurer, C. Stoica, E. Bodnăraş, AI. Drăghici şi Gh. Apostol. La congresul partidului, convocat în vara anului 1965, Nicolae Ceauşescu este confirmat în funcţia de secretar general al P.C.R.

Continuă citirea →

România în perioada războiului rece

Divizarea Europei.  După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, confruntarea dintre Marile Puteri a continuat sub o altă formă – Războiul Rece – având ca principali protagonişti S.U.A. şi U.R.S.S. Reprezentând sisteme politice opuse – democraţia occidentală, respectiv totalitarismul stalinist – cele două superputeri au intrat în conflict deschis la scurt timp după încheierea păcii.

Continuă citirea →

Evadarea din închisoare a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej

Evadarea din închisoare a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, în august 1944 — mărturia lui Ion Gheorghe Maurer [unul dintre principalii oameni politici ai regimului Dej; prim-ministru al României între 1961–1974.]

Aşa a fost plănuită evadarea. De la plan şi până la înfăptuirea lui au fost nişte modificări, datorate unor întâmplări neprevăzute. Legătura mea în această acţiune era un agent de stradă — un poliţist, deci — care era şeful unui depozit de haine militare ce se afla într-o circumscripţie din Târgu-Jiu. Eu nu puteam însă, în aşteptarea evadării, să stau la Târgu-Jiu, pentru că era un oraş mic, unde-aş fi fost uşor de depistat. Aşa că stăteam în Craiova. Când am discutat cu conducerea de partid despre evadarea lui Dej, pentru ca planul să aibă reuşită deplină, le-am cerut o maşină bună. Cu ea plănuiam să-l iau pe Dej şi în cea mai mare viteză să ajungem la Bucureşti.

Continuă citirea →

Cine a fost primul dictator comunist al României?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Cine a fost primul dictator comunist al României?

Răspuns: Gheorghe Gheorghiu-Dej

Internaţionala – Cântec comunist?

Cati isi amintesc, astazi, de Marea Revolutie din Octombrie si de evenimentele care au precedat acest eveniment? La 7 noiembrie se comemoreaza asaltul bolsevicilor asupra Palatului de Iarna din Petrograd, moment ce a marcat inceputul victoriei in ofensiva armatei leniniste revolutionare.

Rememberul nostru se refera insa la un alt eveniment ce avea sa devina factorul coagulant, mobilizator, al revolutionarilor din Rusia si, mai apoi, de pretutindeni: „Internationala”. Iata o scurta istorie a acestui imn care a facut o lunga cariera:

Aprilie 1888: orasul Lille – Franta. Gustave Delory, conducatorul miscarii socialiste, strabate camera intr-o parte in alta, ca un leu in cusca. Nu gaseste cu nici un chip versurile si o melodie care sa-i mobilizeze mai mult pe membrii sai. Deodata, se opreste; sara in sus de bucurie: „Gata, am gasit!”, striga el, frecandu-si multumit mainile. Apoi, infrigurat, scoase dintr-un scrin cateva hartii ingalbenite de vreme; citeste, fericit: „Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob sa ne unim/ Internationala/ Prin noi s-o faurim…” Erau versurile lui Eugene Poittier.

Poittier? Un nume care aproape ca nu spunea nimic. Luptase pe baricadele Parisului la 1848, cand il infruntase pe „Napoleon cel Mic”. Delory nu are astampar; cerceteaza si il gaseste in arondismentul II, ca membru al „Guvernului muncitoresc”. Afla ca fusese urmarit de politie, dar reusise sa fuga in Anglia. Dar cum nici aici nu se simtea in siguranta, pleaca in America. Noua ani a stat acolo. Nu are noroc. Revine in Franta, batran si paralizat. Se indreapta spre lumea celor drepti in anul 1888, tocmai cand versurile sale capatau valoare!

Delory alearga apoi la bunul sau prieten Pierre Degeyter, compozitor:

– Pierre, unite versurile acestea. Sunt exact ce ne trebuie noua. Fa, te rog, melodia!

Compozitorul stramba din nas:

– N-am timp acum. Vino altadata.

– Nu se poate – insista Delory. In trei zile trebuie sa fie gata. Te rog!

Degeyter se apuca de treaba si reuseste minunea. In exact trei zile apare” Internationala”. Ea s-a cantat mai intai la Lille. Are succes, dar nu depaseste zona orasului. Consacrarea o va primi abia la Congresul Internationalei a II-a de la Copenhaga (28 august – 3 septembrie 1910). „Internationala” – cantecul delegatiei franceze, va fi preluat si raspandit apoi de toate delegatiile. Va face inconjurul lumii, intr-o cariera extraordinara, si va fi preluat de bolsevici ca leit-motiv al revolutiei lor din octombrie/ noiembrie 1917.

Primul guvern comunist în România

Astăzi se împlinesc 65 de ani de la instaurarea primului guvern comunist în România.  Pe 6 martie 1945 regele Mihai este nevoit să accepte numirea în fruntea guvernului a dr. Petru Groza, un bun tovarăş de drum al comuniştilor şi o persoană perfectă să joace rolul de „marionetă” a sovieticilor în România. Era primul pas în transformarea României într-o ţară comunistă.