Arhive etichetă: Columb

Lumea Nouă – Marea dramă a descoperirii

Descoperirile lui Columb au schimbat radical viaţa europenilor, dar şi a oamenilor din întreaga lume. Călătoriile sale aveau să ducă la răspândirea civilizaţiei occidentale în America şi în alte părţi ale lumii. Cu toate acestea, pentru populaţiile indigene din aceste regiuni, epoca explorărilor a fost începutul unei perioade de suferinţe.

Importanța puterilor maritime

Șase ani după ce Columb a descoperit San Salvador, în 1492, Vasco da Gama din Portugalia a înconjurat Capul Bunei Speranţe şi a ajuns în India. În curând, regiunea Goa din India a fost ocupată de portughezi. Goa a fost transformată într-un centru comercial şi o bază militară. În urmărirea comerţului cu mirodenii, influenţa Portugaliei avea să se răspândească în Ceylon, Java și insulele Moluce. Portugalia şi-a înfiinţat ulterior o bază în Macau, în apropiere de Hong Kong, pentru a o folosi în comerţul său cu China. Portughezii au ajuns pentru prima dată în Tanegashima, Japonia, în 1453. Timp de aproape cinci decenii, Portugalia a devenit una dintre cete mai puternice ţări din Europa, deoarece monopolizase comerţul cu Orientul.

Între timp, în urma descoperirilor lui Columb, Spania trimitea noi şi noi valuri de colonişti pe continentul Americii de Sud. Spania îşi extinse posesiunile coloniale în prima jumătate a secolului al XVI-lea, ştergând orice urmă a civilizației Inca din Peru şi a imperiului aztec din Mexic. Uriaşe cantităţi de aur au fost importate din noile colonii, iar Spania s-a metamorfozat în cea mai bogată naţiune din Europa. Centrul comerţului european s-a mutat din Italia şi Flandra în Peninsula Iberică, provocând declinul Europei centrale.

Cantitățile uriaşe de metale preţioase care inundau Europa prin Spania au provocat o schimbare în economia continentului, care a fost denumită Revoluția Prețurilor. Libera circulație a acestor metale preţioase a provocat un vârf de inflație în Europa, aşa că în secolul al XVI-lea prețurile mărfurilor s-au triplat în Europa. Această schimbare economică a provocat o scădere treptată a puterii economice a nobilimii din Europa, din ce în ce mai mulți bani ajungând în mâinile negustorilor şi ale fabricanților. Această îmbogățire a ridicat statutul social al clasei comerciale. Metalele preţioase care ajungeau din abundență în Europa au fost de asemenea folosite la schimb pentru mărfuri aduse din Orient, ceea ce a dus la creşterea preţurilor mărfurilor și în acea parte a lumii.

O revoluţie alimentară a cuprins întreaga lume

Metalele preţioase n-au fost singurul lucru adus din Lumea Nouă. Au fost răspândite astfel şi multe plante de cultură pe care europenii nu le mai văzuseră. Tutunul, dovlecii, roşiile şi ananasul s-au numărat printre aceste alimente exotice. Prin comerţ, aceste plante de cultură s-au răspândit în Africa şi Asia, iar peisajul alimentar al lumii întregi s-a schimbat pentru totdeauna.

În special cartofii aveau să devină un aliment de bază în nordul Europei. Răspândirea cartofului a fost lentă prin comparaţie cu cea a altor legume. Cartofii erau cultivaţi numai în ţinuturile înalte din Anzi, ceea ce a dus la o descoperire întârziată de către europeni şi, chiar după ce a început importul lor în Lumea Veche, europenii nu au crezut iniţial că sunt un aliment. Până la sfârşitul secolului al XVI-lea, planta de cartof era apreciată în esenţă pentru florile sale frumoase. Avea să treacă un secol înainte să fie cunoscuți cartofii drept aliment. Varietăţile din Europa ale cartofului nu fuseseră niciodată folosite în acest scop, iar culoarea şi forma cartofilor îi făcea puţin apetisanţi. Totuşi, această prejudecată împotriva cartofului avea să se stingă treptat, deoarece foametea a devenit tot mai frecventă în secolul at XVII-lea. Popularitatea cartofului a crescut deoarece putea fi cultivat în regiunile reci sau sterpe care erau neprielnice altor tegume. Astfel, cartoful a fost acceptat ca un aliment de bază în regiuni precum Germania şi Irlanda.

Pe de altă parte, cultivarea tutunului, porumbului şi a ardeiului iute s-a răspândit foarte repede în întreaga lume, prin comparaţie cu cea a cartofului. Porumbul nu a fost folosit ca aliment de bază în Europa decât de oamenii săraci. Totuşi, porumbul creştea bine în regiuni calde, tropicale, iar cultivarea sa a înflorit în Africa şi Asia. Porumbul avea să devină un aliment de bază în regiunile cu o cerere mare pentru recolte care creşteau rapid şi dădeau un randament mare.

Când a fost introdus prima oară în Europa, ardeiul iute era considerat o mirodenie preţioasă. Gustul său picant i-a câştigat o mare popularitate în sudul Asiei şi al Indiei, după ce a fost introdus acolo de portughezi. Acesta avea să devină un important ingredient al felului de mâncare coreean kimchi şi în cele din urmă a ajuns şi în Japonia.

Tutunul a fost o altă plantă de cultură din Lumea Nouă care s-a răspăndit repede în restul lumii. A fost importat în cantităţi uriaşe datorită popularităţii sale şi a devenit o marfă scumpă, precum aurul şi argintul. Tutunul a fost considerat la început o plantă medicinală care putea vindeca nenumărate afecţiuni. Tutunul a devenit familiar ca un articol de băcănie de lux în secolul al XVI-lea. Avea să fie importat şi cultivat în Filipine de spanioli în a doua jumătate a acelui secol. Englezii şi olandezii au început şi ei să folosească tutunul ca o marfă bună de comercializat oriunde s-ar fi dus în lume. Tutunul se răspândise în toată lumea în mai puțin de un secol de la aducerea sa din Lumea Nouă.

Pe lângă aceste plante, cauciucul natural a fost şi el adus din Lumea Nouă. Seva arborelui de cauciuc adusă în Europa avea o gamă limitată de utilizări, dar în anii 1800 un om de ştiinţă american avea să amestece cauciuc topit cu sulf, mărindu-i astfel elasticitatea. De atunci, cauciucul a fost folosit ca un important material industrial, iar cultivarea sa avea să se răspândească în Asia şi Africa.

Agenţii patogeni trec oceanul

Exploratorii din acele vremuri au adus însă din Lumea Nouă şi boli noi. Membrii echipajului expediției lui Columb au fost expuşi la sifilis, o boală necunoscută în Europa. Aceasta s-a răspândit cu repeziciune în rândurile populației Europei, care nu dezvoltase nici un fel de imunitate la această maladie. Se spune că însuşi Columb a fost infectat cu această boală, simptomele sale devenind tot mai pronunțate în ultimii ani ai vieții. Sifilisul a fost apoi răspândit de către europeni în India şi în insulele Moluce. Această boală ajunsese deja în China în anul 1504 şi a apărut pentru prima dată în Japonia după numai un deceniu. În doar douăzeci şi cinci de ani, sifilisul se răspândise pe întreaga planetă.

Latura întunecată a Lumii Noi

Descoperirea Lumii Noi de către Columb nu a avut decât efecte dezastruoase pentru populația nativă care a trăit aici în pace până în secolul al XV-tea. Pentru băştinaşii acestui continent, creştinismul nu a fost o religie a mântuirii, ci un crez diabolic, folosit ca să justifice masacrele şi jafurile. Istoria Lumii Noi după descoperirea sa de către Columb este o istorie a jafurilor şi omorurilor.

Pentru unii, descoperirea Lumii Noi are o latură întunecată. Cu toate acestea, este de asemenea adevărat că prin acțiunile lui Columb, ținuturi şi oameni care le erau necunoscuţi europenilor şi asiaticilor au ieşit la lumină. Renumele lui Columb de brav aventurier al epocii explorărilor nu va dispărea probabil niciodată.

Urmăriți prezentarea video pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=zjun3G5odQE

Sursa – Cristofor Columb, 100 de personalități. Oameni care au schimbat destinul lumii, Nr. 36, DeAgostini

Viața lui Cristofor Columb. (IV) A patra călătorie şi ultimii ani

cristofor columbA patra călătorie şi ultimii ani

În iarna şi primăvara 1501-1502, Cristofor Columb a fost extrem de ocupat. Cele patru corăbii alese au fost cumpărate, pregătite şi echipate şi tot atunci au fost scrise cca 20 dintre scrisorile care s-au păstrat şi memoriile în care se disculpa faţă de acuzaţiile aduse de Bobadilla, sau în care insista şi mai mult asupra vecinătăţii Paradisului terestru şi a nevoii de a recuceri Ierusalimul. Columb a început să-şi spună, în scrisori, „Susţinătorul lui Christos”, şi să folosească o semnătură stranie şi mistică, niciodată explicată îndeajuns de mulţumitor. Cu aceste gânduri apăsătoare în minte, a început să scrie Cartea Privilegiilor, care cuprindea titlurile şi pretenţiile financiare ale familiei Columb, şi apocaliptica sa Carte a Profeţiilor, care conţine câteva pasaje biblice.

Prima compilaţie pare o explicaţie foarte ciudată pentru cea de a doua, la vremea lor fiind însă strâns legate în mintea amiralului. El era pesemne încredinţat că misiunea sa beneficiază de o îndrumare divină. De aceea aspiraţiile sale spirituale sporeau pe măsură ce ameninţările faţă de cele personale se înteţeau. În vâltoarea tuturor acestor eforturi şi întâmplări, Columb a plecat din Cadiz, pe 9 mai 1502, în cea de-a patra călătorie.

Continuă citirea →

Viața lui Cristofor Columb. (III) A doua şi a treia călătorie

colomboA doua şi a treia călătorie

Aurul, papagalii, mirodeniile şi sclavii pe care Columb le-a pus în faţa suveranilor săi la Barcelona i-au convins pe toţi de necesitatea grabnică a unei a doua călătorii. Columb se afla acum la apogeul popularităţii şi a pornit din Cádiz pe 25 septembrie 1493, în fruntea a cel puţin 17 corăbii. Colonizarea şi evanghelizarea creştină erau, de data aceasta, incluse explicit în planul expediţiei, împreună cu el îmbarcându-se grupuri întregi de preoţi. Prezenţa a cca 1 300 de oameni remuneraţi, a 200 de contributori particulari şi a unei mici trupe de cavalerie sunt mărturii privind nivelul de aşteptare pe care îl trezea această expediţie.

Navigând din nou prin Gomera spre Insulele Canare, flota a urmat un traseu mai sudic decât la prima călătorie şi a ajuns în Dominica, în Antile, pe 3 noiembrie. După ce au zărit Insulele Virgine, au intrat în golful Samaná în Hispaniola pe 23 noiembrie. Michele de Cuneo, profund impresionat de această revenire fără greş, a afirmat că „de când Genova e Genova, nu s-a născut vreodată un bărbat atât de talentat şi de priceput în navigaţie ca numitul lord amiral”.

Patru zile mai târziu, o expediţie a descoperit cu groază că fortăreaţa fusese distrusă şi oamenii, ucişi. Era un semn clar că rezistenţa localnicilor taino se înteţise. Au fost construite rapid mai multe zone fortificate, inclusiv un oraş, întemeiat pe 2 ianuarie şi botezat La Isabela, în onoarea reginei. Pe 2 februarie, Antonio de Torres a părăsit La Isabela cu 12 corăbii, ceva aur, mirodenii, papagali şi sclavi (dintre care majoritatea au murit pe drum), precum şi cu veştile proaste despre Navidad şi cu destule plângeri referitoare la metodele de guvernare ale lui Columb.

Continuă citirea →

Viața lui Cristofor Columb. (II) Prima călătorie

cristofor columb calatorii americaPrima călătorie

Corăbiile din prima călătorie – Niña, Pinta şi Santa Maria – au fost construite la Palos, pe râul Tinto din Spania. Consorţiul constituit de un înalt funcţionar al trezoreriei regale şi format în principal din bancheri genovezi şi florentini din Sevilla a oferit cel puţin 1 140 000 de maravedís pentru reuşita expediţiei, Columb furnizând peste o treime din sumă din partea regelui şi a reginei. Regina Isabela nu a fost nevoită să-şi amaneteze bijuteriile (după cum susţinea legenda inventată de Bartolomeu de Las Casas în sec. XVI).

Mica flotă a pornit în călătorie pe 3 august 1492. Geniul de navigator al amiralului s-a manifestat din prima clipă, căci a ales un traseu spre sud către Insulele Canare, dincolo de nord-vestul Africii, în loc să navigheze către vest spre Azore. Alizeele care predominau în insulele Azore zădărniciseră încercările anterioare de a naviga către apus, dar, odată ajunse în Canare, cele trei corăbii puteau profita de vânturile de nord-est, sperând că se vor putea bizui la întoarcere pe vânturile de vest.

Continuă citirea →

%d blogeri au apreciat: