Arhive etichetă: castel

Ruginoasa, scena unui dramatic roman de dragoste (prima parte)

ruginoasa

De Ruginoasa, acest castel construit pe la 1800 şi socotit pe atunci ca unul din cele mai frumoase din Moldova, sunt legate episoade dramatice din viaţa unor bogate şi influente familii boiereşti din veacul al XIX-lea, de viaţa lui Alexandru Ioan Cuza.

Ruginoasa, scena unui dramatic roman de dragoste

Sturdzeştii, Ghiculeştii, Roznovăneştii. Trei familii boiereşti care se vor înfrunta la Ruginoasa şi unii vor da tribut de sânge lespezilor castelului.

La începutul veacului al XIX-lea, proprietari la Ruginoasa erau Sturdzeştii. Când bătrânul Săndulache s-a stins, castelul a revenit fiului său Costache, „om josnic şi arogant”, poreclit „beţivul”. Nu cruţa niciun efort pentru a parveni, abuzând de puterea, averea şi legăturile pe care le avea, profitând şi de faptul că era văr cu domnitorul Mihail Sturdza.

Din neamul Ghiculeştilor, Maria, fiica lui Dumitru Ghica-Comăneşti, apreciat pe atunci ca unul dintre cei mai bogaţi boieri din Moldova, avea să-şi poarte şi ea paşii prin acelaşi castel de la Ruginoasa.

Continuă citirea →

Castelul lui Dracula?

Castelul Bran - reconstituire

Castelul Bran – reconstituire

Castelul Bran     Deşi este prezentat turiştilor străini ca fiind castelul lui Dracula,  în realitate acest pitoresc monument a fost edificat şi întreţinut de saşii braşoveni. El aparţinea regelui Ungariei şi avea un rol clar: de a păzi cel mai important drum ce lega Braşovul de Câmpulung. La poalele castelului, era vama Branului, formată din două rânduri de ziduri ce închideau valea în zona ei cea mai îngustă. Nu există documente care să confirme că Ţepeş ar fi stat vreodată în acest castel. Însă pe această vale a trecut cu siguranţă deseori când venea din şi în Transilvania.

sursa: Neagu Djuvara, Radu Oltean, De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul,  Ed. Humanitas, 2010, pag. 36-37

Prizonierii din castelul de la Hunedoara

Ajuns voievod al Transilvaniei şi fiind el mare comandant de oşti, Iancu Corvin de Hunedoara s-a făcut cunoscut în toată lumea pentru victoriile câştigate împotriva turcilor, care-l aveau atunci ca sultan pe Mahomed Cuceritorul.

Continuă citirea →

Castelul Peleş – desen

Castelul Peleş

 

Seniorul şi castelul feudal



Spre deosebire de locuinţele ţăranilor, a căror destinaţie este în primul rând una utilitară, castelul se supune mai ales unor necesităţi de dominaţie simbolică, puternicii având nevoie să fie văzuţi şi temuţi, şi apoi unora militare.

Continuă citirea →

Domeniul şi castelul feudal

Domeniul feudal, elementul în jurul căruia se constituie întreaga societate medievală, este format şi din proprietatea funciară (pământul), şi din bunurile aflate în cuprinsul său, dar şi din drepturile pe care le are seniorul feudal ca urmare a faptului că este stăpânul acestui domeniu. Prin urmare, domeniul nu este doar o valoare economică, ci şi una socială şi juridică.

Ca valoare pur economică, domeniul feudal este alcătuit din:

  • rezerva feudală (sesia), ale cărei produse revin în întregime nobilului. Cuprinde ogoare, vii, livezi, păşuni etc. Suprafaţa ei este în medie de 4.000 de hectare. Rezerva este lucrată de către ţăranii dependenţi; această activitate se numeşte robotă (sau corvoadă).
  • centrul domeniului este reprezentat de castelul puternic întărit. Aici se află curtea feudalului cu locuinţa stăpânului şi a slujitorilor, capela, grajdurile, hambarele etc.
  • gospodăriile şi loturile (mansi) ţăranilor dependenţi. Aceştia nu sunt proprietari, ci doar posesori ai unor bunuri pe care le primesc cu drept de folosinţă de la nobil (feudal): casa, loturi de pământ etc. Ţăranii sunt stăpâni numai ai uneltelor şi animalelor. Folosite iniţial ca instrument pentru perceperea impozitului (mărimea acestuia fiind corelată cu mărimea lotului), mansa – lotul de pământ – a devenit cu timpul elementul care stabilea nivelul corvezii (robotei) pe care ţăranul este obligat să o presteze nobilului.

Continuă citirea →

Dinastia angevină în Ungaria şi starea românilor din Ardeal. Iancu de Hunedoara

Trebuie să ne facem o imagine a Transilvaniei în Evul Mediu, după ce fusese cucerită de unguri. Am spus deja că regii unguri, fiindcă neamul lor era prea răsfirat, iar românii erau şi ei prea puţin numeroşi pentru o mai bună exploatare a ţinutului, l-au colonizat intens cu secui şi saşi.

Cu timpul, starea românilor decade, iar când dinastia de origine maghiară, zisă arpadiană, se stinge şi e înlocuită cu o dinastie de origine franceză, lucrurile se înrăutăţesc şi mai mult. Aceşti regi sunt prea devotaţi Papei şi învăţaţi cu structura feudală. Din momentul când preia puterea Carol Robert, cel care se bate cu Basarab în 1330, el înăspreşte persecuţia elementului românesc din Ardeal, românii nemaifiind admişi în ordinul nobiliar decât cu condiţia să fie catolici. Atunci, multe familii de cneji ori trec munţii către Valahia sau Moldova, ori sărăcesc şi ajung în rândul ţăranilor liberi — la început, mai târziu chiar iobagi, adică şerbi. Unii dintre ei însă, trecând la catolicism, au dat familii mari aristocraţiei maghiare, ca de pildă familia Dragfi, care coboară din Dragoş al Moldovei — când urmaşii lui Dragoş au fost alungaţi din Moldova de Bogdăneşti, s-au întors în Maramureş, au rămas credincioşi regelui Ungariei şi au stat la originea unei familii nobile maghiare care a dat chiar un voievod al Transilvaniei la sfârşitul secolului XV.

Continuă citirea →