Arhive etichetă: Cleopatra

Dramele din palatul Lochias (III) Pentru a coroană și un sceptru

antonius cleopatraSe scurseră trei ani. Şi, din nou, lumea romană era disputată între doi rivali: Octavianus și Antonius, unul nepotul și fiul adoptiv al lui Caesar, celălalt, locotenentul lui. Când acesta din urmă se îndreptă spre țărmurile Africii, Cleopatra, care avea acum 28 ani, se gândi la Cezarion, fiul ei și al lui Caesar, căruia urma să-i revină Egiptul și, poate, chiar Imperiul roman. Oare Antonius i-ar putea împlini visul ? Cleopatra se decise să iasă în întâmpinarea lui.

La bordul unei galere romane fu organizat un ospăț în cinstea ei, la care regina răspunse printr-un banchet pe corabia sa cu pânze purpurii, cu vâslele încrustate în argint și pupa în formă de cap de elefant, cu frumoase sclave grecoaice şi negri atletici din Nubia. Farmecul ei, mâncărurile alese și vinurile fine sfârşiră prin a-l subjuga de-a binelea pe Antonius. „Așa de mult l-a fermecat Cleopatra pe Antonius – spune Plutarh – încât s-a lăsat dus de ea în Alexandria“. Se instală deci și el în palatul Lochias, devenind pentru curte și pentru preoți soțul reginei și declarând că dăruiește copiilor ei Libia, Siria, Fenicia, Cilicia, Armenia şi Parția (pe care, de altfel n-o cucerise încă).

Apoi acest nou fiu al lui Amon-Ra se dedică ospețelor și serbărilor. El adună în jurul lui un fel de academie, nu de savanți, retori și filozof, ci de experți în arta de a bea și a mânca. Noapte de noapte, culcat pe un așternut de petale de trandafir, sub o ploaie de flori și de parfumuri, fostul locotenent al lui Caesar bea și mânca, în timp ce în jurul lui evoluau dansatoare, sângerau gladiatori, asudau jongleri. În zori, sub privirile consternate ale Cleopatrei, generalul roman era scos din încăpere beat mort.

Continuă citirea →

Dramele din palatul Lochias (II) Frumosul vis al Cleopatrei

ancient alexandriaMartor al multor crime

Palatul Lochias din Alexandria putea fi numit mai curând o cetate. Între zidurile lui groase și amenințătoare, în stare să susțină un asediu îndelungat, se găsea nu numai reședința monarhului, un admirabil edificiu din marmură și porfir, dar și clădiri rezervate sfetnicilor, temple, muzeul – o vastă construcție în care erau păstrate colecții rare și prețioase, biblioteca, conținând peste 700.000 volume, grădini și, în sfârșit, incinta funerară, Soma, unde mormintele Ptolemeilor înconjurau celebrul mausoleu în care Alexandru cel Mare dormea, într-un sarcofag de alabastru, ultimul lui somn.

Un amănunt important: palatul dădea direct spre port, încât cel care îl ocupa avea cum să se salveze, în cazul unui asediu pe uscat. Largi trepte de marmură coborau din Lochias până în valurile albastre ale mării, într-un loc îndeajuns de adânc ca să poată primi cele mai mari galere.

Continuă citirea →

Dramele din palatul Lochias (I) Să i se taie capul!

pompeiÎn secolul IV î.Hr. Egiptul a fost cucerit de Alexandru cel Mare și a devenit un stat elenistic. Timp de aproape trei secole, de la moartea lui Alexandru (323 î.Hr.) și până în anul 30 î.Hr., tronul țării a fost ocupat de dinastia Ptolemeilor (Lagizilor), al cărei ultim reprezentant a fost Cleopatra VII. Sau, simplu, Cleopatra. Așa a decis istoria. Dar s-ar fi putut întâmpla ca după această celebră regină Egiptul să fi fost cârmuit de Ptolemeu XVI sau, cum s-a mai spus, Cezarion…

Cu câteva decenii înainte de era noastră, doi generali romani își disputau dreptul de a stăpâni lumea: Caesar și Pompeius. În înfruntarea de pe câmpiile de la Pharsalos (48 î.Hr.) primul a ieșit victorios, iar celălalt a trebuit să fugă pentru a nu cădea în mâinile învingătorului. Dar încotro? Cine îi erau dușmani și cine prieteni? La Mitilene, unde pe țărmul Mării Egee îl aștepta Cornelia, soția lui, împreună cu fiul cel mai mic, s-au îmbarcat cu toții și au pornit în căutarea unui azil. Pretutindeni au fost însă respinși. Cine ar fi îndrăznit să dea găzduire dușmanului lui Caesar, stăpânul atotputernic de mâine? Atunci Pompeius și-a amintit că pe malurile Nilului avea un prieten care îi era obligat, un prinț pe care îl protejare pe vremea când el, Pompeius, fusese puternic, asigurându-i succesiunea: Ptolemeu XIV, regele Egiptului.

Să i se taie capul!

La treisprezece ani, acest Ptolemeu visa să fie stăpânul absolut al Egiptului. Sora lui, Cleopatra, cu cinci ani mai vârstnică decât el, nutrea și ea aceleași vise. Fratele și sora își părăsiseră capitala, Alexandria, pentru a se retrage fiecare în mijlocul trupelor sale și a se război în lege. Armatele lor se aflau în împrejurimile Pelusiumului (cam pe locul unde este astăzi Port-Said) și așteptau ordinul de atac. Cei trei comandanți ai trupelor lui Ptolemeu – marele sfetnic Potheinos, generalul Ahillas și Theodot din Chios, maestru în retorică – erau în plin consiliu de război când în tabăra tânărului monarh, situată în apropierea mării, se înfăţişă un curier vestind că sosise Pompeius pentru a cere azil.

Continuă citirea →

Viaţa Cleopatrei. (II) Iubita lui Marc Antoniu

antoniu cleopatraÎn timpul Bătăliei de la Philippi din 42 î.Hr., împotriva asasinilor lui Caesar, Marc Antoniu a devenit urmaşul lui Caesar – sau cel puţin aşa părea, întrucât strănepotul şi moştenitorul lui Caesar, Octavian, era doar un tânăr bolnăvicios. Antoniu, acum stăpân al teritoriilor de răsărit ale Romei, a trimis după Cleopatra ca să explice faptele petrecute după asasinarea lui Caesar. Cleopatra a pornit spre Tarsus, în Asia Minor, încărcată cu daruri, după ce îşi amânase plecarea pentru a-l face pe Antoniu să aştepte. A intrat în oraş pe râul Cydnus într-o corabie, îmbrăcată ca noua Isis. Antoniu, care se considera egal cu zeul Dionysos, a rămas fermecat. Uitând de soţia lui, Fulvia, plecată în Italia, unde încerca din răsputeri să apere interesele soţului ei în faţa ameninţării din ce în ce mai mari pe care o reprezenta tânărul Octavian, Antoniu s-a întors în Alexandria, unde a tratat-o pe Cleopatra nu ca pe o suverană „protejată”, ci ca pe un monarh independent.

În Alexandria, Cleopatra şi Antoniu au fondat o societate de „oameni neasemuiţi”, ai cărei membri trăiau, aşa cum au interpretat unii istorici, o viaţă de desfrâu şi de nebunie, sau o viaţă dedicată cultului zeului Dionysos, aşa cum au considerat alţi istorici.

În 40 î.Hr., Cleopatra a născut doi gemeni, pe care i-a numit Alexandru Helios şi Cleopatra Selene. Antoniu plecase din Alexandria spre Italia, unde a fost nevoit să facă o alianţă temporară cu Octavian. Conform acestui aranjament, s-a căsătorit cu sora lui Octavian, Octavia (Fulvia murise). Trei ani mai târziu, Antoniu şi-a dat seama că el şi Octavian nu aveau cum să ajungă vreodată la un acord.

Continuă citirea →

Viaţa Cleopatrei. (I) Iubita lui Iulius Caesar

cleopatra cezarCleopatra nume complet Cleopatra VII Thea Philopator (70/69 î.Hr. – 08.30 î.Hr., Alexandria). Regină egipteană, cunoscută în istorie şi artă ca iubita lui Iulius Caesar şi apoi ca soţia lui Marc Antoniu.

A devenit regină la moartea tatălui ei, Ptolemeu XII, în 51 î.Hr., şi a domnit pe rând alături de cei doi fraţi ai ei, Ptolemeu XIII (51-47 î.Hr.) şi Ptolemeu XIV (47-44 î.Hr.), şi de fiul ei, Ptolemeu XV Caesar (44-30 î.Hr.) sau Caesarion. După ce armatele romane ale lui Octavian (viitorul împărat Augustus) au învins puterile unite ale celor doi, Antoniu şi Cleopatra s-au sinucis, iar Egiptul a intrat sub dominaţie romană. Cleopatra a influenţat activ politica romană într-un moment crucial şi a ajuns să reprezinte, cum nu a mai reuşit nicio altă femeie din Antichitate, prototipul femeii fatale.

Continuă citirea →

Cleopatra, regina intrata in legenda

Cleopatra (greacă: Κλεοπάτρα), născută în anul 69 î.Hr. a devenit Cleopatra a VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea, în anul 51 î.Hr. Ea intenţionase revigorarea tradiţiilor Egiptului de odinioară, căutând sprijinul lui Iulius Cezar şi Marc Antoniu. Moartea ei legendară şi felul cum cucerise inimile celor doi generali, ambiţiile ei privind gloria Egiptului elenistic şi opoziţia faţă de Imperiul Roman, o consacrară drept una din cele mai celebre femei din istorie.

Primii ani de domnie

Cleopatra s-a născut în ianuarie, anul 69 î.Hr.. Fiică a regelui Ptolemeu al XII-lea, Cleopatra avea mai mulţi fraţi (printre care sunt urmaşii la tron Ptolemeu al XIII-lea şi Ptolemeu al XIV-lea, precum şi Arsinoe). După ce Ptolemeu al XII-lea moare ucis (dealtfel toţi cei din neamul Cleopatrei au murit asasinaţi, adeseori prin otrăvire), Cleopatra urcă pe tron. În acelaşi timp, fratele ei a devenit regele Ptolemeu al XIII-lea, domnind alături de ea în Egipt sub titlul oficial de soţ al Cleopatrei. Cleopatra şi Ptolemeu au fost membri ai dinastiei macedonene care a guvernat Egiptul de la moartea lui Alexandru cel Mare (în 323 î.Hr.). Deşi Cleopatra nu avea sânge egiptean, ea a fost singura din casa ei care a învăţat limba egipteană. Pentru a-şi spori influenţa asupra poporului egiptean, a fost proclamată fiica lui Ra, zeul soarelui la egipteni. La scurt timp, Cleopatra a avut neînţelegeri atât cu fratele cât şi cu sora sa, Arsinoe, care au dus în anul 48 î.Hr. la un război civil.

Descriere

Cleopatra a fost considerată dintotdeauna drept cea mai frumoasă femeie din lume. „Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii ar fi fost alta”, spunea Blaise Pascal despre regina Egiptului. Pascal credea că femeile cu nasul lung sunt mai atrăgătoare şi că poate acest amănunt i-ar fi atras pe Cezar şi pe Marc Antoniu. În realitate, nu se ştie cum arăta nasul Cleopatrei. În culegerea „Samhita”, Sushruta descrie peste 180 de instrumente chirurgicale, folosite în timpul operaţiilor estetice, care erau posibile la acea vreme. Deşi aceste transformări chirurgicale erau „la modă”, Cleopatra nu a apelat la ele. Există şi unele încercări de a demonta mitul frumuseţii Cleopatrei. După reprezentările pe o monedă descoperită recent, regina avea o frunte îngustă, părul cârlionţat, nasul proeminent şi buzele subţiri. Principalul ei mijloc de seducţie nu consta într-o frumuseţe neobişnuită, aşa cum îi este ea atribuită mai târziu, de Geoffrey Chaucer şi Shakespeare, ci în inteligenţa şi glasul ei plăcut.

Continuă citirea →

Cum a inceput povestea de dragoste dintre Marc Antoniu si Cleopatra

Dragostea lor a început aşa

Era pe vremea când Antoniu se pregătea de război cu parţii. Trimisese pe Dellius la Cleopatra cu poruncă să vie în faţa lui, în Cilicia şi să se apere deînvinuirea că a dat bani şi ajutoare lui Cassius în războiul civil. Dellius, cum văzu frumuseţea ei şi înţelese vraja vicleană a vorbei sale, pricepu iute că o asemenea femeie n-avea de ce se teme de Antoniu. Dimpotrivă. Presimţi ce mare avea să-i fie puterea şi trecu de partea ei. O sfătui pe egipteancă să meargă în Cilicia fără sfială, împodobită ca Hera în povestirile lui Homer, când s-a dus să-l adoarmă pe Zeus, căci nu-i pe lume om mai bun şi mai plăcut ca Antoniu. O convinse şi o convinse uşor. Doar fusese iubită în tinereţe de Caesar şi de feciorul lui Pompei şi ce era Antoniu, gândea ea, pe lângă oamenii aceia. Şi pe atunci, dânsa era o copilă nevinovată. Ce ştia ea de afaceri şi de intrigi! Pe când acum!… Acum era în floarea frumuseţii, i se luminase mintea şi cunoştea oamenii. De aceea porni plină de încredere.

Continuă citirea →

Perla Cleopatrei

Expresia Perla Cleopatrei o datorăm unei anecdote care povesteşte că, pentru a-l ului pe Antoniu, Cleopatra şi-a desprins cea mai frumoasă perlă din cercei şi, topind-o în acid, a băut-o drept omagiu.

Or, este evident că perla nu se topeşte în acid, iar Cleopatra nu ar fi supravieţuit în urma unui asemenea gest.

Expresia este folosită pentru a sublinia un fapt uluitor.

Nasul Cleopatrei

„Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată faţa lumii ar fi fost schimbată” – afirma Blaise Pascal, în Cugetări.

Pascal, care aprecia că femeile cu nasul lung sunt mai frumoase şi au o putere mai mare de seducţie , şi-a imaginat că regina Cleopatra a Egiptului, dacă ar fi avut nasul mai scurt, n-ar fi fost atât de ispititoare şi prin urmare, n-ar mai fi cucerit inimile lui Cezar şi Antonius, stăpânii din acea epocă ai Romei şi ai lumii. În acest caz regina n-ar fi influenţat istoria acelor vremi, aşa cum a făcut-o, adică nasul ei mai scurt n-ar mai fi schimbat… faţa lumii.

Expresia Nasul Cleopatrei este citată atunci când vrem să subliniem că un amănunt, aparent neînsemnat, poate avea consecinţe neprevăzute, de mari proporţii.

Moartea Cleopatrei – a doua parte

In aceea vreme, Antoniu era puternicul aliat roman de care avea nevoie Cleopatra pentru a garanta independenta Egiptului, iar ea a exploatat cu inteligenta caracterul josnic si inconstant al acestuia. Este posibil ca cei doi sa se fi casatorit, desi el avea o sotie, Fulvia, de care nu a divortat niciodata. Vreme de 12 ani el a fost „sotul” devotat al Cleopatrei, tatal celor trei copii ai acesteia, cosuveran al Egiptului si cofondator al societatii „celor care traiesc incomparabil”, un club ai carui membri savurau o viata de desfrau si nebunii.

Declinul ce a condus la sinuciderile celor doi cu batalia de la Actium. In calitate de general, Marc Antoniu a sugerat ca cea mai buna cale de a infrange armata romana a lui Octavian, ce se apropia, este pe uscat; Cleopatra a insistat ca lupta sa se dea pe mare, aceasta eroare de calcul avand consecinte dezastruoase. In momentul in care a devenit clar ca armata egipteana este pe cale sa fie invinsa, cei doi amanti au renuntat sa se numeasca  „cei ce traiesc impreuna” si au jurat sa fie „impreuna muritori”.

Insa este posibil ca pactul sinuciderii sa fi fost doar planul Cleopatrei de a scapa de Marc Antoniu, care era pe cale sa devina un balast politic.

Se stie ca Egiptul a fost cucerit de romani, insa restul detaliilor ramane ambiguu. Cleopatra s-a retras in mausoleul ei. Apoi, se crede ca ea a trimis un curier care sa-l anunte pe Marc Antoniu ca ea se sinucisese. Sau el a auzit un astfel de zvon. Cert este ca el „s-a aruncat in sabie” si, ranit mortal, a cerut sa fie dus in mausoleul ei.

Istoria ne relateaza ca el a gasit-o in viata, insa nu mentioneaza daca s-a simtit usurat sau tradat.  Se pare ca ultimele cuvinte pe care i le-a adresat Cleopatrei au fost:

„Nu trebuie sa-ti para rau pentru mine in aceasta ultima intorsatura a sortii. Trebuie in schimb sa te bucuri amintindu-ti de dragostea noastra si de faptul ca am fost candva cel mai puternic barbat”. Acestea nu sunt cuvinte de ranchiuna.

Viata lui Marc Antoniu luase sfarsit, dar nu si cea a Cleopatrei.  Unii istorici sunt de parere ca regina ambitioasa si vicleana a incercat sa-si seduca cuceritorul, Octavian. Ei afirma ca femeia in varsta de 39 de ani, obisnuita sa obtina tot ce-si propune, nu si-ar fi pus capat zilelor decat intr-un gest de disperare, dupa ce toate celelalte incercari de a ramane in viata ar fi esuat.

Totusi, Octavian era interesat de regina decazuta pentru un singur lucru: sa o expuna triumfator prin Roma si sa-i ia Egiptul iubit, o umilinta pe care mandra Cleopatra nu o putea suporta. Afland planurile acestuia, ea s-a pregatit sa-si curme viata.

Cleopatra a murit otravita. Insa in urma muscaturii unei aspide sau a inghitirii unei cupe cu vin amestecat cu otrava?

Plutarh sustine varianta aspidei, desi intr-o descriere a mortii reginei el afirma ca sarpele era ascuns intr-un cos cu smochine, iar in alta vipera este ascunsa intr-o vaza. O alta teorie sustine ca regina si insotitoarele sale au baut vin amestecat cu otrava.

Octavian a promovat teoria muscaturii de sarpe. El a zarit niste urme vagi de muscatura pe bratul Cleopatrei si a poruncit transportarea la Roma a unei statui ce o prezenta pe regina cu o vipera incolacita in jurul antebratului ei, hotarare ce a dat nastere legendei.

Moartea Cleopatrei – prima parte

CLEOPATRA

Decedata in 30 i.Hr., la varsta de 39 de ani

Cauza mortii: sinucidere cu otrava

Locul de odihna: alaturi de iubitul ei, Marc Antoniu, intr-un mormant aflat sub actualul oras Alexandria

Ultimele cuvinte: in clipa in care ii era adusa aspida: „Asadar, iat-o!”

Sinuciderea Cleopatrei, ce a dorit ca astfel sa evite defilarea ei pe strazile Romei in chip de prizoniera, a marcat doua sfarsituri: cel al vietii ei si pe cel al dinastiei macedoniene ce a stapanit Egiptul de la moartea lui Alexandru Macedon in anul 323 i. Hr., pana la anexarea Egiptului de catre romani in 31 i.Hr.

Ultima regina a Egiptului – o grecoaica de origine mecedoneana ce nu avea sange egiptean in vene – a fost barfita mult, atat in timpul domniei sale, cat si dupa moarte. Numita Regina Prostituata, ea a ajuns sa reprezinte, ca nici o alta femeie din antichitate, femeia fatala.

Dar era ea intr-adevar atat de rea?

Nu este nici o indoiala ca femeia nascuta Thea Philopater (in limba greaca, „zeita ce-si iubeste tatal”) s-a folosit de farmecele sale feminine pentru a supravietui si a concura in lumea politica din timpul sau, ce era dominata de barbati.

In prezent, se crede ca reputatia sa lasciva se datoreaza in mare parte zvonurilor lansate de societatea masculina romana. Si asta deoarece principalii sai rivali, suveranii si generalii barbati, erau deranjati de priceperea ei in a-si conduce poporul, miniati de faptul ca ea reusise sa pastreze independenta Egiptului si invidiosi pe averea ei. Ce alta arma mai buna putea fi folosita de barbati impotriva unei femei puternice decat denigrarea virtutii ei?

In mod interesant, denigrarea a modificat imaginea istorica a reginei egiptene. Cleopatra nu era o femeie frumoasa. Efigiile de pe monedele din acel timp reprezinta o expresie mai degraba dinamica decat atractiva, cu buze mari, o barbie ferma, dar mica, o frunte lata si un nas incovoiat proeminent. Cu toate acestea, imaginile ulterioare o infatiseaza ca avand o frumusete exotica. Se crede ca imaginea ei reala a fost romantata de artistii de mai tarziu pentru a se potrivi mai bine cu reputatia unei femei fatale, mai precis pentru a se potrivi cu perceptia masculina asupra felului in care ar trebui sa arate o femeie seducatoare.

Indiferent ce stia oglinda ei si ce lipsea principiilor sale morale, se stie cu siguranta ca regina avea 27 de ani atunci cand, in toamna anului 43 i.Hr., l-a cunoscut pe barbatul „musculos si de o frumusete aspra” care era Marc Antoniu. In ceva mai mult de un deceniu, cei doi urmau sa se sinucida.

Antoniu şi Cleopatra

Iată cum prezintă Plutarh relaţia dintre Marc Antoniu şi Cleopatra, regina Egiptului.

“De era Antoniu serios ori de era vesel, se uita în ochii lui şi ştia ce să-i spună, ce să-i facă. Era veşnic alta şi tot dragă, tot plăcută. Ca un copil se ţinea de el zi şi noapte. Amândoi jucau zaruri, amândoi benchetuiau, amândoi vânau; de exersa Antoniu la arme, ea stătea şi-l privea. Se îmbrăca în haina de roabă şi purcedea cu dânsul noaptea pe uliţe, Antoniu fiind îmbrăcat ca servitor. El se oprea pe la uşile şi ferestrele oamenilor şi făcea glume pe socoteala celor din casă. De câte ori n-a fugit el ocărât, câţi n-au aruncat cu pietre şi beţe după ei! Cam bănuiau alexandrienii cine strică noaptea liniştea pe la case, totuşi îi înveseleau bufoneriile sale. Glumind, ziceau cu eleganţă: „Antoniu în faţa romanilor pune masca tragediei; cu noi, pe cea a comediei„.

Câte şotii şi glume n-a făcut! Am să spun numai una. Odată s-a dus Antoniu la pescuit cu undiţa; era şi Cleopatra cu el. Nu prinse nici un peştişor şi nu mai putea de necaz. Îi era ruşine de Cleopatra. Ce să facă? Dădu pe ascuns poruncă unor pescari să meargă înot pe sub apă şi să înfigă în undiţă peşti prinşi mai înainte. Aruncă Antoniu acum undiţa: o scoase afară cu peşte; şi aşa de câteva ori. Egipteanca înţelese cum merge treaba, dar s-o fi văzut cum se mira de norocul lui Antoniu! Se sculară să plece. „Să poftiţi şi mâine, prieteni, aici la pescuit, să vedeţi norocul generalului”, zise surâzând celor ce-i însoţea.

A doua zi vin ei toţi, se suie în bărcile de pescari şi aruncă Antoniu undiţa. Cleopatra spune unui rob să înoate pe sub apă înaintea pescarilor şi să înfigă în undiţă un peşte sărat, din cei din Marea Neagră. Antoniu crezu că s-a prins peştele şi trase undiţa. Când au văzut peştele sărat, au râs cu lacrimi. Cleopatra-i zise: „Generale, lasă undiţa pentru noi, căci tu ai de vânat cetăţi, regi şi imperii!