Arhive etichetă: Bram Stoker

Vlad Ţepeş. Puterea, răul şi literatura

Vlad Tepes

Vlad Ţepeş al III-lea se naşte în noiembrie 1431 în fortăreaţa Sighişoarei din România. Un chip îngust şi roşcovan, despicat de ochi mari verzi, cu mustaţă şi plete lungi, buclate, Vlad, personaj scund, spătos şi puternic, are o mare autoritate asupra poporului său. Este fiul lui Vlad al II-lea, supranumit Dracul, membru al ordinului Dragonului, o societate militară cu caracter religios, fondată în 1387 de împăratul Sfântului Imperiu Roman, Sigismund I (al cărui scop este de a apăra interesele catolice împotriva ameninţării otomane).

În 1436, Vlad al II-lea, încoronat principe al Valahiei, se stabileşte la curtea domnească de la Târgovişte. După o vizită la Poarta Otomană, îşi încredinţează paza celor doi fii ai lui, Vlad şi Radu, sultanului Murad al II-lea, garantând astfel o pace durabilă între cele două popoare. Până în 1448, viitorul Vlad al III-lea este educat la curtea sultanului. Când se întoarce acasă, descoperă că tatăl lui fusese ucis de prinţul Vladislav al II-lea şi decide să se răzbune şi să recupereze puterea. Îl omoară pe Vladislav al II-lea şi-i arestează pe toţi nobilii care au participat la răsturnarea tatălui său. Din acel moment se înfiripă legenda neagră căreia i se datorează porecla românească de Ţepeş, „Vlad care trage în ţeapă“.

Continuă citirea →

Romanul Dracula al lui Bram Stoker

Bram Stoker - Dracula

La sfârşitul veacului al XIX-lea un scriitor irlandez, Bram Stoker, autor de romane fantastice şi de groază, face cunoştinţă cu un profesor ungur, care îi pomeneşte pentru prima oară de Dracula. Dar nici acesta nu avea cunoştinţe temeinice asupra adevăratului personaj istoric, ci ştia de el, probabil, doar din faimoasa Cosmografie a lui Sebastian Munster. De aceea şi Bram Stoker crede că Dracula a fost un voievod al Transilvaniei.

Ce urmărea Bram Stoker? Voia să-i sperie pe cititorii acelei perioade de glorie a Marii Britanii! A inventat deci un personaj diabolic, care urmăreşte distrugerea Marii Britanii. .. şi cine putea fi mai potrivit decât acest mitic personaj medieval a cărui existenţă o descoperea? I-o fi plăcut şi numele „Dracula”: aducea cu dragonul, animal fabulos din mitologia chineză şi europeană antică, poate şi cu numele unui legislator din Grecia antică, Dracon, celebru pentru asprimea pedepselor sale.

Continuă citirea →

Dracula – Patriotul vampir

Palid ca o stafie, cu dinţii ascuţiţi ca nişte ace din care picură sânge, vampiricul Dracula este chintesenţa ficţiunii horror. Adevăratul său strămoş, la fel de însetat de sânge, este fără îndoială un erou naţional.

„Sentimentul mi se schimbă însă în repulsie şi groază, când l-am vazut ieşind pe geam în întregime şi începând să se târască pe pereţii castelului deasupra hăului fioros, cu capul în jos, cu poalele pelerinei desfăcute în juru-i, ca nişte aripi mari.” Astfel şi-a zărit Jonathan Harker, tânărul asistent al avocatului englez, nobila gazdă, într-o noapte cu lună, în Transilvania, o regiune stâncoasă şi sălbatică din munţii Carpaţi ai României din timpurile moderne.

Mai înainte, contele Dracula, un barbat înalt şi palid, întotdeauna înveşmântat în negru, se purtase într-adevăr foarte ciudat. Când s-au auzit lupii urlând în valea aflată la 300 de metri mai jos de vechiul său castel de familie, ochii săi au sclipit şi a exclamat: „Ascultă-i – copiii nopţii. Ce muzică fac ei!” Când Harker s-a tăiat în timp ce se bărbierea, bătrânul i s-a repezit la gât, ochii săi au sclipit „cu un fel de furie demonică“, dar s-a retras când a atins lanţul cu cruce pe care oaspetele său îl avea la gât. Cu puţin înainte de acest episod, Harker a realizat că Dracula, deşi se afla în aceeaşi încăpere, nu se reflectase în oglinda de bărbierit.

Continuă citirea →