Arhive etichetă: civilizatii

Civilizaţiile fluviale

După descoperirea cultivării pământului şi a posibilităţilor de a supravieţui astfel, cele mai vechi populaţii s-au stabilit de-a lungul marilor fluvii, unde, datorită abundenţei apei şi climei calde şi temperate, vegetaţia era suficient de bogată, iar cultivarea plantelor nu întâmpina obstacole naturale. Din acest motiv, istoricii vorbesc despre civilizaţii fluviale, dezvoltate în plină epocă a metalelor între mileniile IV şi III î.Hr., situate în India de-a lungul Indului, în China pe lângă Fluviul Galben, în Egipt pe malurile Nilului, iar în Mesopotamia între Tigru şi Eufrat, o regiune norocoasă geografic şi punte de legătură între Asia central-meridională şi Mediterana.

Continuă citirea →

Semiluna fertila

Arcul de pământ dintre Nil, Tigru şi Eufrat a primit numele de „Semiluna fertilă”, acesta fiind şi locul în care au apărut, în mileniul IV î.Hr., primele organizări sociale din bazinul mediteraneean.

Egiptenii

În Egipt, dezvoltarea uneia din primele civilizaţii ale istoriei s-a datorat exclusiv Nilului, fară de care această regiune ar fi un deşert. Incă din vremuri foarte vechi, populaţiile de aici au ştiut să profite de avantajele revărsărilor fluviului, care, după se ce retrăgea, spre sfârşitul verii, lăsa în vechea lui albie terenuri bogate în mâl, un fertilizator natural care făcea posibilă o a doua recoltă, toamna. Primele comunităţi s-au organizat în două regate: cel al Egiptului de Sus, în partea din amonte a fluviului, şi cel al Egiptului de Jos, care ocupa delta. In Egiptul de Sus, favorizat de contactul cu alte populaţii prin schimburi comerciale, s-au dezvoltat ocupaţiile artizanale, printre care ţesătoria, prelucrarea fibrelor vegetale, sticlăria şi metalurgia. În Egiptul de Jos, condiţionat mai mult de revărsările Nilului, s-au dezvoltat, cu precădere, agricultura şi activităţile colaterale. Mulţi ani, conform tradiţiei, aceste două regate s-au aflat în competiţie, până când au fost unificate, în jurul anului 3000 î.Hr., de un suveran cu numele de Menes, legendarul fondator al primei dinastii de faraoni.

Sumerienii

Prima civilizaţie care s-a dezvoltat în Mesopotamia a fost a sumerienilor, o populaţie de origine necunoscută (în orice caz, nesemită) stabilită între Tigru şi Eufrat pe la 3000 î.Hr. Această populaţie, spre deosebire de egipteni, nu s-a organizat într-un stat unitar, ci s-a divizat în oraşe-stat, fiecare cu propriile legi şi cu proprii suverani, reprezentând astfel prima formă de organizare statală din istorie.

Babilonienii şi asirienii

Babilonul, unul dintre aceste oraşe-stat, a reuşit în 1750 î.Hr., sub conducerea regelui Hammurabi, să cucerească un vast teritoriu şi s-a constituit în primul imperiu din zona mesopotamiană. Cu această ocazie, regele a cerut inscripţionarea, cu litere cuneiforme, pe un monolit (astăzi la muzeul Luvru din Paris), a celor 282 de legi de drept public şi privat care reglementau viaţa imperiului. După moartea lui Hammurabi, în această zonă au venit alte populaţii, până când una din cele coborâte din munţii din nord s-a impus în faţa celorlalte: asirienii, războinici feroce care au cucerit Mesopotamia şi au ridict un nou imperiu. Capitala lor era la Ninive; vreme de câteva secole au rămas stăpânii regiunii.

Hitiţii

De la sfârşitul mileniu-lui III, s-au stabilit în Anatolia (Turcia de azi) hitiţii, o populaţie indo-europeană capabilă să prelucreze fierul şi fiind astfel dotată cu arme mult mai rezistente decât cele din bronz ale celorlalte armate ale timpului. Mai mult, hitiţii foloseau în bătălie şi caii înhămaţi la care de luptă cu roţi cu spiţe care, datorită manevrabilităţii lor, semănau teroare printre duşmani. Şi-au stabilit capitala la Hattuşaş, ocupând acel teritoriu până spre 1200 î.Hr.